luni, 28 septembrie 2009

Discretie

     In principiu, notiunea de discretie imi impune respect. Esti discret: iti reprimi o lacrima, un geamat, un strigat de durere. Esti discret: uiti sa impartasesti amicilor confidentele care ti-au fost facute. Esti discret: nu iti arati pe strada tatuajul pe care tocmai ti l-ai facut pe fund. Dar pana unde poti - sau merita - sa fii discret? Falsa intelegere a notiunii poate transmite senzatia ca te rusinezi de unele lucruri, ca de o infractiune, un viciu, o indignitate. Trebuie sa eviti sa spui ceea ce esti? Patapievici lauda, in Omul recent, discretia "naturala" a homosexualilor din trecut, incomparabil mai retrasi, si acuza lipsa ei la homosexualii "masificati" de azi. Pentru un filosof, e curioasa confuzia intre pudoare si frica - eu nu as garanta pentru bunul simt al unor persoane care traiesc, de nevoie, o viata dubla. Ma gandesc (acum, independent de textul lui Patapievici): exista oare oameni carora viata privata a unui heterosexual le inspira imaginea cuiva care face sex prin closete publice sau noaptea, in parcuri? Nu, heterosexualul e "banuit" ca face sex acasa la el, nu in locatii promiscue. Homosexualul insa trebuie sa fie discret: sa aiba o viata publica impecabila si o viata personala inglodata in abjectie si acoperita de tacere. Gunoiul se ascunde sub pres, nu? Iar asta inca nu-i tot. Pentru ca e indecenta manifestarea sentimentelor inoportune, tradatoare de viciu. Sa-ti schimbi partenerii ca pe sosete e ok, cu conditia sa pastrezi aparentele. Sa vii in casa parintilor cu iubitul de mana, asta nu mai e ok! Iar ce mi se pare mai lamentabil este ca nu numai homofobii, chiar si gay-ii au interiorizat prejudecata conform careia acelasi comportament are valori diferite la persoane cu orientari sexuale diferite. Cumva lucrurile sunt intoarse pe dos: aventurile de o noapte, multiplicate la infinit, tin de firescul situatiei, in timp ce gesturile de tandrete, demascatoare, trebuie cenzurate vigilent. Pai, sincer, atunci cand vrei o relatie, tocmai autocenzura perpetueaza instabilitatea erotica, insingurarea si nefericirea. Cum sa tina o relatie in care iubitul e vecinul de la 4, colegul de scoala, tovarasul de munca, cumnatul verisoarei de gradul III ?! Si nu e obligatoriu ca lumea straight sa judece, sa arate cu degetul, sa agreseze verbal sau fizic cuplurile mai putin conventionale. Uneori nici nu le baga in seama (vezi ce scrie aici); alteori le arata interes (nascut din curiozitate) si respect (atunci cand ajunge sa le cunoasca); si, chiar si in cele mai ostile manifestari, pastreaza un rest, un ce, o intrebare: Oare se iubesc?
     Da oamenilor de gandit!

     Si, cum tot m-am obisnuit eu sa va intreb cate ceva, ce parere aveti de asta?

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Sondaj

 Care este opinia voastra referitoare la avort si la eutanasie?

joi, 24 septembrie 2009

Homosexualitatea, genetica sau nu?

     Mai mult din intamplare descopar un blog in care problematica homosexualitatii este abordata dpdv psihiatric - ideea fiind aceea ca nu este determinata genetic, iar homosexualii ego-distonici (cei nemultumiti de situatia lor, care doresc sa se schimbe) pot deveni heterosexuali cu sprijin de specialitate. Argumentatia caracterului non-genetic al homosexualitatii este aceasta:
     Majoritatea geneticienilor spun ca in comportamentul uman sunt implicate mai multe gene: de la cel putin 5-6 la cateva sute. In acest caz, modificarile de comportament s-ar produce foarte lent si constant; cu alte cuvinte, cu numai cateva procente in fiecare generatie si de-a lungul mai multor generatii. Cu alte cuvinte, homosexualitatea nu ar putea aparea si disparea brusc in cadrul unei familii, asa cum vedem in realitate. Homosexualitatea nu poate constitui o mutatie genetica. Desi un comportament determinat genetic are tendinta sa persiste intr-o familie timp de mai multe generatii, cu modificari minime si foarte lente, in cazul unei mutatii genetice schimbarile pot fi bruste. Insa pentru a se petrece aceasta, este nevoie ca mai multe gene sa devina mutante in acelasi timp - un scenariu imposibil. Din punct de vedere genetic este imposibila schimbarea simultana chiar si a numai cinci sau sase gene. Daca homosexualitatea ar fi genetica sau determinata genetic intr-o maniera decisiva, atunci "gena" sau "genele homo" nu s-ar putea mentine in cadrul unei populatii. Un adult are nevoie in medie de un copil pentru ca una sau mai multe gene specifice, prezente la adult, sa ramana in cadrul genetic. Insa, in medie, cinci homosexuali "exclusivi" au un singur copil. In aceste conditii, homosexualitatea ar disparea dupa cateva generatii. Evident, nu asa stau lucrurile. Totusi, aproximativ 50% dintre homosexuali sunt sau au fost casatoriti, fiind bisexuali, si au in medie 1,25 copii. Homosexualii exclusivi si bisexuali, luati laolalta, au numai 0,9 copii in medie, ceea ce inseamna ca o gena sau genele homo ar disparea incet dar sigur din mostenirea genetica. Dean Hamer, unul dintre cei mai ferventi sustinatori ai unei baze genetice a homosexualitatii, admite ca orientarea sexuala nu poate fi determinata de o singura gena. (Intregul articol aici.)
     Cum vi se par argumentele? Pentru ca (1) daca homosexualitatea nu e genetica, e imposibil sa soliciti drepturi ca grup, in baza unui comportament deviant, susceptibil de normalizare prin tratament psihiatric; (2) daca e genetica, homosexualii sunt oricum pe cale de disparitie, incet dar sigur... Daca as fi gay, as spune: Ce perspectiva!!!!

UPDATE: Constat cu satisfactie aparitia unei noi pagini pe blogul Wannabegay - Studii despre sexualitate. Promite. Recomand.

miercuri, 23 septembrie 2009

Legalizarea prostitutiei, pro sau contra

     Problematica prostitutiei nu m-a interesat in mod special pana acum. Mergeam pe principiul ca a fost, este si va fi, legala sau ilegala. Si ca legalizarea ar avea ca beneficiu controlul raspandirii bolilor venerice. Insa urmatorul articol m-a pus pe ganduri. Sunt oferite cateva argumente serioase contra. Carora le-as putea adauga banuiala ca un plus de siguranta ar putea insemna asumarea unor riscuri mai mari. Nu e mai sigur? Ba da, insa niciodata sigur 100%. Si da, prostitutia ca atare este o activitate degradanta, indiferent daca este considerata utila social sau nu.
     Voi ce parere aveti despre acest subiect, prostitutia, si despre posibilitatea ca legalizarea ei sa incurajeze traficul de carne vie?
     Lumea gay cunoaste si ea, evident, "cea mai veche meserie". Ce parere aveti despre gay-ii care se prostitueaza? Dar despre clientii lor? Considerati ca penalizarea clientilor si sprijinirea practicantilor/practicantelor spre a abandona aceasta activitate ar diminua fenomenul?

luni, 21 septembrie 2009

Nu te plac pentru ca esti gay

     Da, hotarat, nu te plac pentru ca esti gay. Imi poti fi chiar al naibii de antipatic si... e dreptul meu. Faptul ca esti gay nu ma obliga la nimic. Poti fi orice atata vreme cat nu ma calci pe coada. Daca o faci...
     Despre Kanye West s-a banuit ca ar fi gay sau bi, imaginea adoptata indemnand la formularea unor astfel de ipoteze. Insa omul iese la rampa si spune ca e straight. In momentul acela imi devine foarte-foarte clar un lucru: putin imi pasa! Personajul e needucat, insolent, nesimtit, samanta de scandal. Ceea ce se vede cu ochiul liber e mult mai important decat sexul persoanei cu care isi imparte patul. Iar daca s-ar dovedi ca totusi e gay... cine s-ar putea lauda cu el? Sa fie orientarea sexuala atat de importanta incat sa acopere orice diferente, asa cum noaptea sterge contururile lucrurilor? Ei bine, eu prefer sa discriminez, sa fac judecati morale, sa vad omul si nu stampila de pe fruntea lui.
     Voi ati cunoscut gay-i antipatici?

duminică, 20 septembrie 2009

Wrong way!

     Citesc un articol legat de anularea paradei gay ce ar fi trebuit sa se desfasoare astazi in capitala Serbiei. Cauza - predictibila: teama de violenta ultranationalistilor. Autoritatile - bineinteles - depasite de situatie. E drept, a existat macar dorinta de a asigura securitatea evenimentului, in conditiile in care unica parada de acest fel desfasurata la Belgrad a fost puternic marcata de violente de strada. Dar efectivele (mii de politisti) pe care Ministerul sarb de Interne declarase cu trei zile in urma ca le va pune la dispozitie pentru protejarea manifestantilor se pare ca nu faceau fata. O veste deloc imbucuratoare pentru gay-ii de acolo, siliti sa aleaga intre dulap si ciomag. Totusi... mai exista o varianta: evenimentul sa se desfasoare intr-un spatiu deschis, la distanta de centrul orasului, dincolo de raul Sava. Parada gay pe un camp? Nu. Refuzul a fost explicat de unul dintre organizatori in acesti termeni: "Acest lucru ar fi fost inacceptabil pentru noi. Mesajul de egalitate a drepturilor are o anumita semnificatie simbolica in momentul in care o minoritate marginalizata reuseste sa il transmita din centrul unei capitale. De aceea am decis sa anulam parada". Bravo! Ce sa mai comentez! Prostul pana nu-i fudul... Da, sigur, nimeni nu neaga semnificatia simbolica a unei manifestatii in centrul capitalei! Insa de ce trebuie sa-i refuzi infometatului un coltuc de paine pe motiv ca n-ai cum sa-i astamperi foamea numai cu atat? Giiiiz! Oferi ceea ce poti, mergi pe spinarea broastei testoase, dar mergi inainte! Oriunde s-ar fi desfasurat manifestarea, oricate straturi de politisti ar fi fost masate pe margini, tot ar fi venit televiziuni, iar oamenii ar fi stat impreuna, comunicand, cunoscandu-se mai bine, impartasind o experienta comuna, solidarizandu-se unul cu celalalt. Poti sa te bucuri si pe un camp, poti sa te bucuri oriunde. De ce? Pentru ca nu esti singur. Pentru ca transmiti o stare de spirit. Pentru ca refuzi sa capitulezi. Pentru ca arati ca existi celor care te considera "satanist". Intre tot si nimic sunt atat de multe nuante! Atunci cand tu refuzi compromisul din mandrie, tu pur si dur, tu inteleptul, cei asemenea tie comuniaza cu cei patru pereti, iar cei care te urasc mai mult sarbatoresc. Ia ghiceste ce! Victoria!!!
     Voi ce parere aveti legata de decizia anularii Gay Pride-ului din Belgrad?

joi, 17 septembrie 2009

Din nou despre M. Blecher

     Atunci cand am vorbit despre Max Blecher nu am mentionat nimic despre receptarea in prezent a operei sale. Cum este el citit si interpretat? Aflati de aici.

Ma intrebam

     Unele lucruri nu prea poti sa le judeci. Atunci cand miza e prea mare, atunci cand riscurile sunt inacceptabil de mari. Ma intrebam... daca la un interviu de angajare s-ar pune intrebarea "Esti hetero sau gay?", s-ar gasi 5 (cinci) persoane in Romania care sa spuna "Sunt gay" (sau macar "Nu doresc sa abordez problematica vietii personale")?

miercuri, 16 septembrie 2009

Fara talente speciale

     Eu nu am talente speciale, nu am "nas", nu stiu daca cel/cea de langa mine este sau nu este gay. Stiu ca se crede ca treaba miroase de la distanta, dar poate n-am eu capacitatea. Sau nu vreau. Sau nu ma intereseaza. Daca nu zice nimic, il/o tratez de straight. Ca e mai probabil sa fie straight. Ce daca e barbat si se imbraca in camasa roz sau isi da cu lac pe unghii, poate sa fie si metro. Ei, dar unii oameni sufera din cauza asta, ca nu-s recunoscuti drept ceea ce sunt. Si cred ca restu' e prosti. Sfat: sa caute o oglinda si sa se uite cu atentie mare la fruntea lor, daca scrie SUNT GAY pe ea. Eu raman la opinia mea, ca nu, nu scrie. Si ca nu poti pretinde sa fii tratat ca gay daca taci malc si nici macar atunci cand se vorbeste despre homosexuali nu zici: "Vezi ca si eu sunt". Nu spun ca o asemenea afirmatie trebuie facuta in orice context, cu riscul de a incasa o bataie sau de a-ti pierde slujba. Nu spun nici ca trebuie sa sochezi prin vestimentatie sau comportament - dar daca esti "sub acoperire", sub acoperire ramai! Putin probabil sa te intrebe cineva: "Esti gay?". Iar daca te intreaba, nu cumva o sa te scuturi oripilat, o sa faci fete-fete, si o sa negi cu vehementa? Sau o sa-l intrebi la randul tau pe interlocutor: "Tu ce crezi?"...? De parca ar depinde de ce crede respectivul! Sau o sa-ti marturisesti orientarea in gluma? Da, se va rade, si lumea te va considera plin(a) de haz... insa cine va crede? Alegerea iti apartine. Dar, stii, cei mai multi dintre heterosexuali nu au vazut NICIODATA in viata lor o persoana gay. Poate doar in filme, ca acolo se spune...

marți, 15 septembrie 2009

Iadul gay

     Iadul gay exista. In Irak. Nefericitii "pacatosi" sunt vanati pe net de membrii gruparilor extremiste, care considera ca acestia nu merita mila nici cat animalele. Victimele sunt capturate, batute bestial, mutilate (castrari etc.) si asasinate. Torturatilor li se "ofera posibilitatea" sa-si ceara iertare lui Dumnezeu pentru faptele lor. Peste 130 de gay-i au fost ucisi numai anul acesta. Se estimeaza la 680 numai numarul de victime lgbt necasatorite, incepand din anul 2004 (printre care 7 femei). Totusi, unii au "noroc": li se taie doar un deget, lasandu-li-se o perioada de gratie de o luna de zile ca sa se casatoreasca si sa duca o "viata traditionala", altfel... Detalii au fost oferite aici in urma cu doua zile.

Lui Elton John i se interzice sa infieze un bebelus ucrainean

     La un orfelinat din estul Ucrainei, sprijinit de fundatia lui Elton John pentru bolnavii de SIDA si destinat copiilor ai caror parinti au murit de temuta boala, artistul l-a cunoscut pe micutul Lev (14 luni), care l-a cucerit. Si-a exprimat dorinta de a-l adopta, impreuna cu sotul sau, David Furnish, insa acest lucru ii este interzis, deoarece Ucraina nu recunoaste casatoriile gay. O reprezentanta a Ministerului Familiei a precizat ca adoptiile internationale nu pot fi facute decat de cupluri heterosexuale si ca diferenta de varsta dintre parintii adoptivi si copil nu trebuie sa depaseasca 45 de ani. Elton John are 62 de ani, iar David Furnish - 46. Cititi aici.

Iubite prieten

     Scumpul meu I.,

     Am sa-ti dau o veste. Stii, noi discutam de toate de obicei, si bune si rele, si-ti voi spune si asta, chiar daca nu o sa mai putem sa radem ca nebunii, nici macar sa zambim, chiar daca asta ma doare, chiar daca te va durea si pe tine. Scumpul meu I., tu nu ai drepturi depline in tara asta pe care o iubesti enorm. Esti un roman de categoria a doua pentru ca, pe cand erai micut, vederea a inceput sa-ti scada si sa-ti scada. Da, era genetic, ce vina aveai tu? Dar ai terminat un liceu, o facultate, ai un serviciu si prieteni multi. Niciodata nu m-am gandit ca cineva te-ar putea discrimina pentru ca esti un pic altfel decat noi, pentru ca percepi altfel lucrurile, inclusiv multe lucruri la care simtirea mea opaca nu are acces. Am aflat multe de la tine. Erai si esti pentru mine exemplul viu al perseverentei, al curajului, al infinitei bunatati, si ma uitam cu drag in ochii tai cu pupile galbene, cu sclerotica verzui. Cand vroiai sa scoti niste bani de la BCR, veneam cu tine, imi spuneai codul, il tastam, iti dadeam banii. Nu era nicio problema. Aveam incredere unul in celalalt. Aveai incredere in mine. Niciodata nu ai verificat banii, desi stiai sa recunosti bancnotele dupa marime. Iar eu iti mai ziceam sa nu umbli cu multe la tine. Nu te-au furat odata, in autobuz? Iar tu ma ascultai. Si uneori imi aduceai cate o ciocolata, niciodata n-am inteles de ce, nu vroiam s-o iau, tu insistai... Iar acum trebuie sa-ti dau o asemenea veste. De ce trebuie tocmai eu? Nu vreau. Dar uite, intra pe net, aici, sa vezi ce i se poate intampla unui om pentru vina de a fi lipsit de vedere. Sa n-ai incredere in banci, tu nu esti pe deplin om in ochii lor. Si asteapta-te, da, asteapta-te la orice daca vei avea nevoie de un alt card, sau daca vei vrea sa faci un credit. Eu o sa te ajut cat pot. Dar fii precaut, fii curajos mereu si nu uita sa nu-ti pierzi niciodata acel teribil optimism care m-a impresionat atata la tine.
     Cu bine. Sper ca macar unele dintre institutiile din tara asta sa-si faca datoria.

duminică, 13 septembrie 2009

Zambesc...

     ...atunci cand ma gandesc ca cineva care cauta dark stories ar putea nimeri din greseala pe blogul meu. Daca se-ntampla... fie binevenit!
     Doritorii de zambete gasesc o caruta intreaga aici.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Alan Turing

     Alan Turing (1912-1954), matematician si informatician britanic de geniu, cel care a reusit decriptarea codurilor germane Enigma in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost condamnat in 1952 pentru orientarea sa homosexuala la castrare chimica prin injectare de hormoni feminini. S-a sinucis dupa doi ani, otravindu-se. Ieri, premierul britanic Gordon Brown, raspunzand unei petitii initiate de informaticianul John Graham Cumming si semnate de mii de cetateni, si-a cerut scuze publice, recunoscand "tratamentul inuman" la care a fost supus omul de stiinta. Cititi aici si aici.
     Lucrurile incep sa se schimbe. Ce ziceti?

Destinatii gay

     Logo, post de televiziune al grupului MTV dedicat minoritatilor sexuale, organizeaza o competitie pentru obtinerea titlului de cea mai buna destinatie gay din lume. Concureaza Rio de Janeiro, Barcelona, Buenos Aires, Londra, Montreal si Sydney, orase alese de o echipa compusa din jurnalisti, editori si reprezentanti ai sectorului de turism. Se poate vota pe site-ul Trip Out Gay Travel. Castigatorul va fi anuntat pe data de 2 noiembrie. Cititi aici.
     Pentru voi, care sunt orasele cele mai gay-friendly?
    

vineri, 11 septembrie 2009

Huo!

     Unei bolnave paralizate trebuie sa i se puna sonda. Nu i se pune in salon (se putea), e luata cu caruciorul si transportata cu liftul la Urologie.
     Altei bolnave, cu tub de oxigen si perfuzii, i se ia plosca, spre a fi dusa altei paciente. Dialog cu infirmiera: "Mi-ai luat plosca si i-ai dat-o aleia fiindca ti-a dat bani. Atunci o sa ma cac in pat si va trebui sa vii maine sa schimbi cearceaful".
     O suferinda de diabet urma sa primeasca trei pastile. Teoretic. Asistenta refuza sa i le aduca - se terminase programul.
     Inca nu stiu, dar e posibil ca si groparii sa procedeze la fel. Sa zicem, sa sape 90% din groapa, sa plece la sfarsitul programului acasa, sa se intoarca a doua zi si sa ingroape mortul. Asta daca intre timp nu-l fura cineva din cimitir!

joi, 10 septembrie 2009

Terapia prin ras

     Imi propusesem sa nu mai dau prea multe citate. Dar cateodata e inevitabil. Unele lucruri nu pot fi rezumate in niciun fel. Ca de exemplu urmatorul text, extras din Revista crestin-ortodoxa. Predici "Paine si apa pentru suflet (ierodiacon Visarion Iugulescu, anul de gratie 2004):
     "...balurile, seratele, ceaiurile, discotecile si multe alte petreceri, sunt aduse de la popoarele straine in tara noastra precum si luxul, sulemenirea sau fardul cum i se zice acum in termeni mai noi. Sulemenirea este o fantoma care nu lumineaza persoana ce o primeste, ci din contra o umbreste, caci femeilor care-si ung buzele si fata cu astfel de unsori zece ani la rand, dupa acest timp, fata incepe sa se zbarceasca, sa imbatraneasca, facandu-se ca o punga.
     S-a constatat de unii savanti ca rosul de buze este cel mai bun teren si cel mai favorabil pentru dezvoltarea microbilor; asa de repede se inmultesc, ca din doua in doua zile se fac cate cinci sute de colonii de microbi. Atat de mult s-a inmultit pacatul acesta care mai inainte nu exista decat la personalul de la circuri si teatre, apoi a trecut in randul doamnelor de la oras, iar acum, in cele din urma, a patruns aceasta plaga si in satele cele mai indepartate. Duhul cel necurat al sulemenirii le-a invatat sa-si vopseasca nu numai buzele, obrajii, ci si unghiile de la maini si de la picioare. Aceste pacate au devenit atat de frecvente, caci cele mai multe femei nu cred ca ar putea sa traiasca fara aceste unsori microbiene sau cum ziceau crestinii din vechime - murdarii ale satanei.
     Sora unei crestine, care a murit dintr-o boala foarte grea, s-a aratat acesteia in vis si i-a spus: Vai, sora mea, spune si tu sa nu mai faca nimeni ca mine! Ce chinuri grozave am tras de la demoni, nu pentru alte pacate, cat pentru ca m-ati ingropat cu unghiile rosii la maini si picioare! Vai, cum trageau de ele si se agatau, ce ace imi bagau pe sub ele si ce chinuri am suferit!"
     Daca doriti si link, aici.
     Comentarii?

miercuri, 9 septembrie 2009

Un personaj de care nu mai zice nimeni nimic

     E vorba de Mircea Solcanu. Nu, nu il consider nici frumos, nici carismatic. Dar e inteligent, curajos peste medie (se autocaracterizeaza ca "Timid. Extrem", insa si-a recunoscut public orientarea homosexuala; multi au facut-o?), cu idei de bun simt. Uneori, ascultandu-l, speri sa nu aiba dreptate. Ca atunci cand spune: Oamenii se imbata cu lucruri ieftine, precum gloria si celebritatea. Trei zile, atat tin; dupa trei zile, publicul te-a uitat. Se uita la emisiunile unde e parodiat, iubeste dansul, e fericitul posesor al unui catel pe care il poarta peste tot intr-o geanta primita cadou, brodata cu "la naiba", detesta barbieritul. Relatia cu Cabral a functionat gratie tolerantei reciproce: Daca noi nu ne-am fi tolerat unul pe celalalt, cum crezi ca ne-ar fi tolerat publicul? Asta pentru ca toleranta incepe de la cel de langa tine. Si nu se invata la nicio scoala, desi eu, daca as fi ministru al invatamantului, asta as propune. E un domeniu atat de subtil... Cred ca tine mai mult de ezoterism decat de educatie. Articol aici. Ce spuneti de introducerea ezoterismului ca disciplina de invatamant? Dar de micile lui simpatii si antipatii? Voua va plac animalele de companie, dansul? Si urati barbieritul (sau altceva)?

marți, 8 septembrie 2009

Politici Familiale si de Gen in Romania

     Fondul ONU pentru Populatie, filiala din Romania, a facut public recent raportul Politici Familiale si de Gen in Romania. Sunt abordate aspecte legate de structura si functiile familiei, roluri de gen, relatiile dintre generatii, fertilitate, ingrijirea copiilor, luarea deciziilor si distributia sarcinilor in gospodarie, reconcilierea vietii profesionale cu viata de familie, politicile familiale din Romania comparativ cu cele din alte state ale UE, politicile pentru familiile de migranti.
     Raportul confirma statistic realitatile observabile cu ochiul liber. Romanii valorizeaza casatoria, contracteaza casatorii la varste tinere (media fiind, in 2005, de 25,2 ani la femei si de 28,5 ani la barbati), insa foarte rar procreaza mai mult de 1, maxim 2 copii. Daca, in general, se crede ca nasterea timpurie a primului copil se asociaza cu rate inalte ale fertilitatii, in Romania varsta medie la prima nastere e de 25 de ani, cu 3 ani mai mica decat media europeana, fara ca acest lucru sa implice o fertilitate crescuta. Cauzele sunt in mare parte economice, standard general de viata scazut, cresterea costului unui copil, lipsa facilitatilor (crese), efectuarea cvasitotalitatii sarcinilor gospodaresti de catre femeile salariate (dubla zi de munca). Pentru femeile cu activitati profesionale valorizate, maternitatea presupune o serie de dezavantaje, iar cele care devin mame la varste tinere nu au, in majoritatea lor, un loc de munca. Romanii au o atitudine traditionalista cu privire la familie si paternalista referitor la rolul financiar al statului. Valorizeaza legaturile de familie (sentimentul raspunderii fata de copii si varstnici), dar sunt neincrezatori in staini. Foarte religiosi, accepta greu stilurile de viata alternative, desi gradul de toleranta e mai ridicat in mediul urban, la tineri si la persoanele cu un nivel de educatie ridicat. Doar un sfert sunt de acord cu concubinajul, si numai 10% cred ca homosexualii trebuie sa aiba drepturile pe care le au cuplurile heterosexuale. Femeile sunt considerate parinti mai buni (copiii trebuie sa ramana in grija lor in caz de divort), iar barbatii - lideri politici mai buni (ceea ce confirma persistenta stereotipiilor de gen). Tinerii se desprind tarziu de familia de origine, iar emigratia masiva pentru munca conduce la o lipsa a fortei de munca in Romania, cu sanse minime de atragere in tara a familiilor stabilite in strainatate. Intrucat copiii celor emigrati sunt educati in stainatate, raportul atrage atentia si asupra necesitatii de a mentine legatura culturala cu diaspora, atragand in tara coetnici (de ex., din Rep. Moldova si statele vecine) in masura posibilitatilor.

Despre (in)utilitate

Blogger (fara inspiratie de la primul post): Vreau sa-mi fac un blog interesant si nu-mi iese.
Comentator (bine intentionat si anonim): Baga chestii sexy, porno, si o sa ai cel mai citit blog.

Nu ma intrebati unde am gasit acest inteligent schimb de replici. Ca nu mai stiu; dar el a pus capac la toate. Nu cred ca blogareala e obligatorie. Da, scrii (si) pentru cititori, vrei sa transmiti informatii, stari de spirit, reflectii, idei. Pui in comun parti din tine. Ce ai in cap, ce ai in suflet, ce iti doresti, la ce aspiri. Insa intimitatea virtuala nu inseamna suflarea mucilor in aceeasi batista, salivarea pe tastatura, masturbarea in grup. Putin imi pasa ca ai facut sex in trei cu mesterii care au venit sa-ti puna gresie si ca in cinci minute i-ai satisfacut pe amandoi cu cele doua scule ale tale. Mai bine ziceai ca le-ai dat o bere si te credeam. Si nu, nu e nevoie sa pui pe blog fotografia pasarelului tau, ca toti avem in dotare cate-un sex. Iar daca te agati de un troll aruncat nu se stie de cine si iti intitulezi articolul "Sex anal la 11 ani" e bine sa stii ca preferam un titlu gen "Studiu despre masturbarea la embrioni" sau "Fabricarea primului pampers cu dildo". Aflam si eu ca viitorul e luminos, ca stiinta progreseaza, iar comertul o duce bine. Sau macar anunta ca ai "continut pentru adulti", ca sa nu mai dau cu nasul in ce produci dumneata.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Un autor de care am (si voi avea mereu) nevoie

     Exista scriitori pe care ii porti in suflet mereu, de la prima lectura, de la primul contact. Exista, de asemenea, oameni la care te raportezi permanent, cu simplitate, cu umilinta, ca la niste modele de viata. Nu ma refer la o smerenie voita, ci la un impuls irezistibil, venit din strafundurile fiintei. In momente de gratie, excelenta morala se impleteste cu un talent literar iesit din comun. Cunosc un astfel de caz: scriitorul evreo-roman M. Blecher. Il cunoasteti? Pe 8 septembrie se implinesc o suta de ani de la nasterea lui - si nu pot sa nu ma bucur constatand ca opera (Intamplari din irealitatea imediata, Inimi cicatrizate, Vizuina luminata) ii este reeditata (la ed. Art) si ca exista macar sentimentul ca trebuie onorat prin declararea lui cetatean de onoare al Romanului, orasul in care a copilarit si in care apoi si-a scris cartile. Nu intentionez sa trec in revista toate detaliile vietii lui, dintre care majoritatea sunt relatate aici. Insa e cazul sa subliniez eroismul cu care acest tanar cu totul special (a murit la 28 de ani) s-a ridicat deasupra suferintelor atroce pe care i le provoca boala lui, Morbul lui Pott (de care a murit, la senectute, si Vasile Voiculescu). Vorbim de redactarea unor carti (cititi-le, ca merita!) in timp ce, sub carapacea unui corset de ghips, vertebrele ii putrezeau si se pulverizau, iar puroiul cumula regulat in abcese ce trebuiau punctionate (doctorii scoteau cu seringa si cate un borcan intreg de puroi). Adaugati febra, anchiloza picioarelor si hemoroizii datorati imobilizarii la pat. Blecher scria cu pretul unor eforturi enorme, cateodata pana la limita imploziei (Jurnalul lui Mihail Sebastian ofera informatii in acest sens, putine, dar socante). Cauta sa se salveze, nu de durerea lui trupeasca, ci de cea sufleteasca, de insingurare. Voia sa comunice, prezenta intr-o relatie de prietenie fiind unica forma accesibila lui de a fi om intreg. As putea zice ca avea vocatia prieteniei, dar mi se pare prea putin, in conditiile in care prietenia e aer, apa si hrana. O relatie cu totul speciala a avut cu Geo Bogza (acesta numarandu-se printre putinii scriitori etnici romani din generatia lui care erau opaci la antisemitism). Ma incapatanez sa cred ca prietenia ce i-a legat reprezinta tot ce poate fi mai profund in fiinta umana. Iata o epistola din corespondenta lor (M. Blecher, mai putin cunoscut. Corespondenta si receptare critica, Hasefer, 2000):

                                                                                                               Roman, 23.XI.1936

                                                  Iubitul si marele meu Geo Bogza,

     In fine azi am primit de la tine randurile pe care le asteptam. Cu mare nerabdare le asteptam, trebuie sa-ti spun.
     In ultimul timp a fost intre noi nu stiu ce anume care tine poate de dezamagirile tale, dar mai ales de indolenta mea. Cand am o preocupare mare traiesc intr-o febra, intr-o neliniste care ma impiedica sa fac cel mai marunt gest util sau urgent; sunt complet anihilat, distrus de asteptarea mea stupida. Iata ce-au fost zilele mele in asteptarea cartii, in timpul tratativelor cu editorul meu.
     Iti va spune odata Mihail Sebastian tot ce-a fost in legatura cu aceasta aparitie. Iti inchipui, cred, ca nu au mers lucrurile ca pe bile si acum cand cartea va fi in fine in librarii surasul meu, departe de a fi unul de extrema satisfactie, va fi, poate, identic aceluia, obosit, pe care il are o femeie dupa nastere.
     Toate acestea m-au impiedicat sa-ti scriu.
     Iti marturisesc ca acum cand fac bilantul lor, sunt cu totul umilit de meschinatatea lor si cand ma gandesc ca tu in timpul acesta ai avut intense si reale preocupari "din viata, nu din carti" imi vine sa ma ascund de rusine.
     Cert, n-am dus-o prea usor nici eu in anumite privinte, in afara de literatura. Am avut complicatii cu boala, foarte grele si foarte dureroase insa cred ca nimic nu conteaza fata de disperarile morale care rod marunt in piept, ca niste soareci.
     Stiu ca tu nu crezi in forte oculte; nici eu - insa daca ar exista asemenea forte care sa produca o echitate in lume, sa imparta si sa repartizeze durerile, ei bine, iti marturisesc ca as lua asupra mea cu imensa bucurie disperarile si tristetile tale, pentru a le suferi eu, fiziceste, in carnea mea, decat sa stiu ca te tortureaza pe tine. Poate vei gasi ca e naiv acest gand, asa e intotdeauna cu gandurile adanc simtite, care te preocupa zile si nopti intregi: cand le pui pe hartie apar de-o extraordinara naivitate... Si totusi gandul acesta este acela cu care ma culc in fiecare seara si a carui putinta de realizare o doresc din tot sufletul si din tot corpul meu.
     Iata: daca aceasta hartie si acest angajament pot avea vreun sens, in domenii pe care nu le banuim, incepand chiar de azi, vreau sa iau asupra mea toate disperarile, toate nelinistile si toate durerile tale.
     Te rog iubitul meu Bogza, examineaza tot ce-ti scriu in profunzime, iti scriu din adancul meu si nu rade de nimic. (In fond nimic in lumea asta nu este ridicul, in afara de anumite lucruri pur burgheze care nu merita decat un imens hohot de ras).
     Si acum, lucruri mai senine.
     Cand vii aici cu Elly? Cred ca stiti, v-am scris mi se pare, ca am un acordeon si cant din el aproape in fiecare zi. E un instrument splendid, vorbesc de acordeonul meu nu in general, cu ornamente de celuloid si nichel, cu clape ca la piano si niste sunete admirabile. Exercitez mereu ca sa ma perfectionez; acum cant "convenabil".
     Toate aici sunt in aceeasi tonalitate cenusie de viata monotona si solitara; azi a nins, era o lumina alba, neobisnuita in odaie. Pentru lunile de iarna, m-am mutat tot in odaia din mijloc unde am stat si anul trecut. Toate obiectele sunt la locul lor, exact ca si anul trecut.
     Bine ar fi daca ati putea veni si sa stati mai mult timp; sa ne patrundem ca la  Brasov, sa fim egoisti, sa ne inchircim in prietenia noastra, sa traim cateva zile "pure".
     Toate astea, stiu bine, sunt atat de departe de realitati...
     Va trimit toata dragostea mea, mai calda si mai vie ca totdeauna, ca un vin care s-a invechit,

                                                                                                                                        M. Blecher

marți, 1 septembrie 2009

Despre utilitate

La ce foloseste un blog?

Se intampla sa am probleme in familie. Veghe azi la spital. Tubul de oxigen, cuierul cu perfuzii, dansul verde al osciloscopului, gemetele din paturi, o, mama mea, acum o sa mor, mirosul de urina, injectii in burta, pilule, var, transpiratie, iconite, maine la fel.

Revin: la ce foloseste un blog?