miercuri, 28 octombrie 2009

Detaliile

     Am rasucit cheia in broasca. In sfarsit singuri! Il strang in brate si ii simt respiratia in ureche, profunda si calda, ca si el. Stiu ca nu e o aventura, citesc asta in ochii lui, iar zambetul meu i se adanceste negru in pupile. Buzele lui se lipesc de ale mele, mana mea ii cauta chipul, apoi cade, ca o frunza, pe pieptul lui. Ma strange in brate tot mai tare, vrea sa ne topim unul in celalalt. Ma iubeste; il iubesc. Si stiu, simt, ca niciodata nu i-as putea face nici cel mai mic rau, asa cum nici el nu mi-ar face rau niciodata. Totusi... caut in buzunar... ghiciti dupa ce?

luni, 26 octombrie 2009

Ca in Romania...

1. 19-25 oct. 2009, Cluj-Napoca: festivalul international Serile Filmului Gay. In programul festivalului intra si o avanpremiera teatrala, Rocky Horror Obsession Show, al actritei Lorena Lupu si al coregrafei Cristina Lilienfeld, precum si Gala Premiilor Gay din Romania.
2. 22 oct. Cu doua zile inainte de spectacolul teatral, Lorena Lupu anunta pe blogul sau, La Nouvelle Sappho, ca a fost sunata de organizatori si informata ca, din lipsa de fonduri, manifestarea a fost anulata. Probabil ca organizatorii asteptasera fondurile pana in ultimul minut...
3. 25 oct. Revista online Angelicuss informeaza: Gala Premiilor Gay nu a mai avut loc. Cu doua ore inainte niste hoti furasera toata aparatura, mai putin boxele... Castigatorii, pe care ii gasiti aici, isi vor primi diplomele prin posta.

Sa ne miram?

duminică, 25 octombrie 2009

Monetizarea presei online

     Despre dezavantajele monetizarii presei online si despre solutii alternative, Alex Mihaileanu a scris un articol interesant pe subiectiv.ro. Voi ce parere aveti despre introducerea abonamentelor pe stiri? V-ati face un astfel de abonament sau ati cauta surse alternative?

Sa-l ascultam pe Gorbaciov

     In data de 11 octombrie, in Rusia au avut loc alegeri locale, castigate in mod covarsitor de partidul Rusia Unita, al premierului Vladimir Putin. Protestand fata de modul cum s-au desfasurat alegerile, partidele de opozitie au parasit lucrarile Dumei de Stat. Ultimul conducator al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a acordat un interviu in exclusivitate seviciului rusesc al Europei Libere, Radio Svoboda, in care ii critica pe actualii lideri. Iata ce afirma:

     "Ei distrug sistemul electoral in mod constient, ceea ce le permite sa manipuleze cel mai important proces".

     "Trebuie sa constatam ca legile adoptate in ultimii ani de Duma de Stat au distrus de tot sistemul electoral".

     "S-a facut totul pentru a-i controla pe oameni in procesul alegerilor. I-au lipsit chiar de dreptul sa voteze "impotriva tuturor". Iar acum oamenii nu se pot pronunta daca nu sunt de acord cu candidaturile inaintate. Acesta este comportamentul Rusiei Unite. Acest partid nu a rezistat unui sistem electoral normal".

     Gorbaciov sustine ca cetatenii au fost inlaturati din viata politica reala: au fost anulate alegerile pentru functiile de guvernatori ai regiunilor tarii, au fost anulate alegerile pe circumscriptii electorale, candidatii isi cumpara locurile pe listele de partid. Rezultatul: absenteism.

     "A aparut zilele acestea informatia, inca neverificata, ca la Moscova au participat la alegerile locale numai putin peste 20 la suta din alegatori. Dar daca ar fi participat si 36 la suta, dupa cum ni se spune, este o prezenta de rasul lumii. La Moscova, unde este concentrata cea mai activa parte a societatii, oamenii nu merg sa voteze, pentru ca sunt dezamagiti. Ei vad ca participarea lor nu schimba nimic. Toate acestea raman nepedepsite, dar odata si odata alegatorii le vor face vant"...

     "Nomenclatura nu rezista probei democratice. Iar fara democratie nu va iesi nimic".

     Mihail Gorbaciov pastreaza insa o doza de optimism, considerand ca procesul pe care l-a initiat in timpul Perestroikai este ireversibil ("Rusia, ca tara, nu se intoarce inapoi") si nu exclude eventualitatea aparitiei unei miscari reformatoare chiar in sanul Rusiei Unite, deoarece "Exista si acolo oameni carora le este rusine de ceea ce se intampla".

     Sursa: aici.

     Voi aveti incredere in alegeri?

vineri, 23 octombrie 2009

Ingrijirea copilului mic

     Nu stiu ce parere aveti de revistele pentru femei, dar eu, deschizand una din intamplare, o Femeia de azi, nr. 43 (197), am gasit un articol care m-a socat, da' rau! Subiect: ce ii enerveaza pe barbati, pe cei casatoriti. Si dau peste... (Sublinierile imi apartin.)

     "Nu-l ingrijesti.
      Desi tu ai impresia ca te ocupi de el, nu e niciodata multumit. Ba nu ai calcat suficiente camasi, ba pantalonul preferat e murdar si nu-l poate imbraca, iar ai uitat sa-i faci pachet... E adevarat ca ai multe pe cap, dar el isi cere drepturile.
      Ce sa faci:
      E nedrept sa pice toate in grija ta, dar nu uita ca o relatie presupune multe responsabilitati. Ca sa-ti fie mai usor, indeamna-l sa ia parte la ingrijirea lui (!!!!); de exemplu, faceti impreuna pachetul pentru serviciu."

     In loc de concluzie: il iei, il cresti! Pana cand moartea va va desparti.
     Oare numai mie mi se pare deraiat de la normal articolul asta?!

Televiziunea publica - cum si a cui

     Televiziunea publica devine din ce in ce mai suspecta (sau mai suspectata). Iata ce spune un articol pe HotNews:
     Declaratia de presa a presedintelui Traian Basescu in care acesta anunta organizarea referendumului pentru parlament uninominal si pentru reducerea numarului de parlamentari nu a fost transmisa in direct (ci la stiri) de TVR. Telespectatorii urmareau episodul 8 al telenovelei sud-coreene "Furtuna la palat". In aceeasi ordine de idei, TVR transmitea ceremonia aprinderii flacarii olimpice in timpul desfasurarii conferintei de presa comune a vicepresedintelui Statelor Unite, Joe Biden, si a lui Traian Basescu. E normal ca informatia politica sa nu beneficieze de prioritate? Legea de functionare a TVR, art. 9, prevede ca: "Serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune sunt obligate sa transmita, cu prioritate si in mod gratuit, comunicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sau de la Guvern". Postul public afirma ca respecta legea, care prevede autonomie editoriala, si ca TVR1 e televiziune generalista, nu de stiri.
     Aceasta nu impiedica perceperea postului ca lipsit de obiectivitate si vandut opozitiei. Voi ce credeti, ca e vandut opozitiei (seful sau, Al. Sassu, fiind un membru marcant al PD in perioada Roman, trecut in PSD dupa preluarea conducerii Partidului Democrat de catre Traian Basescu), sau ca toate suspiciunile provin din situatia politica tensionata de acum, "capetele de acuzare" fiind irelevante (in sensul ca politica nu trebuie sa se infiltreze in orice emisiuni)?

joi, 22 octombrie 2009

Uite-asa de clar

     Nu m-ar mira ca astazi nimeni sa nu mai citeasca poezie. Prea simbolic, prea abstract, prea arid, prea vag. Insa ce ziceti de...? (Va anunt ca o transcriu din memorie.)

         Soldatii (Marcel Mihalas)

Ca intr-un film intors, soldatii uneori
Trist se ridica, se desprind din flori,
Si-ncheie ranile, alearga tare
Sarind inspre transeea de plecare.

Isi regasesc tinuta militara,
Bat pas de front in sunet de fanfara
Si se intorc, cu spatele, acasa
Spre-o mana de femeie - de mama, de mireasa

Termina cate-o scoala, fumeaza nepermis
Bat mingea pe maidane si rad intr-un cais
Sunt dusi apoi de mana, poarta breton si basc
De-a busilea se suie in paturi si se nasc.

Without

     Lumea virtuala queer e mica si fragmentata, cu bloggeri patrunsi de importanta propriilor opinii, hurducati in logica, insensibili in afecte, alergici la critica rationala, virtuosi in cea irationala, cu zero argumente, cu nervi, cu capra vecinului, sau, dimpotriva, plicticosi de moooori, de ce nu se lasa de meserie?! Unii dispar cu saptamanile fara sa lase pe blog nici echivalentul unui post-it, pe altii nu ti-i reprezinti decat lipiti de tastatura, cu radacinile fundului bine infipte in cernoziomul scaunului (sau echivalent). Dar ii citesc si ma intreb de ce: pentru ca sunt acolo, pentru ca rutina gandirii si fixatiile lor imi sunt cunoscute, pentru ca, fara calculator, ei ar muri pentru totdeauna. Cateodata, in circumstante absolut neutre d.p.d.v. gay, imi vine in minte ce-ar-zice/gandi/face vreunul dintre oamenii "virtuali" stiuti de mine; si zambesc; e un exercitiu de imaginatie tonic.
     Daca ati afla, indiferent cum, ca un blogger - pe care il cititi fara sa-l cunoasteti personal - a murit, i-ati simti lipsa? Daca ati fi fortati de imprejurari sa stati departe de net un timp mai indelungat, v-ati gandi la fostii vecini de blog?

luni, 19 octombrie 2009

Miza pe imoralitatea altora

     Dintre toate argumentele pro-gay posibile, cele mai stupide auzite de mine aveau forma "dar si heterosexualii". Si heterosexualii sunt libertini, si heterosexualii apeleaza la prostitutie, si heterosexualii inseala, si heterosexualii au practici sexuale neortodoxe, si heterosexualii au SIDA si alte ITS-uri, bla-bla. Cu ce ajuta? Puternica si larg-raspandita ipocrizie nu explica totul. Homofobia are si alte resorturi - sau se crede ca moralitatea standard e cea care o produce, de unde ar reiesi ca aruncarea ei la cos ajuta la reformarea societatii? O tara lipsita de repere morale e un spatiu gay-friendly? Ei, bine, eu sunt impotriva unei atare viziuni, care, intre altele, intretine o stare de tensiune cu totul regretabila. Homofobia nu e dizolvata de viciu & perversiuni, ci de obisnuinta de a nu-ti baga nasul in viata privata a altora. Adica, de decenta.
     Si bine ar fi ca adolescentul gay, oricum educat de mediul straight in care traieste ca viata gay e o viata promiscua, sa nu primeasca aceeasi informatie, altfel ambalata si interpretata in sens pozitiv, si de la mediul gay. La voi cum a fost primul contact cu mediul gay?

Dialog in bucatarie

El citeste ziarul.
Ea toaca ceapa.

El (tare): Cum sa le dam dreptul poponarilor sa se insoare intre ei? Astia au practici contra naturii!
In gand: N-as vrea sa ma pipaie pe cur vreunul!

Ea (tare): De ce sa nu-i lasam sa se casatoreasca, daca vor? Doar e democratie!
In gand: Sa mai stea si niste barbati la cratita!

El (tare): Asa sunteti voi, femeile, mai empatice!
In gand: Poale lungi si minte...

Da pagina.
Ea trece la alta ceapa.

vineri, 16 octombrie 2009

Cum arata un/o

     Barbat homosexual: travestit, pedofil, dependent de sex (oriunde, oricand, cu oricine), bolnav de SIDA.
     Lesbiana (neexclusiva): tanara, blonda si fierbinte, ofera show-uri cu semenele ei ca preludiu la o partida de sex in trei (barbatul inclus).
     Lesbiana (exclusiva): neepilata, tunsa periuta, imita vestimentatia si atitudinea barbatilor, pe care insa ii uraste de moarte si de-abia asteapta sa-i castreze.

     Ce prejudecati homofobe va enerveaza cel mai mult?

joi, 15 octombrie 2009

Supa de broasca testoasa

     Ai nevoie de: un mic bazin cu apa; o broasca testoasa; un fierbator lasat nesupravegheat. Hazardul face restul. Sfat: intoarce-te acasa inainte sa scada toata apa!

miercuri, 14 octombrie 2009

Viata virtuala

     Octavian (Joacadeamine) ne intreaba: Voi cunoasteti in viata reala persoanele din familia voastra virtuala? Familia voastra virtuala include si persoane pe care le cunosteati inainte sa aveti blog? Raspunsul meu aici este simplu si scurt: nu & nu. Nu cunosc personal pe nici unul dintre bloggerii pe care ii am la linkuri, desi pe alti bloggeri ii cunosc personal. Ma deranjeaza? Deloc. E chiar mai comod asa. Dai atentie doar textului, ignorand cu totul autorul. Nu iti pui problema daca omul e in realitate asa cum se prezinta, te raportezi doar la figura virtuala pe care o ai in fata. Nu influentezi, nu te influenteaza. Putin importa cum traieste, ce manii si ce defecte are, daca te lauda sau te injura. E dincolo; viata ta e oricum in alta parte. Viata ta ca simplu muritor. Cat despre viata virtuala: si eu sunt o masca, la fel ca toata lumea. Poate din acest motiv prefer sa nu discut prea multe despre cealalta viata a mea. Ca sa nu ma "virtualizez" prea tare, sa nu ma confund prea tare cu Dak. Dak e o simpla particica din mine. Voi cat de mult va recunoasteti in chipul vostru virtual?

marți, 13 octombrie 2009

Catland

     Daca nu e invazie de lacuste, nici (inca?) de virusi de gripa porcina, si nici nu dau turcii, o maree de pisici se revarsa in viata de zi cu zi a bloggerilor pe care ii citesc eu mai des (si, deci, ii am la linkuri). Bine, din ce stiu, nu mai mult de una bucata matza pe cap de blogger, dar si asa... Prima descoperita era chiar sweet, o persana alba numita, cica de la culoare, Cocaina. Psihanalizabil. Mai ales ca proprietara (vedeti la Urobores), cadru didactic, trebuie, in aceasta calitate, sa-si dascaleasca elevii cu privire la neajunsurile consumului de stupefiante... Tot in seria "numele tradeaza", un cotoi - negru, acesta - a fost botezat Pulica. Si i s-a dat spre folosinta un sirag de bile anale. Bietul, le-a bagat in gura, ca nu stia sa citeasca modul de utilizare. Un alt exemplar de cotoi negru a fost cules de pe drumuri de Ionutz (Gay in Romania) si facut proprietar acasa la el. Adevarat ca animalul, pardon, animalutul, nu se bucura de aceeasi atentie din partea lui Florin, care avea propriul pisoi, totusi, cei doi tineri intentionau sa achizitioneze si o pisica de rasa. Ca sa fie. O fi ramas in picioare planul? Tot de pe blogul lor am descoperit ca mai sunt si alti catofili - CM si Ana-Maria. Insa, daca CM a rezistat eroic 12 ani cu iubita lui (pisica), Ana-Maria a avut ghinionul sa dea peste un sadic. Da, ati auzit bine, un motan terorist: nu o lasa sa doarma, se da la cartile ei, ba o lasa si fara mancare!! Ei, dar nu mereu pisicile sunt stapane pe casa omului. Intr-o tentativa disperata de a-si recupera domiciliul, antieroul Alexiuss a abandonat-o pe a lui la rampa de gunoi! Criminala insulta adusa neamului pisicesc printr-una dintre reprezentantele sale! Nu credeam ca se poate mai rau decat atat, insa, ce sa vezi, un alt blogger doreste transplantarea visului american pe plaiuri mioritice: casa si catelul incluse. Catelul??? Nu, pe bune, catelul???? Sa fii blogger, sa fii gay si sa n-ai pisica? Atunci cand toata lumea are, sau isi doreste, sau macar vrea sa scape de o pisica? Asta nu e acceptabil. In curand or sa apara bloggeri cu hamsteri, cu pesti, cu canari, cu broscute testoase, cu porcusori de Guineea. Pana unde?!

duminică, 11 octombrie 2009

Insemnari (pentru mine)

     S-a intamplat azi-noapte: decesul, in somn, al lui Stephen Gately (Boyzone), la varsta de 33 de ani.
     Se intampla azi: Marsul National pentru Egalitate al LGBT, in Washington D.C.
     Voi reveni cu amanunte? Habar n-am. Oricum, postul asta e scris pentru mine, conform cu regula de aur "daca esti prost si n-ai tinere de minte, fa ca mine, noteaza pe...". Bun, am notat.

Ce ma reprezinta?

     Totul. Fiecare celula, tot trecutul meu, datele de identificare, impulsurile, gandurile, dorintele, sentimentele, hobbiurile, sanatatea sau boala, temperamentul, valorile, si, bineinteles, faptele. In spatiul virtual, ma reprezinta blogul si comentariile. Dintr-un anume soi de orgoliu, verific ce scriu, asa cum imi verific tinuta in oglinda inainte de a iesi din casa. E corect gramatical? E bine paginat? Nu lipseste vreun punct, vreo virgula? Nu-i vorba ca ma citesc si altii, si pe ciornele cele mai ordinare pun puncte si virgule. Iar aspectul asta mi se pare foarte... straight. Am banuiala ca persoanele gay riguroase in aceasta privinta au avut dificultati mari in a se accepta asa cum sunt. Pentru ca autocontrolul implicat de o corecta, uneori pedanta, ortografie, isi scoate capul si sub forma stoicismului cu care a-normalul este zavorat in subconstient. Doar temperamentul mai ajuta, si nu orice temperament. Ceea ce respecta oamenii in mod natural - bunul simt, sangele rece, statul "in banca" proprie, cenzurarea instinctelor - e cum nu se poate mai contraproductiv atunci cand valorile utile sunt afirmarea de sine, mandria, indrazneala, riposta. Am zis "valori utile"? Da, utile, aproape indispensabile, pentru coming-out. Foarte folositoare in continuare pentru activisti. Si foarte riscante atunci cand sunt lasate de capul lor. Persoanele gay cele mai curajoase si mai implicate sunt si cele mai colerice, iar ce se face pe o parte se strica pe cealalta. Atragerea reflectoarelor asupra propriei persoane (sau a gastii proprii) nu ajuta atunci cand toata lumea profeseaza individualismul, iar disciplina este un obicei pierdut inca din clasele mici de scoala. Ce a sapat si sapa in continuare "comunitatea" (imi vine sa rad) gay este temperamentul devenit viciu de caracter. Ranchiuna, fatarnicie, egoism, vanitate, meschinarie. Foarte out si foarte de dat la cos. Bine ar fi sa ma citeasca cineva.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Nevoie stringenta de ajutor

     Orice ajutor e binevenit pentru copiii bolnavi de cancer si pentru familiile lor.
     Cititi si dati mai departe informatiile de AICI.

vineri, 9 octombrie 2009

Demnitate si compromis

     Ar fi extraordinar de simplu ca fiecare om sa gaseasca ce-i trebuie batand din palme. Din nenorocire, insa, oamenilor le trebuie multe lucruri, toate importante si defel conectate intre ele. Iar atunci cauta portita de scapare a compromisului. Vrei sa te travestesti, ca forma de autoexprimare, dar te temi de reactiile oamenilor. Solutia: garderoba dubla. Iesi din casa imbracat cum trebuie, intri in casa si te imbraci cum vrei. Detesti rigorile, uniforma, dar o porti la serviciu, unde nimeni nu stie ca ea ascunde piercinguri si tatuaje. Il/o iubesti pe X, dar ti se pare ca n-ai sanse, asa ca te culci cu Y. Sau te culci cu Y, pe care il/o iubesti, dar te casatoresti cu Z, din ratiuni care n-au nimic in comun nici cu dragostea, nici cu sexul. Sau te casatoresti cu persoana iubita, pe care insa o inseli, fiindca doresti si alte experiente. Oricum ar fi, tot compromis se cheama. Si mai exista si acel compromis prin care oamenii consimt sa aiba aventuri (sau chiar relatii) cu persoane de alt sex decat cel catre care ar fi in mod normal inclinati. Treaba se intampla si la straighteri (la barbati, in medii strict masculine - armata, inchisoare, manastiri; la femei, dupa esecuri sentimentale / matrimoniale sau atunci cand aspectul lor fizic nu (mai) atrage sexul opus), insa incomparabil mai rar decat la gay-i si lesbiene. Acolo, compromisul e la el acasa, ba chiar investit cu surprinzatoare conotatii morale - e moral sa distrugi viata altora in tentativa de a descoperi daca te poti "normaliza" sau nu. Si, bineinteles, cum plaja de optiuni "gay" este restransa, o groaza de oameni se cupleaza cu parteneri nepotriviti, numai pentru ca sunt gay, sau, cel putin, dispusi sa aiba o legatura - oricat de efemera - cu ei. Vreau sa va intreb: daca ati fi indragostiti de o persoana straight si acea persoana ar fi dispusa, din cauza contextului sau a unei vulnerabilitati sentimentale, sa aiba o relatie cu voi, ce ati face?

miercuri, 7 octombrie 2009

Toata admiratia mea pentru...

     ...Mary Cheney, fiica fostului vicepresedinte american Dick Cheney. Pentru ca ofera o lectie de normalitate. Faptul ca este lesbiana nu a impiedicat-o sa aiba o relatie stabila alaturi de partenera sa, Heather Poe, nici sa cunoasca maternitatea in 2007, cand a nascut primul sau copil, Samuel David. In prezent, la varsta de 40 de ani, a confirmat ca asteapta un al doilea copil. (Nu va dau link, stirea o gasiti, in engleza, pe o groaza de site-uri.) Cu ce se deosebeste ea de multe alte femei? A, jumatatea sa este o femeie, nu un barbat. Prea putin totusi pentru a o considera anormala. Prea putin si pentru a-ti pune intrebarea. Atunci cand "activismul gay" presupune o gura mare si un temperament de scandalagiu, mesajele sobre, neagresive, risca sa treaca neobservate. Si nu e drept, pentru ca idealul oricarei persoane gay ar trebui sa fie acesta: traiul zilnic in banalitatea fericirii.

     Exemplul propriu, pozitiv, nu e forma cea mai eficienta de activism?

marți, 6 octombrie 2009

Fumati?

     Am mai vazut eu idiotenii, dar o reclama anti-fumat cu conotatii homofobe inca nu! Don't be a faggot! Don't smoke! Campanie, cica. Dar la ce? Nu cumva la ura? Nu-mi vine sa cred ce-am gasit aici. Comentarii?

luni, 5 octombrie 2009

Reabilitarea lui Nero?

     Da, exista ceva initiative in acest sens din partea istoricilor contemporani, mai putin dispusi sa preia fara spirit critic toate faptele reprobabile atribuite de antici (si de moderni, pe urmele primilor) notoriului imparat roman (54-68). Nu, nu a dat foc Romei in anul 64. Altele au fost cauzele si factorii favorizanti (v. Guy Achard, Nero, Corint, 2004, p. 76): marfuri inflamabile in pravalii, case de lemn, strazi inguste, alimentare insuficienta cu apa, oras cu peste un milion de locuitori, mijlocul lunii iulie, vant puternic. Mai mult, dupa dezastru, a depus mari eforturi pentru refacerea metropolei. Da, conform unei (singure) surse, a aruncat vina pe crestini, pe care i-a martirizat, dar avea nevoie de un tap ispasitor, ca sa nu creada poporul ca nu mai e iubit de zei! Si-a ucis multi membri ai familiei, inclusiv mama, insa nu de sadic, ci pentru a-si conserva puterea si a o putea exercita liber. Au existat represiuni salbatice impotriva elitei, dar aceasta dupa descoperirea accidentala a unei conspiratii reale si ramificate. Si, in plus, a facut multe lucruri meritorii, mai ales in domeniul edilitar. Plebea Romei il iubea sincer, deoarece oferea, in sens propriu, paine (se ocupase personal de buna aprovizionare a orasului) si circ (manifestari artistice si sportive la care, incredibil pentru un imparat, participa el insusi). Nici cu Senatul nu avusese la inceput probleme, insa relatiile se racisera foarte mult dupa ce s-a vadit ca Nero e un personaj excentric si risipitor, care nu se sfieste sa confiste spre binele propriu averile celor cazuti in dizgratie si fortati sa se sinucida. Mai rau, in sanul armatei era foarte prost vazut, soldatii refuzant sa se supuna unui imperator-vedeta, care canta vocal si instrumental, joaca teatru, participa la intreceri ecvestre si se casatoreste cu cine vrea el, femeie sau nu. Asa ca, dupa 14 ani, nenorocosul lider, inca foarte tanar (30 de ani) este pus pe fuga de o revolta militara si nevoit sa-si curme zilele (11 iunie 68) in casa din nordul Romei a unui particular, Phaon, dupa ce Senatul il declarase dusman al poporului roman si il osandise la o moarte umilitoare (urma sa fie pus in jug, tarat in pielea goala prin urbe si biciuit cu vergile pana murea).
     Sa-l reabilitam pe Nero? Da, fusese crud, golise vistieria, si, cel putin in ultima parte a domniei, pierduse contactul cu realitatea (cand afla de rebeliunea legiunilor galice, ii convoaca pe principalii senatori si cavaleri si le aduce la cunostinta cum imbunatatise el tehnica realizarii orgilor hidraulice!). Insa, nu mai putin, fortase o schimbare a mentalitatilor sau cel putin incercase, atragandu-i pe romani spre lux, arta si sport. Dar si spre un foarte mare libertinaj. In plus: Nero a fost considerat imparatul pederast. Pe langa neveste de genul feminin, a avut si doi soti - un barbat-barbat (Pythagoras/Doryphorus) si un eunuc, Sporus, numit si Sabina, dupa sotia decedata a lui Nero, Sabina Popaea, cu care semana. In plus, in timpul unor escapade adolescentine violente, ce includeau batai, talharii si crime, Nero, o spune Dio Cassius, agresa sexual femei si baieti. Era imparatul bisexual? Astazi, asa am zice. Insa, pentru epoca lui, ceea ce conta nu era implicarea in relatii homosexuale, ci rolul jucat in cadrul actului sexual, rol ce fixa un raport de putere. T. P. Wiseman, citat de Edward Champlin, descrie astfel situatia: "Un barbat care se lasa de buna voie penetrat de un altul era tratat cu dispret si cel care era constrans sa accepte aceasta situatie era prin urmare umilit. Dar barbatul dominant nu era nici condamnat, nici dispretuit; dimpotriva, el isi demonstra astfel superioritatea si masculinitatea facandu-l pe celalalt sclavul placerii lui" (Champlin, Nero, All, 2007, p. 161). Cu alte cuvinte, exista indulgenta pentru violul homosexual, iar homosexualii activi nu erau priviti ca homosexuali. Nero, zice Tacitus, si-ar fi "pangarit" fratele vitreg inainte de a-l otravi. Suetonius vorbeste de un abuz (probabil felatie) asupra altui tanar, Aulus Plautus, perceput tot ca rival. Mai semnificative pentru orientarea sexuala a imparatului sunt, evident, relatiile sale maritale cu barbati. Dar si aici exista analize conform carora lucrurile n-ar fi ceea ce par. Revenim la lucrarea lui Champlin.
     1. Cronologic, Nero are prima uniune "gay" cu libertul Pythagoras, in decembrie 64. Context: festivalul Saturnalia, ce presupunea relaxarea (sau inversarea) normelor sociale. Tacitus descrie petrecerea, punctand dezlantuirea furibunda a tuturor impulsurilor sexuale. La orgie participa numeroase prostituate profesioniste (si exoleti, prostituati), dar nici alte categorii de femei (matroane respectabile, fecioare) nu au dreptul sa refuze avansurile sexuale ale barbatilor. Totul culmineaza, dupa cateva zile, cu mariajul homosexual al lui Nero. La ceremonie, imparatul-mireasa a fost impodobit cu valul nuptial, iar "Tacitus sugereaza ca totul, inclusiv consumarea casatoriei, s-a facut in vazul tuturor" (p. 152). Dar ce voia totusi Nero? Ei bine, sa transpuna in capitala imperiului, pentru poporul de rand, o statiune, Baiae, locatia de placeri preferata a potentatilor perversi. Iar rezultatul este socant: in lupanare sunt aduse aristocrate, prostituatele isi arata in public nuditatea, barbatul se travesteste in femeie, imparatul se casatoreste cu un fost sclav, spectatorii asista la reprezentarea teatrala a intimitatilor primei nopti de mariaj... Bogatii sunt umiliti, in timp ce plebea este rasfatata cu placeri accesibile pana atunci doar cremei societatii. Asa ceva nu se mai vazuse! Un alt episod este narat de Suetonius: in cadrul unui joc ce reda o forma de pedepsire a condamnatilor, imparatul, deghizat in animal salbatic, ataca organele genitale ale unor barbati si femei legati de stalpi, iar, la sfarsit, libertul Doryphorus (trebuie sa fi fost acelasi Pythagoras!) ii scoate blana cu care era acoperit. De ce ar fi simulat imparatul, autor al unei epigrame usturatoare la adresa unui aristocrat efeminat, practicarea actului sexual oral, rau vazuta? Pentru ca totul era doar o distractie, o modalitate de a-i amuza si soca in acelasi timp pe privitori. In ceea ce priveste casatoria, unii cercetatori apreciaza ca era vorba, in realitate, de un rit de initiere intr-un cult oriental, cel mithraist... totusi, un act ludic ar fi mai plauzibil din partea nonconformistului imperator, sfidator la adresa tuturor religiilor. Chiar numele Pythagoras, necunoscut in randul sclavilor si al libertilor imperiali, ar putea fi o porecla data de Nero pentru a parodia figura filosofului Pitagora, ce propovaduia... abstinenta sexuala!
     2. In cazul celui de-a doua casatorii homosexuale, cu libertul Sporus, situatia este diferita, desi intentia parodica nu lipseste nicidecum. Nero era puternic marcat de decesul Sabinei Popaea, pe care e posibil s-o fi ucis el insusi, accidental, lovind-o cu piciorul in burta pe cand era insarcinata si provocandu-i un avort fatal. Indiferent daca lucrurile au stat sau nu asa, Nero ii ducea dorul fostei consoarte, pe care a zeificat-o in vara anului 65. Afland de existenta unei femei care semana cu defuncta, el trimite dupa ea. Apoi il descopera pe tanarul libert, foarte frumos si aducand surprinzator de mult cu fosta sotie. Il castreaza, pentru ca, dupa aceea, sa se insoare cu el in Grecia, cu contract nuptial si cu respectarea tuturor obiceiurilor (zestre etc.) - mirilor li se ureaza inclusiv sa aduca pe lume copii sanatosi! (Oponentii lui Nero comentau, cu haz, ca bine ar fi fost ca si tatal imparatului sa-si fi luat asemenea nevasta!) "Sotia" Sporus poarta vesminte femeiesti si joaca intrutotul rolul ce ii fusese repartizat; conform uzantelor, lumea i se adreseaza folosind termenii "doamna", "imparateasa" si "stapana". Nero ar fi vrut chiar deplina transformare a lui Sporus/Sabina in femeie, promitand multi bani si inalte onoruri cui ar fi putut realiza schimbarea de sex. El se insoara si cu Statilia Messalina, pentru a avea urmasi, dar nu aceasta, ci "sotia" eunuc ii va sta alaturi efectiv pana in ultima clipa. Ciudat, pentru ca sentimentele libertului fata de el nu pareau sa fie de dragoste: cu ocazia luarii auspiciilor, in ianuarie 68, Sporus ii face cadou un inel cu o piatra pretioasa pe care era reprezentata rapirea Persefonei. Gestul era temerar: sotului legitim ii este oferita imaginea unei tinere fete siluita de stapanul Infernului, iar imparatului care consulta zeii in privinta viitorului - reprezentarea coborarii in lumea mortilor! Soarta lui Sporus a fost, ca si a lui Nero, tragica, desi a continuat sa joace, si dupa moartea acestuia, un rol de "sotie". Mai intai a devenit protejatul lui Nymphidius Sabinus, prefect al pretoriului, puternic si ambitios, pretendent la tron, iar ulterior, la ceva timp dupa asasinarea lui Nymphidius de catre pretorieni, al lui Otho (fost tovaras de banchete al lui Nero, fost sot al Sabinei Popaea, cazut in dizgratie, revenit la conducere ca sprijinitor al lui Galba, devenit imparat vreme de cateva luni, intre ianuarie si aprilie 69, dupa uciderea lui Galba). Sporus, inca foarte tanar, s-a sinucis in toamna anului 69, se pare ca de rusine dupa ce i s-a propus interpretarea pe scena a rolului Persefonei...

     Acum intrebari:
     1. Cat de gay vi se pare Nero? Histrionismul lui micsoreaza sau, dimpotriva, amplifica "ciudateniile" sale sexuale?
     2. Cum apreciati mentalitatea epocii vizavi de ceea ce insemna sa fii homosexual?

sâmbătă, 3 octombrie 2009

La ce ai ras ultima data?

Eu, la asta.

vineri, 2 octombrie 2009

Libertate

     Cam totul se invarte in jurul acestei notiuni, atat de strans asociata cu sfera etica. In trecut, spatiul de manevra al individului fiind considerabil mai restrans, nu apareau atatea frictiuni intre valori, nu isi batea nimeni capul, la modul serios, daca trebuie sau nu permise anumite lucruri. Traditia era totul, ea rezolva problema alegerii personale simplu, dizolvand-o. Omul nu traia pentru sine, ci pentru colectivitate, ale carei interese de prosperitate, omogenitate, amplificare numerica primau. O importanta interdictie a decalogului, Sa nu ucizi, era valabila in sanul comunitatii - se condamnau omorul, sinuciderea si lepadarea de prunci (aceasta din urma putand fi directa: pruncucidere, avort, sau indirecta: onanism, homosexualitate) -, insa cine ar fi indraznit sa refuze participarea la razboi din ratiuni morale? Doar dusmanul era dincolo de Lege, iar criteriile de utilitate de la baza moralei i se aplicau in sens invers: era foarte bine sa-l omori, sa-i brutalizezi / extermini familia, sa-l jefuiesti, sa-i dai foc la casa. Inauntru vs. afara. Uneori, in cazul elitelor conducatoare, granita dintre cele doua trecea chiar prin mijlocul familiei, si rezultatul era asasinarea rivalilor la tron: frati, nepoti etc. Modernitatea a condus la mai buna constientizare a paradigmelor de moralitate publica, dar, daca vorbim de progres, tot ce s-a obtinut, cu foarte mare greutate, a fost o oarecare largire a sferei lui "inauntru". Drepturile Omului se aplica si strainului (chiar, ce mai inseamna astazi "strain"?), ba si adversarului (numai sa nu fie terorist!). Bineinteles, vorbim de teorie si inca de una prea putin populara. Si astazi majoritatea americanilor (60%) aproba distrugerea Hiroshimei cu bomba atomica. E clar: un japonez nu e un american, viata lui trage mai putin la cantar, de ce sa fie crutat? Iar cetateni de rang secund avem peste tot; nu e rasa, e altceva. Mai dubios e ca, atunci cand legea NU discrimineaza (da, se mai intampla!), oamenii se revolta in chipul cel mai sincer. Cum, pentru aceeasi infractiune, aceeasi pedeapsa? Nicio impunitate pentru cei talentati, merituosi? De ce respectul pentru performantele profesionale sa nu stearga faptele reprobabile, pentru care oricine altul ar suporta rigorile legii? Comportamentul multor oameni de cultura in cazul arestarii lui Roman Polanski - pentru violarea unei fetite de 13 ani in 1977 - mi se pare lamentabil. Regizorul ar trebui eliberat, vai cat sufera, se fac petitii impotriva extradarii sale in SUA, bravo! Presupun ca semnatarii nu au copii, iar daca au le-ar placea sa stie ca un Mare Artist a binevoit sa le acorde acestora atentie, sa-i imbete, sa-i drogheze, sa-i forteze sa faca sex (normal, oral, anal) cu El, cu Majestatea Sa. Parca poti sa pui in balanta libertatea de a zice "nu" a unei copile oarecare cu libertatea unui creator de arta de a abuza de cine doreste! Impartirea dreptatii e apanajul celor puternici, nu al celor marunti. Macar din solidaritate justitia ar trebui sa-l lase in pace pe regizor. Ca si el e puternic si a strans o armata de sustinatori in spatele lui. Desi nu toata lumea ii da dreptate. Am citit un articol admirabil aici. Trebuie sa spun ca sunt 100% de acord cu autorul. Petitie impotriva sprijinirii lui Roman Polanski: aici.
     Ce este libertatea? Si, mai ales, libertatea cui sa faca ce?