Un argument impotriva prostitutiei

     Intru pe un blog vecin si citesc, aici, despre un studiu publicat in Guardian referitor la clientii prostituatelor, Men who buy sex. Intervievat, un barbat a afirmat: I don't want them to get any pleasure. I am paying for it and it is her job to give me pleasure. If she enjoys it I would feel cheated. Bingo! Tocmai aici zace principalul motiv pentru care prostitutia nu este buna. E cea mai proasta educatie sexuala pe care o poate primi cineva, cea mai nefericita experienta. Un barbat cu resentimente, ca cel de mai sus - majoritatea clientilor gandesc la fel - va face, deliberat sau instinctiv, tot posibilul pentru ca partenera platita sa nu simta nicio placere. Or, cand iti dai toata osteneala pentru un lucru, iti iese. In cazul de fata, iti iese sa ajungi la orgasm cu ajutorul unei persoane careia, simultan, ii faci rau, impiedicand-o sa simta ceea ce e normal sa simta. Faci exact contrariul a ceea ce trebuie sa faci, ramai in rutina unui comportament nefiresc, nu evoluezi, mai chiar involuezi dpdv al culturii sexuale, ratezi relatii (explicabil, habar nu ai cum sa te comporti cu o femeie ca sa stea cu tine) si ajungi... de unde ai plecat. Pentru ca exista si o paradigma a prostitutiei.

Feminism in Romania?

     In prezent, posibilitatea ca pe termen scurt/mediu Romania sa intre in incapacitate de plata e mai mare - vai, cu mult! - decat aceea de a avea o miscare feminista serioasa, incisiva. Eforturile care s-au facut, perfect onorabile si uneori considerabile, nu scot feminismul din marginea societatii civile, unde pare ca s-a eternizat. S-au scos niste carti, de ex. in seria Studii de gen, de la Polirom, s-au facut niste campanii, ca foarte vizibila Femei in umbra. Totusi, nimeni nu le acorda nicio importanta. Demersurile sunt prea intelectuale, prea putin politizate. Bila alba la PR, gri-neagra daca ne gandim la legislatie. Un numar restrans de doamne, delicate si rafinate, profeseaza un feminism anemic si apter. Prin comparatie, un numar mult mai mare de doamne si un numar covarsitor de domni (acestia, cu un plus de virulenta) se raporteaza la feminism ca la Uciga-l toaca... Intelectuali romani foarte distinsi vad rosu in fata ochilor cand vine vorba de aceasta miscare, neglijabila in Romania. Portretul feministei e colorat sistematic in cele mai intunecate culori: uraste barbatii, pe care vrea sa-i domine sau, poate din ratiuni freudiene, sa-i castreze, e frigida, perversa (dar nu cu barbati, altfel ar fi de bine), scorpie. Or, femeile nu ii urasc pe barbati, iar banuiala ca vor sa-i tina sub papuc e bizara: un sot emasculat e ultimul lucru pe care si-l doreste o femeie. Insa e nevoie de alte legi: de exemplu, de protejarea femeilor casnice in varsta, vaduve. In conditiile in care se cunoaste prea bine nivelul pensiilor, faptul ca vaduvele au dreptul legal doar la jumatate din pensia defunctului e, obiectiv vorbind, criminal. In lipsa unor rude capabile sa o ajute, femeia este, practic, condamnata la moarte prin inanitie. NU exagerez. Faptul ca, in viitor, femeile vor iesi la pensie la varsta de 65 de ani (ca barbatii) tine, aparent, de egalitate. Realitatea e ca posibilitatile de reangajare ale unei femei somere de, sa zicem, 55 de ani, sunt mult mai mici decat ale unui barbat. La 60 de ani credeti ca ar mai angaja-o cineva? Adaugati multele sarcini gospodaresti care apasa, in mod cu totul nedemocratic, pe umerii ei. O alta problema este aceea a maternitatii nedorite. Daca o femeie isi abandoneaza nou-nascutul in spital, politia se sesizeaza imediat. Ai facut un copil, il cresti! Atunci cand jurnalistii descopera cazuri de mame pruncucigase, si ei, si cititorii/telespectatorii se umplu de pioasa oroare! Insa e vorba de tinere din medii cu totul defavorizate, pe care nici familia, nici vreo institutie nu le ajuta si care nasc acasa, cu riscurile aferente, pentru a nu fi fotografiate la spital. Daca ar avea posibilitatea sa isi abandoneze la spital copiii - pe care nu ii doresc si pe care oricum nu ii pot intretine - nu am mai avea parte de monstruozitati. Nu se intelege. Nu se intelege nici ca o femeie maltratata de partener trebuie sa locuiasca undeva. Adaposturile se numara pe degete. Daca agresorul ar fi silit de lege sa paraseasca el, pentru un timp, locuinta comuna (chiar proprietatea lui fiind) si sa locuiasca intr-un adapost supraaglomerat, interzicandu-i-se sa se mai apropie de victima, lucrurile s-ar schimba in bine. Oricat de optimisti am fi privitor la natura umana, trebuie sa recunoastem ca, unde morala personala lipseste, e buna si pedeapsa... Alte legi ar trebui sa reglementeze situatia femeilor cu profesii valorizate social, spre a preveni discriminarea lor dupa un concediu de maternitate. Nu am facut decat sa schitez un mic program cu obiectivele cele mai stringente care ar trebui sa se gaseasca pe agenda oricarei organizatii feministe. Pana acum, plapandul feminism autohton a vorbit in soapta, sa nu fie banuit ca vrea razboiul sexelor. Acum va trebui sa vorbeasca tare si sa nu ezite sa faca presiuni asupra unor autoritati publice opace. Insa nu cred ca se va intampla asta. Problema de mentalitate. Mentalitatea strutului. Si cum nu poti face dintr-un mar putred unul bun, nu ramane altceva decat sa arunci marul stricat si sa iei altul. Ei bine, acest altul pe care nu il vedem trebuie sa existe. Trebuie.

Galaaaa!!

     Gala campionilor la Campionatul european de patinaj artistic de la Tallinn. Azi. Acum. Imposibil de ratat, cel putin pentru mine.

     Voi va uitati la patinaj?

Reclama pentru un documentar

     Lui George i-a placut un documentar despre viata de familie a unui cuplu de barbati si a celor cinci copii adoptivi ai lor. Si mie. Aruncati si voi o privire aici.

Un spatiu public de tot rahatu'

     Daca as fi persoana publica, ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa fiu gay. Imposibil sa duci o existenta normala, si daca recunosti, si daca nu. Daca afirmi public ca esti ceea ce esti, viata privata iti va fi puricata de 95% dintre jurnalistii de scandal autohtoni (presupunand ca nu ai atras atentia si celor din afara): vor vrea sa stie si cu cine te culci, si unde agati, si ce faci in pat, si cati centimetri ai in pat, si - cazul Mircea Solcanu, de exemplu - cate sute/mii de euro arunci pe partide de sex platit. Nu va interesa pe nimeni ce proiecte profesionale ai, ci doar cu cine ti-ai mai tras-o. Crezi ca scapi daca nu recunosti? Vai, se va gasi vreun "David" sa dea un telefon la Acces direct si sa povesteasca ce aventura a avut cu tine in urma cu 8, 10 sau 20 de ani. Iar consumatorii de picanterii de pe meleagurile mioritice isi vor masturba imaginatia cu tine... aaa... parcul Operei... aaa... in trei (sau patru, sau...); dupa, esti numai bun de recycle bin, si tot mustele respective te vor privi de sus, in sila, ca pe un prezervativ folosit. Acum e mai simplu sa inteleg de ce unii prefera sa stea in dulap decat sa intre la "consumabile"...

Doua carti excelente citite recent

     Putine lucruri reusesc sa ma deranjeze mai mult decat mania oamenilor de a recomanda orice carte pe care s-a intamplat sa o citeasca. Pentru ca, de, tine de demnitatea fiecaruia sa creada ca nu si-a pierdut timpul cu vreo prostie (iar daca totusi trage nefericita concluzie, asta ramane intre noi...). In ce ma priveste, sunt prudenta, suflu si-n iaurt, si tot se mai intampla sa ma frig. Dar acum, dupa doua carti nemaipomenit de bune as accepta si ceva "pasabil". Aerul tare intai iti racoreste plamanii, apoi ii ingheata, si nu-i bine. Concluzie: nu cititi prea multe carti bune. Iar, daca va imboldeste Necuratul, iata ce v-as recomanda:

     Steve Sem-Sandberg, Ravensbruck, Humanitas fiction, 2009;

     John Steinback, Perla, Rao, 2004..., 2009.

     Ambele lucrari sunt pline de dramatism si excesive... totusi, cu simtul masurii. Altfel n-ar emotiona, or ele emotioneaza si ravasesc. Adaugati stilul.

Posibil viitor tanar deputat...

     ...Honorius Prigoana. Ta ta ra ta tam!!! Ce bine ca s-a eliberat un loc in Bucuresti, in Colegiul 1! Acum putem contribui la promovarea tineretului studios, votand un baiat cu perspective! Cu ocazia asta am aflat ca Traian Basescu accepta sa promoveze, pe langa boci si odrasla proprie, si progenitura altuia! Adevarat, junele sustine ca T. B. e modelul sau politic, din America s-a vazut mai clar ce uger trebuie sa suga... Dincolo de bunele relatii cu EBA, alaturi de care si-a serbat ziua de nastere (nu ii e colega?), Prigoana jr. se bazeaza pe noua generatie de pedelei... oare ce zic ei?

     P.S. N-a iesit. Nici o paguba.

Zapping

     Dumnezeu nu e homofob. Papa este.

    

     Candva o sa recitesc aceste articole de pe Gay in Romania.

     Doua posturi tepoase: aici si aici.

     Un blog poate disparea cat ai bate din palme. Nu-mi ramane decat sa scot fantoma din blogroll...

Viata privata

     Cu ce se ocupa un gay in timpul lui liber? Nu, sa reformulam: are timp liber? Pentru ca, cel putin in Occident la sfarsitul anilor `70, gay-ii erau persoane extrem de ocupate cu vanatoarea de sex, mai, da` rau! Un studiu american - A. P. Bell & M. S. Weinberg, Homosexualities, a Study of Diversity Among Men and Women, Simon and Schuster, 1978) ofera informatii cuprinzatoare. "Cati parteneri sexuali ati avut in ultimele 12 luni?" "Peste 51", raspund 28% dintre albi si 32% dintre negri. Dar asa, per total? Iata cateva cifre valabile pentru barbatii gay: 43% au avut mai mult de 500 de parteneri de-a lungul vietii; 75% au avut de la 100 in sus; 28% - mai mult de 1000 (!); 79% au spus ca mai mult de jumatate dintre partenerii lor au fost necunoscuti; 70% au facut sex numai o data cu mai mult de jumatate dintre partenerii lor. Unde ii agatau, ca pe vremea aia nu aveau Romeo? In baruri, saune, cinematografe si restaurante specializate, parcuri... Un procent mic-mititel (3%) marturiseste mai putin de 10 parteneri sexuali in cursul vietii. (Asceti? Ipocriti? Puberi?) Durata stabilitatii unui cuplu: intre 9 luni si 5 ani. Indragostitii coabitau, dar, in general, nu pretindeau exclusivism sexual. Apareau si un fel de "familii homosexuale largite" atunci cand fostii parteneri mentineau bune relatii intre ei (amicitie, cu excluderea reluarii raporturilor intime). In cazul lesbienelor, un studiu de Jay si Young, Gay Raport, arata ca 38% dintre cele intervievate avusesera intre 11 si 300 de partenere, uneori mai multe. 69% dintre lesbiene constituisera cupluri ce rezistasera sub 3 ani; 7% formasera cupluri cu o durata de peste 9 ani. Surse: D. Knight, Sexualitatea umana, Ed. Image, 1999; Philippe Aries & Georges Duby (coord.), Istoria vietii private, Ed. Meridiane, 1997, vol. 10. Intre cele doua lucrari exista diferente, de atitudine in primul rand, dar si punctuale - spre exemplu, din Istoria vietii private aflam ca Bell si Weinberg descoperisera 31% albi si 8% negri gay cu legaturi amoroase stabile de 5 ani, in timp ce, in Sexualitatea umana, se afirma ca doar 2% dintre homosexuali erau monogami sau semimonogami. Cum stau lucrurile acum, voi o stiti mai bine, dar am toate motivele sa cred ca si acum marea majoritate a "partenerilor" sunt trupuri atasate unui organ (nu-i rau, care o fi randamentul pe ora?), in timp ce altii au Jumatati cu 20-30-40 de ani mai in varsta decat ei (se poate face un film - In pat cu rabla). Interesanta existenta, da' nu, nu servesc! Iar caciulite pot sa cumpar de la farmacie, nu am nevoie de activisti care sa ma imbie prin cluburi cu bolul plin.

Dupa o scurta pauza

     ...e neplacut sa-ti anunti nu atat revenirea in forta, cat faptul ca s-ar putea sa mai apara pauze de-astea. Cateva zile fara net - pe de o parte e bine, pe de alta nu, pentru ca te gandesti la o serie de lucruri care iti raman in minte, pe stoc. Si sa le torni pe toate odata pe blog nu merge, e prea functionaresc, penibil. Insa ieri, ducandu-ma cu Jumatatea mea la manastirea Cernica am descoperit, ridicandu-mi privirea spre picturile zugravite pe tavan, ca imaginile sfinte sunt inconjurate de curcubee. Si m-am rugat - simplu, scurt - ca toti indragostitii care vor sa se casatoreasca cu persoana iubita sa o poata face, indiferent de ce orientare sexuala au. O mica rugaciune, spusa in genunchi, fara bruma de patetism. Nu stiu cati isi doresc realmente sa se casatoreasca, dar eu imi doresc sa o poata face.

Ce e intamplator se pune?

     La mijlocul anilor '70 Keneth Plummer distingea patru tipuri de homosexualitate: cea intamplatoare (caracter episodic, nu determina existenta ulterioara a individului; ex.: colegi de scoala de acelasi sex care practica masturbarea reciproca); activitati homosexuale stabile, determinate de circumstanta (unitati militare, inchisori; raporturile sexuale cu persoane de acelasi sex nu sunt preferate, ci doar acceptate ca substitut); homosexualitatea personalizata (preferinta pentru activitati homosexuale, cu "pastrarea aparentelor" in societate); homosexualitatea ca stil de viata (persoane out, homosocialitate).

     Pentru autor, e limpede, ceea ce conta in identificarea homosexualitatii era aspectul concret: obtinerea de satisfactii erotice in compania unor persoane de acelasi sex. Limitele unei clasificari facute in urma cu mai multe decenii sunt prea batatoare la ochi ca sa mai atrag atentia asupra lor, insa cum ar trebui sa-i privim pe cei din primele doua categorii? Cei dintai pot sa experimenteze doar, insa exista si eventualitatea unei implicari afective, oricat de efemere, iar homosexualitatea "de circumstanta" nu trebuie pusa doar pe socoteala unui instinct sexual tiranic - exista si varianta masturbarii. In plus, clasificarea ca bisexuali e vaga - bisexualitatea adevarata se exprima in conditii de libertate, nu "experimentale". Voi ce parere aveti?