sâmbătă, 24 aprilie 2010

Legea junglei (varianta gay)

     Dacă tot eşti gay... măcar profită! Ai incomparabil mai multe şanse decât un straight să scapi de puşcărie dacă îţi maltratezi iubitul sau dacă violezi un bărbat. Femeia te denunţă. Bărbatul nu. Bărbatul a fost educat din pruncie să nu se plângă. Nu e bărbătesc. Se face de râs. Ei, şi dacă tot n-o să spună nimic, nimănui, niciodată...
     Şi acum serios: ai încredere în poliţie? Dacă ai fi agresat fizic sau sexual de un "membru al comunităţii" ce ai face?

5 comentarii:

wannabegay spunea...

eu am fost agresat verbal si urmarit de un fost iubit. si in mijlocul noptii m-am dus la politie. veneam din club si l-am vazut pe acesta pe urmale mele, asa ca am intrat frumusel la statia de politie de la unirii... fostul meu iubit a incercat sa ma intimideze strigand in gura mare catre politisti ca 'suntem gay si asa ne certam noi si mai apoi ne impacam'. surprinzator, atitutinea 'oamenilor legii' a fost extrem de decenta, chiar am ramas cu gura cascata - ne-au luat datele de identificare si l-au retinut pe tipul asta de care-ti vorbesc (a nu se citi ca l-au arestat). cum asta a fost singura mea experienta, nu pot generaliza. oricum in provincie (si nu vreau sa para ca desconsider provincia) cred ca este mai dificila situatia.

Dak spunea...

Reacţia la agresiune depinde de mai mulţi factori. De educaţia primită, de temperament, de tipul de agresiune (de ex., dacă presupune sau nu umilirea victimei) şi, nu în ultimul rând, de ce anume te aştepţi să se întâmple după. Infracţiunile comise de persoanele gay asupra altora cu aceeaşi orientare sunt printre cele mai puţin denunţate. Şi aproape niciodată denunţate dacă victima este tânără, neexperimentată şi "în dulap". Sunt, de fapt, două rele: dacă taci, încurajezi "legea junglei"; dacă vorbeşti, încurajezi homofobia autorităţilor. Efectiv ar trebui să existe şi o instanţă internă la care să se poată apela. În aceeaşi ordine de idei, am amintit, într-un post anterior, de practica unor publicaţii de a mediatiza numele victimelor. E FOARTE reprobabil.
Cunoşteam povestea ta, mi se pare soft pe lângă altele.

Alexiuss spunea...

Imi cer scuze ca nu am raspuns mai repede la intrebarea ta... eu as intreba altfel, prin prisma trairilor mele: ce faci cand esti violat de propriul iubit, care vrea sex cu orice pret, si nu se opreste decat in momentul in care vede sange, si pe care nu il impresioneaza lacrimile? eu l-am iertat si cand nu trebuia, si am gresit. Nu l-am reclamat nicaieri, nu simteam ca asta trebuie facut. si nici acum nu cred ca l-as reclama, dar nu pentru ca nu e barbatesc sa te plangi, asta e o prostie. L-am iubit sincer, si in iubire a intrat si iertatrea.

Alexiuss spunea...

* iertarea

Dak spunea...

@Alexiuss: Observ că verbul a iubi e conjugat la trecut. Dar, dacă pt. asta l-ai iertat, mă întreb ce a putut face mai rău, ca să nu-l mai ierţi. :(((
Tu pui pb. pe alt plan. Însă nici sentimentele nu se hrănesc la infinit din ele însele. E nevoie de reciprocitate. Exista?