Incredibila tăcere

     Ieri, surpriză mare la Observatorul Antenei 1! Nu îmi imaginam că cei de acolo intenţionează să promoveze drepturile LGBT - bun, m-am înşelat: oamenii au iniţiat un sondaj legat de toleranţa românilor faţă de homosexualitate, au intervievat o lesbiană, Alexandra Toader, care nu îşi ascundea nici numele şi nici chipul, apoi au inserat o informaţie (pozitiv, nu neutru, tratată) despre o transexuală din Argentina căreia justiţia i-a încredinţat spre creştere - era o premieră - doi minori, un băieţel de 7 ani şi o fetiţă de 3. Însă marea-mare surpriză a fost să descopăr, la o zi distanţă, atunci când am pus mâna pe tastatură, că blogurile declarat gay nici măcar nu au băgat de seamă! Nici atitudinea jurnaliştilor de la Antena 1, nici curajul Alexandrei! Penibil. Ruşinos. Ah, şi era oră de vârf, dacă nu direct, măcar din auzite tot ar fi trebuit să ajungă informaţia pe la urechile lor! Dar nu. Tăcere asurzitoare. O tăcere pe care (mai ales) Alexandra Toader nu o merită. Dimpotrivă, merită felicitări şi încurajări pentru ceea ce face, pentru prezenţă, pentru imagine, pentru decenţă, pentru credibilitate. Interviul cu ea îl găsiţi aici. Blogul ei - aici.

Vedete gay şi lumpeni straight

     Un articol despre celebrităţi LGBT, aici. Un altul, despre români heterosexuali care oferă servicii sexuale gay-ilor din Roma, aici. Mda, una caldă, una rece. Mă întreb câtă ură de sine şi câtă homofobie pot strânge nişte heterosexuali care trăiesc din banii oferiţi pentru sex de "toţi perverşii din Italia asta". Pentru că, asta e, relaţiile asimetrice nu produc nici toleranţă intelectuală, nici respect, nici apropiere. Nici nu vreau să mă gândesc cum trebuie să stea cu moralul un homofob care-l dispreţuieşte pe cel care-i suge organul, dar îi acceptă banii...

Cativa autori importanti

     Imposibil sa nu va recomand lectura unui post care trece in revista principalele figuri academice (SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Spania, Italia) preocupate de gay&lesbian studies / queer studies, feminism, postmodernitate. Recunosc, de majoritatea autorilor nici nu auzisem... Link aici.

     Pentru cei interesati, o bibliografie consistenta cuprinde si lucrarea lui Alain Touraine, Lumea femeilor, comentata deja de mine in doua randuri.

Alain Touraine despre minoritatile sexuale

     Lucrarea lui Alain Touraine, Lumea femeilor, a carei recenzie a fost facuta in postul anterior, acorda spatiu si interes si minoritatilor sexuale - in subcapitolele Critica radicala practicata de catre queer (Cap. 1), Rolul lesbienelor (Cap. 2) si Gay si lesbiene (Cap.4). Iata cum vede el lucrurile:

     Homosexualii joaca un rol important in transformarea conditiei femeilor - prin reactia lor "impotriva unitatii aspectelor vietii feminine (sex, dragoste, cuplu, familie)", ca si prin transgresiune, travestire. Biserica i-a condamnat cu violenta, ca avand un comportament "contra naturii", adica ostil reproducerii, insa reprosul nu mai are acum, cand totul in jurul nostru poarta amprenta artificialitatii, taria de altadata. Izolarea homosexualilor s-a redus substantial si prin diversificarea moravurilor si a practicilor sexuale. Initial, actiunea lor autonoma s-a sprijinit pe doctrine revolutionare derivate, in masura variabila, din marxism. Apoi, epidemia de SIDA a bulversat in chip dramatic viata gay-ilor. In prezent, cand SIDA este perceputa mai degraba ca o boala cronica grava decat ca una ducand fatalmente la o moarte prematura, cei infectati sunt compatimiti, nu stigmatizati, iar ceilalti sunt incurajati sa se protejeze. Homosexualii (barbati) sunt recunoscuti ca actori ai schimbarii moravurilor, vizibilitatea lesbienelor fiind - ca intotdeauna - mai redusa. Toate categoriile legate de gen tind sa se fragmenteze, sa se dizolve - v. rolul miscarii queer. In ceea ce ii priveste pe homosexuali, este esential "sa nu fie identificati cu anumite forme de sexualitate, cu anumite trasaturi de caracter sau cu anumite profesiuni" (p. 84). In Occident se vorbeste despre atenuarea prejudecatilor, a stereotipiilor homofobe, dar aceasta, noteaza Touraine, ar putea fi o simpla iluzie, in sensul acceptarii a ceea ce se afla departe, dincolo de sfera legaturilor interumane ale individului, cu mentinerea intolerantei in cadrul relatiilor personale, mai ales familiale. Prejudecata cea mai rezistenta ramane cea vizand imaginea homosexualitatii ca definire a unui "tip complet de personalitate si actiune" - nimeni nu gandeste in acesti termeni despre heterosexualitate.

     Comparativ cu gay-ii, lesbienele pun un accent mai mare pe identitatea lor sexuala decat pe orientarea lor sexuala. Ele nu diferentiaza foarte clar intre relatiile de afectiune fara implicare sexuala si relatiile propriu-zis sexuale; e ceea ce Adrienne Rich a numit continuum lesbian. Ele traiesc mai direct atractia fata de identic, simultan cu o dorinta homosexuala ce nu se reduce la cautarea identicului (p. 85). Pe plan social, s-au simtit "mai respinse si mai private de propria subiectivitate decat celelalte femei" (p. 45), ceea ce le-a determinat sa se implice puternic in miscarea feminista, unde au jucat un rol eminent. Imaginea lor publica, in calitate de femei, este cea a unor persoane mai stabile in legaturile lor de dragoste decat gay-ii - adevarat sau fals, acesta este cliseul si la femeile (vs. barbatii) straight. Interesant, in acest context, este rolul casatoriei gay: datorita acesteia, barbatii homosexuali par a cuceri un univers afectiv "rezervat" femeilor, cu pretul renuntarii la "o parte din influenta de tip gay: transgresiunea, gustul pentru risc si chiar sexualitatea brutala a back-rooms" (p. 44). Ca nu poti sa ai numai avantaje. :p

     In ce priveste definirea homosexualitatii, ea nu e tocmai usoara, intrucat exista, pe de o parte, "afirmarea homosexualilor ca o categorie definita de un anumit tip de sexualitate, si, de cealalta parte, ideea absentei frontierelor intre sexualitatea masculina si feminina, ceea ce a facut sa se vorbeasca de un al treilea sex" (p. 85). Analiza acestor complexitati a facut obiectul lucrarii Epistemology of the Closet, de Eve K. Sedgwick. Poate ca, se intreaba Touraine, barbatii gay, ca barbati (=categorie superioara) privilegiaza o abordare integratoare (largirea definitiei "tendintelor homosexuale"), in timp ce lesbienele sunt mai defensive si se definesc ca o minoritate sau ca un grup?

     Astept si opiniile voastre referitoare la analizele de mai sus.

     1. Considerati ca activistii gay transforma conditia feminina? Pentru ca, pentru unii dintre acestia - iarasi Touraine, m-am saturat sa tot fac apel la el!!! - "numai intr-o relatie intre barbati sau intre femei poate fi atinsa egalitatea fara a aboli identitatea partenerilor, in timp ce in raporturile dintre barbati si femei se manifesta totdeauna o dimensiune inegalitara".
     2. Cum procedati sa le scoateti oamenilor din cap ideea ca, daca esti gay, cunosc dinainte totul despre tine?
     3. Casatoria gay are importanta pe plan afectiv? Pentru ca toate argumentele pe care le-am auzit pana acum sunt de tipul: vrem drepturi (de ex.: la mostenire, la adoptie) sau vrem egalitate.
     4. Ce e homosexualitatea ca orientare sexuala? Pe mine nu ma satisface o atare definitie, fiindca e inca mult prea vaga. E imposibil sa fii atras(a) sexual de orice barbat sau de orice femeie.

Ce ma reprezinta?

     Totul. Fiecare celula, tot trecutul meu, datele de identificare, impulsurile, gandurile, dorintele, sentimentele, hobbiurile, sanatatea sau boala, temperamentul, valorile, si, bineinteles, faptele. In spatiul virtual, ma reprezinta blogul si comentariile. Dintr-un anume soi de orgoliu, verific ce scriu, asa cum imi verific tinuta in oglinda inainte de a iesi din casa. E corect gramatical? E bine paginat? Nu lipseste vreun punct, vreo virgula? Nu-i vorba ca ma citesc si altii, si pe ciornele cele mai ordinare pun puncte si virgule. Iar aspectul asta mi se pare foarte... straight. Am banuiala ca persoanele gay riguroase in aceasta privinta au avut dificultati mari in a se accepta asa cum sunt. Pentru ca autocontrolul implicat de o corecta, uneori pedanta, ortografie, isi scoate capul si sub forma stoicismului cu care a-normalul este zavorat in subconstient. Doar temperamentul mai ajuta, si nu orice temperament. Ceea ce respecta oamenii in mod natural - bunul simt, sangele rece, statul "in banca" proprie, cenzurarea instinctelor - e cum nu se poate mai contraproductiv atunci cand valorile utile sunt afirmarea de sine, mandria, indrazneala, riposta. Am zis "valori utile"? Da, utile, aproape indispensabile, pentru coming-out. Foarte folositoare in continuare pentru activisti. Si foarte riscante atunci cand sunt lasate de capul lor. Persoanele gay cele mai curajoase si mai implicate sunt si cele mai colerice, iar ce se face pe o parte se strica pe cealalta. Atragerea reflectoarelor asupra propriei persoane (sau a gastii proprii) nu ajuta atunci cand toata lumea profeseaza individualismul, iar disciplina este un obicei pierdut inca din clasele mici de scoala. Ce a sapat si sapa in continuare "comunitatea" (imi vine sa rad) gay este temperamentul devenit viciu de caracter. Ranchiuna, fatarnicie, egoism, vanitate, meschinarie. Foarte out si foarte de dat la cos. Bine ar fi sa ma citeasca cineva.

Demnitate si compromis

     Ar fi extraordinar de simplu ca fiecare om sa gaseasca ce-i trebuie batand din palme. Din nenorocire, insa, oamenilor le trebuie multe lucruri, toate importante si defel conectate intre ele. Iar atunci cauta portita de scapare a compromisului. Vrei sa te travestesti, ca forma de autoexprimare, dar te temi de reactiile oamenilor. Solutia: garderoba dubla. Iesi din casa imbracat cum trebuie, intri in casa si te imbraci cum vrei. Detesti rigorile, uniforma, dar o porti la serviciu, unde nimeni nu stie ca ea ascunde piercinguri si tatuaje. Il/o iubesti pe X, dar ti se pare ca n-ai sanse, asa ca te culci cu Y. Sau te culci cu Y, pe care il/o iubesti, dar te casatoresti cu Z, din ratiuni care n-au nimic in comun nici cu dragostea, nici cu sexul. Sau te casatoresti cu persoana iubita, pe care insa o inseli, fiindca doresti si alte experiente. Oricum ar fi, tot compromis se cheama. Si mai exista si acel compromis prin care oamenii consimt sa aiba aventuri (sau chiar relatii) cu persoane de alt sex decat cel catre care ar fi in mod normal inclinati. Treaba se intampla si la straighteri (la barbati, in medii strict masculine - armata, inchisoare, manastiri; la femei, dupa esecuri sentimentale / matrimoniale sau atunci cand aspectul lor fizic nu (mai) atrage sexul opus), insa incomparabil mai rar decat la gay-i si lesbiene. Acolo, compromisul e la el acasa, ba chiar investit cu surprinzatoare conotatii morale - e moral sa distrugi viata altora in tentativa de a descoperi daca te poti "normaliza" sau nu. Si, bineinteles, cum plaja de optiuni "gay" este restransa, o groaza de oameni se cupleaza cu parteneri nepotriviti, numai pentru ca sunt gay, sau, cel putin, dispusi sa aiba o legatura - oricat de efemera - cu ei. Vreau sa va intreb: daca ati fi indragostiti de o persoana straight si acea persoana ar fi dispusa, din cauza contextului sau a unei vulnerabilitati sentimentale, sa aiba o relatie cu voi, ce ati face?

Toata admiratia mea pentru...

     ...Mary Cheney, fiica fostului vicepresedinte american Dick Cheney. Pentru ca ofera o lectie de normalitate. Faptul ca este lesbiana nu a impiedicat-o sa aiba o relatie stabila alaturi de partenera sa, Heather Poe, nici sa cunoasca maternitatea in 2007, cand a nascut primul sau copil, Samuel David. In prezent, la varsta de 40 de ani, a confirmat ca asteapta un al doilea copil. (Nu va dau link, stirea o gasiti, in engleza, pe o groaza de site-uri.) Cu ce se deosebeste ea de multe alte femei? A, jumatatea sa este o femeie, nu un barbat. Prea putin totusi pentru a o considera anormala. Prea putin si pentru a-ti pune intrebarea. Atunci cand "activismul gay" presupune o gura mare si un temperament de scandalagiu, mesajele sobre, neagresive, risca sa treaca neobservate. Si nu e drept, pentru ca idealul oricarei persoane gay ar trebui sa fie acesta: traiul zilnic in banalitatea fericirii.

     Exemplul propriu, pozitiv, nu e forma cea mai eficienta de activism?

Wrong way!

     Citesc un articol legat de anularea paradei gay ce ar fi trebuit sa se desfasoare astazi in capitala Serbiei. Cauza - predictibila: teama de violenta ultranationalistilor. Autoritatile - bineinteles - depasite de situatie. E drept, a existat macar dorinta de a asigura securitatea evenimentului, in conditiile in care unica parada de acest fel desfasurata la Belgrad a fost puternic marcata de violente de strada. Dar efectivele (mii de politisti) pe care Ministerul sarb de Interne declarase cu trei zile in urma ca le va pune la dispozitie pentru protejarea manifestantilor se pare ca nu faceau fata. O veste deloc imbucuratoare pentru gay-ii de acolo, siliti sa aleaga intre dulap si ciomag. Totusi... mai exista o varianta: evenimentul sa se desfasoare intr-un spatiu deschis, la distanta de centrul orasului, dincolo de raul Sava. Parada gay pe un camp? Nu. Refuzul a fost explicat de unul dintre organizatori in acesti termeni: "Acest lucru ar fi fost inacceptabil pentru noi. Mesajul de egalitate a drepturilor are o anumita semnificatie simbolica in momentul in care o minoritate marginalizata reuseste sa il transmita din centrul unei capitale. De aceea am decis sa anulam parada". Bravo! Ce sa mai comentez! Prostul pana nu-i fudul... Da, sigur, nimeni nu neaga semnificatia simbolica a unei manifestatii in centrul capitalei! Insa de ce trebuie sa-i refuzi infometatului un coltuc de paine pe motiv ca n-ai cum sa-i astamperi foamea numai cu atat? Giiiiz! Oferi ceea ce poti, mergi pe spinarea broastei testoase, dar mergi inainte! Oriunde s-ar fi desfasurat manifestarea, oricate straturi de politisti ar fi fost masate pe margini, tot ar fi venit televiziuni, iar oamenii ar fi stat impreuna, comunicand, cunoscandu-se mai bine, impartasind o experienta comuna, solidarizandu-se unul cu celalalt. Poti sa te bucuri si pe un camp, poti sa te bucuri oriunde. De ce? Pentru ca nu esti singur. Pentru ca transmiti o stare de spirit. Pentru ca refuzi sa capitulezi. Pentru ca arati ca existi celor care te considera "satanist". Intre tot si nimic sunt atat de multe nuante! Atunci cand tu refuzi compromisul din mandrie, tu pur si dur, tu inteleptul, cei asemenea tie comuniaza cu cei patru pereti, iar cei care te urasc mai mult sarbatoresc. Ia ghiceste ce! Victoria!!!

     Voi ce parere aveti legata de decizia anularii Gay Pride-ului din Belgrad?

Fara talente speciale

     Eu nu am talente speciale, nu am "nas", nu stiu daca cel/cea de langa mine este sau nu este gay. Stiu ca se crede ca treaba miroase de la distanta, dar poate n-am eu capacitatea. Sau nu vreau. Sau nu ma intereseaza. Daca nu zice nimic, il/o tratez de straight. Ca e mai probabil sa fie straight. Ce daca e barbat si se imbraca in camasa roz sau isi da cu lac pe unghii, poate sa fie si metro. Ei, dar unii oameni sufera din cauza asta, ca nu-s recunoscuti drept ceea ce sunt. Si cred ca restu' e prosti. Sfat: sa caute o oglinda si sa se uite cu atentie mare la fruntea lor, daca scrie SUNT GAY pe ea. Eu raman la opinia mea, ca nu, nu scrie. Si ca nu poti pretinde sa fii tratat ca gay daca taci malc si nici macar atunci cand se vorbeste despre homosexuali nu zici: "Vezi ca si eu sunt". Nu spun ca o asemenea afirmatie trebuie facuta in orice context, cu riscul de a incasa o bataie sau de a-ti pierde slujba. Nu spun nici ca trebuie sa sochezi prin vestimentatie sau comportament - dar daca esti "sub acoperire", sub acoperire ramai! Putin probabil sa te intrebe cineva: "Esti gay?". Iar daca te intreaba, nu cumva o sa te scuturi oripilat, o sa faci fete-fete, si o sa negi cu vehementa? Sau o sa-l intrebi la randul tau pe interlocutor: "Tu ce crezi?"...? De parca ar depinde de ce crede respectivul! Sau o sa-ti marturisesti orientarea in gluma? Da, se va rade, si lumea te va considera plin(a) de haz... insa cine va crede? Alegerea iti apartine. Dar, stii, cei mai multi dintre heterosexuali nu au vazut NICIODATA in viata lor o persoana gay. Poate doar in filme, ca acolo se spune...

Iadul gay

     Iadul gay exista. In Irak. Nefericitii "pacatosi" sunt vanati pe net de membrii gruparilor extremiste, care considera ca acestia nu merita mila nici cat animalele. Victimele sunt capturate, batute bestial, mutilate (castrari etc.) si asasinate. Torturatilor li se "ofera posibilitatea" sa-si ceara iertare lui Dumnezeu pentru faptele lor. Peste 130 de gay-i au fost ucisi numai anul acesta. Se estimeaza la 680 numai numarul de victime lgbt necasatorite, incepand din anul 2004 (printre care 7 femei). Totusi, unii au "noroc": li se taie doar un deget, lasandu-li-se o perioada de gratie de o luna de zile ca sa se casatoreasca si sa duca o "viata traditionala", altfel... Detalii au fost oferite aici in urma cu doua zile.

Care pe care

     Bineinteles ca mi-am pus intrebarea: "Cand o sa se schimbe tara asta, astfel incat oricine, cu orice orientare sexuala, cu orice idei, apartinand oricarei comunitati sa se simta ca acasa?". Bineinteles ca am cautat un raspuns. Cel pe care l-am gasit suna asa: "Lucrurile se schimba in momentul in care te schimbi, iti impui (absolut benevol, fara nicio presiune din afara!) niste exigente si nu numai ca le respecti, dar te si rupi de cei care nu le respecta". Foarte frumos. Apare o comunitate solidara, care accepta diferentele inerente dintre membrii ei si care ii izoleaza pe intoleranti, scandalagii, extremisti, fortandu-i sa se conformeze sau sa se multumeasca cu un statut marginal. HA-HA-HA! Paaai, e invers. Centralitatea nu o obtii profesand toleranta, nu, ferit-a sfantu'! Doar e democratie. Nu se poate sa-i iei omului dreptul elementar de a avea prejudecati si de a le trambita in gura mare, de a injura nu numai persoane, dar si categorii umane intregi in baza... gustului personal. De respect pentru Celalalt nu s-a auzit. Si vorbesc de respect, nu de simpatie, nu de compasiune, nu de sentimente inaltatoare. Alb sau negru. Barbat sau femeie. Fumator sau nefumator. Crestin sau ateu. Gay sau straight. De dreapta sau de stanga. Patriot sau tradator de tara. Si tot asa. Iar prejudecatile sunt departe de a fi unilaterale, caci ele isi raspund si se potenteaza reciproc. Un caz tipic de dialog al surzilor e cel dintre militantul gay si credinciosul practicant:
     -Bigotule!
     -Perversule!
     -Asa m-am nascut!
     -Ei, na! Te-au corupt altii sau te-ai pervertit singur!
     -Asta o crezi pen' ca ai fost spalat pe creier de biserica.
     -Citeste Biblia, cuvantul lui Dumnezeu!
     -Nu ma intereseaza ce-au scris niste evrei homofobi cu mii de ani in urma.
     -O sa arzi in iad pentru ca ai practici contra naturii.
     -Asta o cred doar capetele patrate ca tine, homosexualitate exista si la animale.
     -Tot o sa arzi in iad.
     -Pentru ca asa m-a construit Dumnezeu?
     -Nu confunda viciul cu natura. Dumnezeu vrea mantuirea ta, pocaieste-te.
     -Care Dumnezeu?
     -Hulitorule! Antichristule!
     -Agent al Inchizitiei!
     Nu mai continuu cu acest dialog imaginar. Cititorii mei ar putea ramane cu impresia ca aici e principala linie de fractura, atunci cand intregul tablou pare pictat de Picasso. Si, mai nou, calul de bataie sunt bisexualii. Unii nu cred ca exista, ca sunt pur si simplu gay-i si lesbiene care nu si-au dus coming-out-ul pana la capat, si care inca se agata de... respectabilitatea sociala. Aberatii. Realitatea e ca heterosexualii ii detesta pe bisexuali mai rau decat pe gay-i si lesbiene, aceasta fiindca le vine mai greu sa evite compania lor erotica. Imi vine acum in minte o stire mai veche cu o crima oribila, motivata de gelozie (barbatul descoperise ca iubita are legaturi cu o alta femeie). Dar... sunt si voci care proclama ca bisexuali sunt cata frunza si iarba, dar nestiuti de nimeni, fiindca isi reprima inclinatiile neacceptate social si poarta masca heterosexualitatii. Concluzie? Straight-erii sunt bi, bisexualii sunt gay/lesbi, iar ultimii? Ei, probabil ca sunt cu totii activisti. Se intelege ca asemenea idei nu vor clarifica niciodata delicata problema a inclinatiei sexuale, dimpotriva. Cine are interesul sa pescuiasca in ape tulburi? Minciuna va produce mai multi gay-i, mai multe lesbiene? Pana la urma, daca vorbim de lupta pentru drepturi, conteza modul de a gandi, nu preferintele sexuale. E atat de greu de priceput?!?

Asteptari

     Imi e bine. Stau confortabil, comod in pielea mea. Iau oamenii cum sunt, fara sa ma sinchisesc prea mult de defectele lor. Dc ma calca cineva pe coada, ii dau eject. Sa fie sanatos. Dc nu pot sa-i dau eject, il ignor. Sa fie sanatos. Detasarea asta, c-o fi buna sau rea, as recomanda-o celor cu umori exagerate. Ca, sincer, in anumite medii, fara o doza de flegmatism te ia gaia, batzu, mai stiu eu ce. Pentru ca e greu sa nu dezvolti asteptari de la "ai tai", oricat de irational ar fi. Pare logic ca niste cetateni cu vieti, problematici, interese si aspiratii de tot felul sa se inteleaga ca fratii numai pentru ca sunt pusi in aceeasi oala? Sa se imprieteneasca pantera cu antilopa doar pentru ca si una si cealalta sunt in spatele gratiilor, la zoo? Asa ceva n-o sa se intample. La fel de evident e si faptul ca nu numai animalele se mananca intre ele. Blogosfera "lgbt" e un bun exemplu. De cateva luni de cand ma vantur prin zona am vazut de toate. Gay care faceau spume la gura impotriva travestitilor. Lesbiene sexiste si gay inca si mai sexisti. Homosexuali homofobi; homosexuali antihomofobi, cele doua categorii plasandu-se pe sarma subtire care desparte impartirea de scuipati de impartirea de pumni. Travestiti si transsexuali anti-gay, daca nu si anti-trans. Bisexuali si bisexuale pe care nu-i crede nimeni ca-s bi, si care servesc de paratrasnet pentru fulgerele celorlalte categorii. Daca merg mai departe sa vad cum sunt privite si alte categorii... prejudecatile se dubleaza, tripleaza, impatresc. Heterosexualii, uzual cunoscuti sub denumirea insultatoare de "heteroi" sunt vazuti ca homofobi practic de toata lumea, de parca nimeni n-ar avea rude sau prieteni str8 cu care sa se inteleaga. Sigur ca si tiganii sunt toti homofobi. Negrii la fel. Cat despre crestini... Chestia e ca nimeni nu-si constientizeaza propriile reactii. Eu NU am prejudecati, eu NU discriminez, eu NU urasc pe nimeni. In consecinta, MA ASTEPT sa fiu tratat ca egal. Nu sunt? Pai fir-ati voi ai dreq!!!