joi, 31 decembrie 2009

Intamplare

     Ieri treceam pe langa o piata. La cativa metri de mine, un caine se tot gudura pe langa un tip, doar-doar va primi ceva. Tipul scoate o petarda, o aprinde si i-o arunca. Animalul se repede imediat dupa ea. Proiectilul sfaraie, cainele da din coada, adulmeca, impinge cu botul. Ma uit in alta directie. Dupa cateva clipe de tacere profunda, intorc capul. Petarda odihnea intr-o mica scobitura a asfaltului in care mai ramasese un caus de apa... Lucky dog!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Un altfel de 2

     M-am intrebat, fiindca tot suntem in perioada de Sarbatori, ce mi-as dori pentru noul an, in afara de cele stiute, sanatate si noroc. Si mi-am amintit cine sunt, ce sunt. Pe cartea mea de identitate, CNP-ul incepe cu 2. E normal. La barbati incepe cu 1, la femei incepe cu 2. Femeile au locul lor rezervat: dupa barbati. Casatoria nu mai este o uniune intre soti, ci intre (1) un barbat si (2) o femeie. Se putea altfel?! Conform matematicii, 2-ul e dublul unei unitati. Conform societatii, 2-ul e fractiunea unei unitati. Iar acum, dorinta: 2-ul sa fie reformulat, curatat de funingine, de rusini si de capete plecate si sa devina ceea ce merita sa fie - solidarizarea unor singularitati demne si autonome.
     Sa avem incredere! La Multi Ani!

miercuri, 23 decembrie 2009

Editura Nemira, falimentara

     Prima editura importanta lovita de criza, Nemira, cu datorii (1,8 mil. euro) mai mari decat cifra de afaceri (1,7 mil. euro), a cerut intrarea in insolventa in vederea reorganizarii judiciare. O veste proasta pentru iubitorii de carte, atatia cat sunt. Si se pare ca nu-s prea multi, Romania ocupand ultimul loc in Uniunea Europeana in privinta consumului de carte. Sursa aici.
     Voi obisnuiti sa cumparati carti?

Leapsa ciudateniilor

Preluata de la Urobores.

1. Imi place sa-mi miros parul. Si, in general, sa-l tin peste fata (o suvita). Asta fac si acum.
2. Acasa la mine, toate usile trebuie sa stea inchise. Fara un motiv anume. Chiar singura in casa, nu pot sa dorm sau sa lucrez cu usa deschisa.
3. Nu ma uit la televizor decat fortata. Prefer orice alta forma de media.
4. Am avut un soarece de camp ca animal de companie. Cumparat ca orice pet.
5. Imi plac si sobolanii. Pe bune. Intr-o gara i-am aruncat unuia bucatele de paine, ca la porumbei.
6. Nu port bluze cu maneci mulate. Never.
7. Nu colectionez cartile alea de la Adevarul pe care TREBUIE sa le ai in biblioteca.
8. Am farfuria mea, lingura mea, furculita mea, paharul meu, si nu le folosesc decat pe astea.
9. Pastrez reviste cumparate acum zece ani. Inca.
10. Imi vine rau daca mi se ia sange. Nu psihic, fizic. Dar asta poate nu-i asa ciudat.

Cui dau leapsa: celor care ma considera prietena.

vineri, 18 decembrie 2009

De ce fel de reforma avem nevoie

     Avem nevoie de loialitate. Tot ce merge prost in Romania are la baza ipocrizia, tradarea, solidaritatea pe baza de clei, nu pe baza de structura. Ar trebui sa scotocim in propriul nostru sac, nu sa colectionam aschiile altora. Un aspect al naibii de greu de inteles, pentru ca "solidaritate", la noi, inseamna obedienta administrativa, nu proiect comun. Care proiect comun??? Ce idei comune??? Ce democratie? Ce dezbatere?

miercuri, 16 decembrie 2009

Un pas inainte

     Marti, consiliul orasului Washington D.C. a votat, cu 11 voturi pro si 2 impotriva, un proiect de lege care legalizeaza casatoriile gay. Proiectul mai trebuie sa fie aprobat si de congresul districtului Columbia. Primarul Washington-ului, Adrien Fenty, membru al Partidului Democrat, e un sustinator al initiativei. Republicanii se opun si cer organizarea unui referendum. Precedentele referendumuri pe acest subiect (California, Maine) au dat castig de cauza opozantilor mariajului gay, deci republicanii ar avea motive sa se increada in victorie - nu spunea Benjamin Franklin ca democratie este atunci cand doi lupi si un miel voteza ce sa manance la cina? Reprezentantii Bisericii Catolice se impotrivesc la randul lor, pana aici nimic de mirare, nou (sper eu!) e genul de santaj la care au apelat pentru a promova moralitatea publica: "au amenintat consiliul din Washington ca vor suprima programele sociale pe care le finanteaza in colaborare cu municipalitatea, prin care acorda asistenta unui numar de peste 68 000 de persoane". Sursa aici.

vineri, 11 decembrie 2009

Ce stie Basescu

     Ultimele valuri pe net (zona romaneasca) au fost facute de o declaratie data de H.-R. Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman, publicatiei spaniole La Vanguardia. Filosoful afirma: "Stiu din surse sigure ca lui Basescu i s-a oferit un film in care lui Mircea Geoana i se face sex oral, iar el a refuzat s-o foloseasca impotriva sa. Este un om onest, credeti-ma". Traiasca reteaua de informatori a presedintelui! Sau a fost un dar grecesc??? Ramanem cu abilitatea lui Patapievici de a aduce Romania in atentia presei internationale...
     P.S.: Filmuletul a aparut, nici vorba nu e de ce spunea Patapievici...

joi, 10 decembrie 2009

Un viitor ciuruit

     Pentru prima data am senzatia unei rupturi clare cu viitorul. Acum, cand avem mai multa nevoie ca oricand de unitate si consistenta, viata publica din Romania seamana cu un cosmar. Personal, nu mai astept nimic: traiesc in plina ilegalitate, cu o victorie electorala obtinuta prin frauda (bingo, un aspect de noutate, fraudele de pana acum nu reusisera deturnarea vointei electorale, iata ca se poate!) si cu perspectiva ca situatia sa se prelungeasca inca 5 ani. NU vad niciun invingator, doar o lista lunga de perdanti. Geoana ar fi primul, cariera lui politica e terminata. PSD este, deocamdata, in genunchi pe coji de nuca si cu fata la zid; il asteapta zile grele, si ramane de vazut daca poate sa produca un lider demn de acest nume. Oricum, va trebui sa caute bine pentru a descoperi unul cu mai putin creier in cap si cu mai putina coloana vertebrala decat Geoana - nu spun ca nu-i posibil, dar e greeeu. Crin Antonescu a "reusit", intr-o interval scurt, sa cumuleze doua infrangeri consecutive. Ca sef al PNL, va avea o treaba foarte grea de facut, si anume sa impiedice faramitarea acestuia sub dublul impact al atractiei fata de putere (argumentata ca "interesul tarii") si al urii / fricii fata de Basescu. Cum, dupa cat se pare, consilierii lui Basescu vor ca liberalii sa fie poftiti la masa peste vreo 6 luni, adica pana li se coace dorinta, ramane de vazut cine va ceda mai intai - si, mai ales, cat. PDL-ul este partid de lider, substanta lui este agatata de scheletul politic al presedintelui-jucator, si asa va fi in continuare. Basescu e carismatic si izolat. Daca poate sa invete ca politica nu se face de unul singur, lucrurile vor sta prost. Daca nu... criogenia salveaza Romania! Om trai & om vedea.

luni, 7 decembrie 2009

Lectura momentului

     Prostia omului alb, de Michael Moore. Ar trebui considerata chiar ca lectura (politica) obligatorie.
     Va place M. Moore?

Pierde Basescu?

     Pare incredibil, in ciuda exit-poll-urilor. Sa fi fost prinsi in fragrant chiar toti fotografiacii de buletine de vot??? De unul stiu sigur, si nu de la tv, ca a fost dat pe mana politiei dupa ce isi fotografiase in cabina votul pedelist, dar ma indoiesc sa fi patit ceva cuviosii care imparteau cadouri de Sf. Nicolae in dosul unei biserici. Pe langa asta, omul a fost prins intr-o sectie din Bucuresti, unde vigilenta era sporita de prezenta observatorilor electorali independenti. Nu vreau deloc sa ma gandesc ce s-o fi intamplat in provincie, dar astept realmente cu interes sa vad ce iese la numaratoare...

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ma doare capul

     Modul in care functioneaza masinaria media romaneasca nu are cum sa nu stupefieze. Din '89 incoace, mai rar atata anchiloza, stupiditate, gaunosenie. Nu, nu exista subiecte politice serioase de discutat, Basescu a lovit un copil, nu, e facatura, atunci de ce n-a negat, e vinovat, nu e vinovat, de ce se dezgroapa mortii abia acum?, etc. Dar: subiectele politice serioase exista si e chiar ingrijorator ce se va intampla dupa 6 decembrie. De mobilizarea electoratului PNL depinde lacul sau putul in care vom cadea. Varianta 1: liberalii isi urmeaza liderul si il voteaza, cu mic, cu mare, pe Geoana. Iese Geoana. Vom avea un presedinte onorific si un guvern legat de maini si de picioare, care va gestiona criza economica clatinandu-se intre doua doctrine si doua programe electorale. Chiar lasand complet la o parte problema satisfacerii "mogulilor" (se vor gasi metode, nu-i bai), inca raman diferente sociologice notabile intre electoratul PSD si cel al PNL - asta inseamna interese divergente, concretizate in presiuni politice pentru un set de masuri sau altul. Un guvern mixt va trebui sa demonstreze multa flexibilitate ca sa se mentina. Daca reuseste, va fi bine... pana in momentul cand toata lumea se va simti frustrata si compromisa de atatea compromisuri. PDL-ului i se vor face din nou ochi dulci si va fi cel putin la fel de rau ca inainte. Varianta 2: liberalii stau acasa. Iese Basescu. Dupa o perioada de debusolare, liberalii cad la pace cu pedelistii. Urmeaza o perioada de respiro, apoi se reia meciul de box inceput pe vremea lui Tariceanu. Aceleasi parti, doar ca mult mai intaratate si mai agresive. Care pe care. Criza politica totala, blocaj institutional desavarsit. Colaps economic. Romanie neguvernabila, prabusindu-se intr-o prapastie fara fund, pe peretii careia vom citi pe rand: secolul XX, secolul XIX, secolul XVIII, ...

miercuri, 25 noiembrie 2009

Reusite recente

     Ar fi nevoie de mai multa vizibilitate pentru persoanele care au reusit sa convinga societatea sa faca un pas inainte; ar fi decent, si justificat, si de tot interesul. Nimeni nu s-a ocupat, nimeni nu a amintit macar de Eva Brunne, recent devenita primul episcop gay (la Stockholm). Ca numerosi reprezentanti ai cultului luteran din afara Suediei sunt scandalizati, e in firea lucrurilor, dar cel putin avem o dovada concludenta ca exista si oameni ai bisericii cu o mentalitate democratica, straina de homofobie. Un alt aspect il reprezinta faptul ca biserica suedeza a consacrat simultan, pentru prima data, doua femei: Eva Brunne, lesbiana, si Tuulikki Koivunen Bylund. Ce se intampla acolo, nu mai sunt normali?

Dupa

     Dupa o ruptura. De familie, in familie, a ta, a altora. Invariabil, urmeaza o perioada de cicatrizare. Probabil ca nici una nu dureaza atat de mult si nu pune atatea probleme ca cea care urmeaza rupturii (definitive) de parinti. Nimeni nu e dinainte scutit de un atare risc, dar el e mult mai mare la gay, din motive stiute, iar cercetarile care s-au facut confirma ce se vede cu ochiul liber: relatiile cu familia (mai ales cu parintii) reprezinta unul dintre aspectele cele mai sensibile si mai distorsionate din viata unui gay. Exista si norocosi, dar in general cam toata lumea care vrea sa fie out plateste pretul. Si adesea il plateste dinainte, inca de le primele semne de "anormalitate". (Unii spun ca tocmai nefirescul relatiilor de familie, indiferenta sau, dimpotriva, o dadaceala exagerata, contribuie la conturarea orientarii sexuale gay - habar n-am, poate conduce la o constientizare precoce, e de demonstrat). Sa te impaci cu ruptura e bine, e rau? Trebuie sa te pliezi cerintelor societatii ca sa ai o viata cat de cat normala? Sau sa fii liber sacrificand si sacrificandu-te? Eu nu cred in fatalitate. Ca om, vrei sa fii fericit, impacand, in masura posibilului, ceea ce teoretic e incompatibil. Voi ati reusit? Cum va intelegeti cu tatal, cu mama, cu alte rude? Ati simtit vreodata nevoia sa ardeti toate puntile?

marți, 24 noiembrie 2009

Impotriva violentei

     Maine, 25 noiembrie, este Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei asupra Femeii. Lumea se plange, ca de obicei, de proportiile violentei domestice si de faptul ca nu exista decat un numar cu totul insignifiant de adaposturi pentru femeile-victime si pentru copiii lor. Desigur, trebuie construite adaposturi. Dar nu pentru femei si copii. Victimele ar trebui sa ramana acolo unde domiciliaza, iar agresorul sa plece, chiar daca e casa lui, si sa primeasca ordin de restrictie. Curios cum de nimeni nu a propus asta, totusi e elementar si suntem si intr-o perioada "fierbinte" din punct de vedere politic. Un individ agresiv poate ca s-ar gandi de doua ori inainte sa loveasca daca ar sti ca asta va insemna pentru el obligatia de a-si parasi locuinta, chiar daca numai pentru un interval limitat (care sa ii permita partenerei, daca nu e proprietara casei, sa isi gaseasca o noua resedinta). Voi ce ziceti, aveti idei?

joi, 19 noiembrie 2009

Un spion indragostit

     Un spion german, Anton K., a fost arestat si trimis in judecata pentru divulgarea de informatii clasificate translatorului sau, care ii era si iubit. Indiferent de rezultatul procesului, sunt toate sansele ca imaginea Serviciului Federal de Informatii al Germaniei sa fie sifonata. Stire din Der Spiegel, preluata de Jurnalul National.
     Daca n-ar fi la mijloc o sotie tradata, spionul mi-ar fi simpatic... Voua?

miercuri, 18 noiembrie 2009

Metroura

     Din lirica lui Macedonski (citez din memorie, ca de obicei):
Dac-as fi streang v-as spanzura,
Dac-as fi spada v-as strapunge,
V-as urmari dac-as fi glont
Si v-as ajunge.
     Reclama gratuita inteleg sa fac acestui sondaj si acestui fragment de literatura.

Rabdare si (optional) tutun

     Cateodata traiesc acut senzatia ca lucrurile stau pe loc si ca nu se vor schimba niciodata, indiferent de eforturile individuale sau institutionale. Am avut o discutie azi, la fel de placuta ca nisipul intre dinti. Homosexualii sunt anormali. Imposibil sa li se respecte "diferenta", notiunea insasi de diferenta e suspecta, rezultatul unei ideologii dubioase. Pentru ca normalitatea e de un singur fel. Casatoria e de un singur fel. Fericirea e de un singur fel. Coruperea e de un singur fel (merele putrede le strica pe cele bune). Asa ca, Dak, argumenteaza in continuare ca nu toti oamenii inteleg fericirea in acelasi mod, ca orientarea sexuala minoritara nu e o infractiune, ca nu toti pedofilii sunt gay, ca nu toti gay-ii sunt pedofili, ca dreptul de a intemeia o familie cu persoana iubita nu trebuie refuzat homosexualilor si lesbienelor, ca si homosexualii si lesbienele pot fi corupti de o normativitate sociala care impune sabloane de acceptabilitate, creand falsi heterosexuali... Dupa aproape o ora in care mi-am pus creierii pe moate ca sa gasesc cele mai convingatoare argumente vine intrebarea: Esti pe invers? Uf! Ma declar depasita.

Mica faza de hibernare virtuala

     A fost, a trecut, poate revine, sper sa nu. Aveam impresia ca blogurile gay sunt cam trecute in lumea cealalta, nimeni nu mai scrie, posturi nu, comentarii nu, ce sa fac, sa vorbesc la pereti? Asa ca-mi zic, hai sa lasam o vreme netul deoparte, sa ne ocupam de alte alea, mai importante. Zis si facut, si nu, nu i-am dus doru'. Iar sambata, intr-o statie de metrou, imi arunc ochii pe unul din ecrane si citesc pe burtiera urmatoarea stire: "Buenos Aires a devenit primul oras din America Latina care a legalizat casatoria intre homosexuali". Hopa! Si imi aduc aminte ca am un blog, ca unii oameni ma citesc, iar eu binevoiesc sa dispar fara urma si fara vreun anunt. Dar nici acest gandul nu ma mobilizeaza. Bine, aveam banuiala ca voi asista, daca mai exista veterani care scriu, la noi reprize de rafuieli - de asta data intre basescieni si crinieni, cu toate vocalizele electorale de rigoare, care imi fac o sila cu atat mai mare cu cat miza mi se pare egala cu zero: in nefericita eventualitate in care in turul doi raman cele doua specimene, eu stau acasa, si nimic in lume nu-mi va misca fundul spre sectia de votare. Iar acum vorbesc de politica, si nu vreau, propaganda ma dezgusta, si tocmai am primit un spam pe mail, unii freaca menta, hai, cos, uite ca exista si subiecte mai de rahat decat politica la zi, dar eu sunt ok, probabil singura din familie, si am vazut recent un film genial, pe care il si recomand cui nu l-a vizionat inca, Dersou Ouzala, 1975, in regia lui Akira Kurosawa. Subiectul, pentru cei interesati: viata (si drama) lui Dersu Uzala, vanator de samuri din taigaua extrem-orientala, la inceputul secolului XX. Perspectiva: cea a unui explorator rus - personaj absolut real, memoriile lui de calatorie s-au tradus si in romana - care ajunge sa-l cunoasca pe Dersu si sa se imprieteneasca cu el. Si acum, alt subiect, mai legat de tematica blogului.
     Am descoperit un personaj gay din vremea cand homosexualitatea "nu exista", ultimul conducator al Toscanei din familia Medici, Gian Gastone (1671-1737). Nefericitul, era fiul unui tata ultra-bigot, Cosimo al III-lea, care, contrazicand traditia familiei, refuza sa-i protejeze pe savanti de brutalitatea Inchizitiei, si care, in plus, ii persecuta pe evrei si ii condamna la moarte pe "sodomiti". Tanarul Giovanni (Gian) Gastone, fire introvertita, prefera sa stea singur si sa se ocupe indeaproape de o sera cu plante exotice. Lumea nu intelegea de ce era coplesit de melancolie, plictisit de tot si de toate, de ce avea uneori crize de plans necontrolate. Mai rau era faptul ca nu-i placeau femeile si, cu atat mai putin, gandul de a se casatori. Tatal ii gaseste o nevasta - "nici frumoasa, nici inteligenta, nici cultivata" (Pierre Antonetti, Familia Medici, Corint 2004, p. 75) - si il forteaza, cu toate protestele lui, sa se insoare cu ea. Sotii traiesc separat. Gian Gastone calatoreste la Paris, apoi la Praga, "unde da in patima jocului, a mancarii si a bauturii si se inhaiteaza cu homosexuali" (idem). La moartea tatalui sau, in 1723, urca pe tronul Florentei, complet nepregatit psihologic pentru asumarea acestei raspunderi. Dar, cel putin, poate practica liber "dragostea greceasca" (ca si unchii sai, cardinali), inclusiv transformandu-si camera in locatie de orgii. Concomitent, "mintea ii este complet tulburata de un acut sentiment de batjocura la adresa propriei persoane si de autopedepsire" (p. 77). Apatic, indolent, guverneaza cu blandete, mai mult nu decat da, si e categoric depasit de diplomatia epocii. In calitate de conducator politic, sfarseste lamentabil, totusi, sub influenta ideilor iluministe, ii revin si o serie de merite, precum diminuarea influentei bisericii asupra vietii de stat, masuri favorabile comertului si invatamantului, reducerea impozitelor care ii afectau pe cei saraci, reducerea cheltuielilor de la curte, stoparea persecutiilor antisemite, abolirea pedepsei cu moartea. Nu reuseste totusi sa se faca respectat, nici macar in familie, iar sora lui, religioasa pana la habotnicie, il inmormanteaza in cripta rezervata membrilor familiei Medici care nu guvernasera. Ce parere va face omul? Mie imi inspira mila.

marți, 10 noiembrie 2009

Bile albe

     Atunci cand se vorbeste despre homosexuali o groaza de lume ofera generos bile negre. Asa ca, hai sa fiu Gica contra si sa dau niste bile albe. Acelorasi.
     De ce e bine sa fii gay:
1. Homosexualul e urban si cosmopolit prin definitie. S-a nascut la tara (horror!), pleaca la oras. S-a nascut intr-un oras de provincie, se duce in capitala. Iar daca s-a nascut in capitala, pleaca intr-o capitala occidentala. Nu-mi imaginez homosexuali care sa se ingroape de vii prin nu-stiu-ce catun.
2. Homosexualul nu e atras de politicile extremiste. Vrea democratie, nu dictatura, pentru ca toate limitarile libertatilor publice s-au facut (si) pe socoteala lui.
3. Gay-ii nu ingroasa randurile fanaticilor religiosi. Stiu ei de ce.
4. Gay-ii sunt mai interesati sa se mentina in forma pana la o varsta inaintata. Nu au o nevasta care sa-i accepte oricum, cu burta, cu chelie. Ori arata bine, ori...
5. Interesul pentru stiri si pentru formele moderne de comunicare e mult mai ridicat. Ce s-ar face homosexualii fara net???
6. Procentajul de xenofobie este mai scazut la gay-i, la care solidaritatile principale sunt supraetnice. Decat un conational homofob, mai bine un strain gay.

     Comentati?

vineri, 6 noiembrie 2009

The Would You Have Been A Nazi Test

     Intrebare: cum ati fi reactionat la propaganda nazista daca ati fi crescut in Germania in anii '30? Pentru a da un raspuns nu e necesar niciun test, dar unii s-au gandit sa faca. Iata un chestionar de completat in timpul liber.

Cativa autori importanti

     Imposibil sa nu va recomand lectura unui post care trece in revista principalele figuri academice (SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Spania, Italia) preocupate de gay&lesbian studies / queer studies, feminism, postmodernitate. Recunosc, de majoritatea autorilor nici nu auzisem... Link aici.

     Pentru cei interesati, o bibliografie consistenta cuprinde si lucrarea lui Alain Touraine, Lumea femeilor, comentata deja de mine in doua randuri.

Cunoasteti...

... literatura pentru copii si tineret gay-friendly? Ati citit asa ceva cand erati mici?

joi, 5 noiembrie 2009

Bisexualitatea - perceptii

     Intr-un mod neutru, bisexualitatea poate fi privita in trei feluri:
-ca mijloc al axei la ale carei capete ai homosexualitatea, respectiv heterosexualitatea;
-ca polul opus orientarilor sexuale ce presupun selectia unui singur gen/sex ca fiind dezirabil (homo- si heterosexualitate);
-ca mediu, ca un fel de magma primordiala ce serveste drept materie prima in procesul de agregare al heterosexualilor, bisexualilor si homosexualilor reali.
     Evident, bisexualitatea poate fi perceputa si altfel, inclusiv ca perdea ce acopera o orientare sexuala nedorita... Insa nu despre acest lucru vreau sa vorbesc, ci despre cum vad eu problematica. Si o vad asa:
     Homosexualitatea si heterosexualitatea sunt "monosexuale" (asa inventeaza omul termeni: din nevoia de a-si clarifica gandirea; inteleg prin "monosexualitate" inexistenta atractiei simultane pentru persoane care apartin ambelor sexe).
     Prin comparatie, bisexualitatea poate fi sau nu monosexuala. Bisexualii fideli/monogami (din proprie dorinta, nefortati de nimeni si nedirijati de nicio morala) apartin primei categorii, iar ei sunt mult mai aproape de gay-i si straighteri dacat bisexualii din a doua categorie, vulnerabili prin natura lucrurilor la o serie de probleme (psihologice, sociale etc.).
     Ei, si e si ceva in care imi rup dintii: de ce bisexualii stabilizati intr-o relatie monogama cu o persoana de acelasi sex, dupa experiente/relatii straight, se considera bisexuali, iar cei stabilizati in relatii monogame cu persoane de sex opus, dupa experiente/relatii gay, se considera fosti homosexuali?

miercuri, 4 noiembrie 2009

O problema de deontologie

     Ca jurnalist, pana la ce punct ai dreptul sa rascolesti in viata privata a oamenilor in cautarea senzationalului? Informatia trebuie extrasa ca o masea din gura victimei (tale)? La asta ma gandeam citind ce afirma Rihanna despre mediatizarea imaginii in care aparea cu chipul tumefiat, dupa ce fusese maltratata de iubit. Fotografia, realizata de politia americana ca proba la dosar, a sfarsit prin a o supune unei teribile agresiuni psihice:

     "A fost umilitor. Nu este o fotografie pe care ai dori sa o vada cineva. Am avut impresia ca am fost abuzata. Am avut impresia ca devenisem un subiect amuzant pe internet, dar toate aceste lucruri se intamplau in viata mea reala."
     Link aici.

     In aceeasi serie, GayinRomania atrage atentia asupra modului in care tabloidele romanesti trateaza un "subiect gay" - Suntem pe prima pagina.

     Ce opinii aveti despre libertatea presei?

marți, 3 noiembrie 2009

Les nuits fauves - filmul (Franta, 1992)

     Ciudat, nu prea imi vine sa scriu despre el, desi a primit patru premii Cesar in 1993, (cel mai bun film de debut, cel mai bun film, cea mai promitatoare actrita, cel mai bun montaj). E placut, e tulburator (ca si romanul), dar nu doresc sa trec dincolo de datele de plecare: Jean (Cyril Collard), un tip bi, seropozitiv, atras deopotriva de fata Laura (Romane Bohringer) si de baiatul Samy (Carlos Lopez), promiscuu, iresponsabil, toxicoman, amator de "nopti salbatice" cu necunoscuti dispusi sa-i satisfaca masochismul, isi distruge viata si i-o distruge si pe a iubitei (cu care face sex neprotejat fara sa o anunte ca e infectat cu HIV si pe care nu inceteaza sa o insele cu cine se nimereste, pana biata fata, disperata si dependenta sentimental de el, ajunge sa isi piarda mintile, fiind internata intr-o clinica de specialitate), iar finalul povestii e simplu si vag, invers decat tot ce fusese pana atunci. Ca in viata. Ultima parte a filmului e sub ce fusese inainte, dar cred ca si asta e tulburator, daca ne gandim ca realizatorul (Cyril Collard) isi traia ultimele luni de viata (decedat in 5 martie 1993, la 35 ani, cu trei zile inainte de decernarea premiilor Cesar; adevarata Laura murise deja de SIDA)... De notat faptul ca romancierul Collard a trebuit sa interpreteze el insusi rolul principal: actorii de profesie nu voiau sa auda de rol...

     Bisexualii ar trebui sa inteleaga si ei ca nu le pot avea pe toate... Altfel, ce iese depaseste cea mai neagra inchipuire. Ati sta cu un/o bi?

luni, 2 noiembrie 2009

Alain Touraine despre minoritatile sexuale

     Lucrarea lui Alain Touraine, Lumea femeilor, a carei recenzie a fost facuta in postul anterior, acorda spatiu si interes si minoritatilor sexuale - in subcapitolele Critica radicala practicata de catre queer (Cap. 1), Rolul lesbienelor (Cap. 2) si Gay si lesbiene (Cap.4). Iata cum vede el lucrurile:
     Homosexualii joaca un rol important in transformarea conditiei femeilor - prin reactia lor "impotriva unitatii aspectelor vietii feminine (sex, dragoste, cuplu, familie)", ca si prin transgresiune, travestire. Biserica i-a condamnat cu violenta, ca avand un comportament "contra naturii", adica ostil reproducerii, insa reprosul nu mai are acum, cand totul in jurul nostru poarta amprenta artificialitatii, taria de altadata. Izolarea homosexualilor s-a redus substantial si prin diversificarea moravurilor si a practicilor sexuale. Initial, actiunea lor autonoma s-a sprijinit pe doctrine revolutionare derivate, in masura variabila, din marxism. Apoi, epidemia de SIDA a bulversat in chip dramatic viata gay-ilor. In prezent, cand SIDA este perceputa mai degraba ca o boala cronica grava decat ca una ducand fatalmente la o moarte prematura, cei infectati sunt compatimiti, nu stigmatizati, iar ceilalti sunt incurajati sa se protejeze. Homosexualii (barbati) sunt recunoscuti ca actori ai schimbarii moravurilor, vizibilitatea lesbienelor fiind - ca intotdeauna - mai redusa. Toate categoriile legate de gen tind sa se fragmenteze, sa se dizolve - v. rolul miscarii queer. In ceea ce ii priveste pe homosexuali, este esential "sa nu fie identificati cu anumite forme de sexualitate, cu anumite trasaturi de caracter sau cu anumite profesiuni" (p. 84). In Occident se vorbeste despre atenuarea prejudecatilor, a stereotipiilor homofobe, dar aceasta, noteaza Touraine, ar putea fi o simpla iluzie, in sensul acceptarii a ceea ce se afla departe, dincolo de sfera legaturilor interumane ale individului, cu mentinerea intolerantei in cadrul relatiilor personale, mai ales familiale. Prejudecata cea mai rezistenta ramane cea vizand imaginea homosexualitatii ca definire a unui "tip complet de personalitate si actiune" - nimeni nu gandeste in acesti termeni despre heterosexualitate.
     Comparativ cu gay-ii, lesbienele pun un accent mai mare pe identitatea lor sexuala decat pe orientarea lor sexuala. Ele nu diferentiaza foarte clar intre relatiile de afectiune fara implicare sexuala si relatiile propriu-zis sexuale; e ceea ce Adrienne Rich a numit continuum lesbian. Ele traiesc mai direct atractia fata de identic, simultan cu o dorinta homosexuala ce nu se reduce la cautarea identicului (p. 85). Pe plan social, s-au simtit "mai respinse si mai private de propria subiectivitate decat celelalte femei" (p. 45), ceea ce le-a determinat sa se implice puternic in miscarea feminista, unde au jucat un rol eminent. Imaginea lor publica, in calitate de femei, este cea a unor persoane mai stabile in legaturile lor de dragoste decat gay-ii - adevarat sau fals, acesta este cliseul si la femeile (vs. barbatii) straight. Interesant, in acest context, este rolul casatoriei gay: datorita acesteia, barbatii homosexuali par a cuceri un univers afectiv "rezervat" femeilor, cu pretul renuntarii la "o parte din influenta de tip gay: transgresiunea, gustul pentru risc si chiar sexualitatea brutala a back-rooms" (p. 44). Ca nu poti sa ai numai avantaje. :p
     In ce priveste definirea homosexualitatii, ea nu e tocmai usoara, intrucat exista, pe de o parte, "afirmarea homosexualilor ca o categorie definita de un anumit tip de sexualitate, si, de cealalta parte, ideea absentei frontierelor intre sexualitatea masculina si feminina, ceea ce a facut sa se vorbeasca de un al treilea sex" (p. 85). Analiza acestor complexitati a facut obiectul lucrarii Epistemology of the Closet, de Eve K. Sedgwick. Poate ca, se intreaba Touraine, barbatii gay, ca barbati (=categorie superioara) privilegiaza o abordare integratoare (largirea definitiei "tendintelor homosexuale"), in timp ce lesbienele sunt mai defensive si se definesc ca o minoritate sau ca un grup?

     Astept si opiniile voastre referitoare la analizele de mai sus.

     1. Considerati ca activistii gay transforma conditia feminina? Pentru ca, pentru unii dintre acestia - iarasi Touraine, m-am saturat sa tot fac apel la el!!! - "numai intr-o relatie intre barbati sau intre femei poate fi atinsa egalitatea fara a aboli identitatea partenerilor, in timp ce in raporturile dintre barbati si femei se manifesta totdeauna o dimensiune inegalitara".
     2. Cum procedati sa le scoateti oamenilor din cap ideea ca, daca esti gay, cunosc dinainte totul despre tine?
     3. Casatoria gay are importanta pe plan afectiv? Pentru ca toate argumentele pe care le-am auzit pana acum sunt de tipul: vrem drepturi (de ex.: la mostenire, la adoptie) sau vrem egalitate.
     4. Ce e homosexualitatea ca orientare sexuala? Pe mine nu ma satisface o atare definitie, fiindca e inca mult prea vaga. E imposibil sa fii atras(a) sexual de orice barbat sau de orice femeie.

duminică, 1 noiembrie 2009

Construirea de sine si noua cultura. De la polaritate la ambivalenta

     Cand apare momentul edificarii de sine? Ce il determina? Cum te diferentiezi? Ce te ajuta si ce te impiedica sa devii subiect? Asistam, in prezent, la o mutatie a valorilor culturale? Ambivalenta e pozitiva? Ce rol isi asuma femeile in societatea de azi? Reprezinta ele mai mult decat banuiam?
     Da, se pare ca da. Dupa epuizarea, in Occident, a incisivitatii politice feministe, dupa aparitia teoriilor queer, critice la adresa notiunii de gen, sociologul Alain Touraine propune, in Lumea femeilor (Ed. Art, 2007), o abordare noua a unui spatiu prea putin si prea partial cunoscut, cel in care traiesc, se dezvolta si se (re)formuleaza femeile. Primul lucru pe care il face Touraine este sa mute accentul de la cei-care-discrimineaza-femei la femei. Si nu la femei ca victime, ci la femei ca subiecti emancipati, cu posibilitatea si capacitatea de a-si dirija propria existenta. Touraine e constient de (si reproba) inegalitatile care s-au perpetuat, insa le considera insuficiente pentru a nu permite femeilor spatiul necesar pentru o edificare libera (sau relativ libera) a personalitatii. De la victima neajutorata la subiect e cale lunga, insa feminismul a oferit libertati politice, implicit oportunitati de emancipare, de care femeile au profitat. Postfeminismul este reflexiv si antifeminist, refuza orice implicare politica, insa, nu mai putin, afirma apasat identitatea feminina ("Eu sunt femeie"). Touraine critica, in primul capitol (Vor femeile sa le suprime pe femei?), analizele care, pornind de la determinismul sociologic, dezvolta utopia unei societati unisexuate. Recunoaste meritele teoriilor care au erodat viziunea traditionala asupra genului, chiar ideea de gen, insa decupajul pe care il efectueaza trateaza in special aspectul cultural al mobilizarii sexualitatii (notiunea e importanta!) in serviciul dezvoltarii individului. Sexualitatea pune-in-legatura: cu Celalalt si cu Sinele. Pentru femei, sexualitatea libera joaca un rol crucial in forjarea identitatii, deoarece traditia (casatorii aranjate, controlul virginitatii etc.) le-a reprimat emanciparea pe acest plan. Dincolo de backgroundul teoretic, Touraine prefera sa asculte ce afirma femeile despre ele insele, abia ulterior extrapoland. Lucrarea sa are la baza cercetarea sociologica (interviuri, grupuri de discutie) a unor subiecti-femei de origini si apartenente diferite, inclusiv femei musulmane (nascute in Franta), acestea din urma fiind analizate separat.
     Femeile reale contrazic prin spusele lor multe asteptari. In primul rand, se autopercep ca femei, nu ca victime, nu ca "proletari" sau "colonizati" ai barbatilor, despre care vorbesc si la care se raporteaza in mica masura. Sunt centrate pe propria persoana, isi afirma cu tarie subiectivitatea. In cazul lesbienelor, identitatea de gen e inca si mai puternica, ele se vad ca femei, mai apoi ca lesbiene. (La barbatii gay e invers, apare o disociere marcata de barbatii heterosexuali). Corpul are o importanta exceptionala ca "spatiu de raportare la sine si de construire a sinelui" (p. 69) - sexualizarea lui prin tratamente cosmetice, chirurgie estetica etc. raspunde (si) unei nevoi de... autoseducere. Femeile nu inteleg, nici nu accepta imperativul de a opta pentru viata profesionala sau pentru cea personala; ele stiu mai bine decat barbatii "sa faca mai multe lucruri in acelasi timp" (p. 150) si considera indispensabila ambivalenta. Raportarea la conditia lor din prezent nu presupune nicio referire la trecut, nici macar atunci cand li se infatiseaza o analiza istorica de tip evolutionist. Aceasta, deoarece plaseaza in centrul experientei sexualitatea; nu avem o gandire a lumii, ci o gandire a sinelui (p. 90). Lupta ele impotriva barbatilor (pentru ca le domina/exploateaza)? De fapt, "femeile urmaresc astazi obiective pozitive cu privire la ele insele si nu doar obiectivele negative ale luptei impotriva dominatiei masculine" (p. 101). Mult mai mult decat barbatii, le revolta politica (tarata vreme indelungata de misoginism) si mass-media (care vehiculeaza clisee sexiste). Refuzul participarii la viata politica este ferm, de aici si lipsa de vizibilitate. Totusi, femeile pot fi considerate actrite ale transformarii campului cultural. In conditiile in care modernizarea, in lumea occidentala, a avut ca principiu intemeietor polarizarea intre o elita (desigur masculina) care a concentrat in mainile sale toate resursele - si restul populatiei, schimbarea de paradigma, in prezent, nu poate fi decat depasirea acelui dualism care a instituit categorii umane "inferioare". Or, femeile, dupa emancipare, actioneaza astfel incat "sa permita tuturor sa combine ce fusese separat sau pecetluit fie cu insemnele superioritatii, fie ale inferioritatii" (p. 151). Noua cultura, ai carei agenti sunt femeile, nu inseamna indulcirea vietii publice prin recursul la sentiment, ci recompunerea experientei personale si colective prin ambivalenta (care e preferabila alegerii). Un exemplu: femeile nu vor sa se apropie de modelul actual al vietii masculine, desi nu au parte de aceleasi reusite profesionale, dar unii barbati sunt nemultumiti de "invadarea vietii de catre munca" (p. 150). Bineinteles ca schimbarile culturale presupun o femeie emancipata. Cat de emancipate sunt insa femeile musulmane?
     Apartenenta, prin religie si traditie familiala, la un spatiu cultural mult deosebit de cel occidental, se traduce printr-o evolutie mai lenta spre statutul de subiect, intrucat prioritara este castigarea autonomiei - de multe ori cu pretul unei dureroase separari de familie. Musulmanele din Franta au acces la educatie si la slujbe profesionale si sunt mai degraba moderne decat traditionaliste (ceea ce nu se poate afirma intotdeauna si despre barbatii din generatia lor). Dar exista cutume si control social, exercitat, cateodata, in chip foarte brutal. "In prezent, acestor fete le este imposibil sa iasa din imobilul in care locuiesc imbracate in fusta, fara sa fie apostrofate cu denumirile cele mai teribile, si, cu atat mai mult, le este imposibil sa se plimbe de mana cu un baiat. Or, acesta stare de fapt se aplica chiar si celor ai caror parinti sunt foarte liberali si am ascultat cu surprindere astfel de marturii din gura unor femei care au trecut de treizeci de ani. Toate atribuie responsabilitatea pentru acesta situatie cate unui grup de baieti care, neavand de lucru si neurmand vreo facultate, nu au altceva de facut decat sa exercite acest control social, de altfel combinat uneori cu organizarea unor violuri colective" (p. 179). Cauza pentru acesta agresivitate pare a fi discriminarea mai mare de care se lovesc, in Franta, baietii musulmani comparativ cu fetele (nu trebuie uitat nici fanatismul religios). Trecerea de la cultura islamica la cultura secularizata a Frantei este dificila si pentru nepotii francezi ai imigrantilor algerieni sau marocani; ei, si mai ales ele, se raporteaza ambivalent atat la Islam, cat si la societatea occidentala. De o parte intoleranta, constrangere, fundamentalism - dar si inradacinare, de cealalta parte prejudecati, uneori rasism - dar si libertate si drepturi individuale. Fata de fratii lor, femeile intervievate se impaca mai bine cu dubla lor identitate, iar cateodata gasesc, surprinzator, un sprijin in religie in vederea propriei emancipari (adevarat, se raporteaza la valorile profesate de Coran, nu la numeroasele interdictii care le ingradesc libertatea). Daca nu afirma atat de apasat Eu sunt femeie, cel putin cred si spun: Intr-o buna zi, eu sau fiica mea vom fi femei libere.

     In sfarsit, un autor se ocupa de femei si ofera un mesaj tonic! Totusi... cum poti sa schimbi societatea rupand legatura cu viata politica, chiar cu viata publica?! Emanciparea individuala si consolidarea identitatii sunt esentiale, dar sa te limitezi numai la atat?

     P.S. Cartea vorbeste despre postfeminism. Despre realitatile din Romania, informatii aici.

miercuri, 28 octombrie 2009

Detaliile

     Am rasucit cheia in broasca. In sfarsit singuri! Il strang in brate si ii simt respiratia in ureche, profunda si calda, ca si el. Stiu ca nu e o aventura, citesc asta in ochii lui, iar zambetul meu i se adanceste negru in pupile. Buzele lui se lipesc de ale mele, mana mea ii cauta chipul, apoi cade, ca o frunza, pe pieptul lui. Ma strange in brate tot mai tare, vrea sa ne topim unul in celalalt. Ma iubeste; il iubesc. Si stiu, simt, ca niciodata nu i-as putea face nici cel mai mic rau, asa cum nici el nu mi-ar face rau niciodata. Totusi... caut in buzunar... ghiciti dupa ce?

luni, 26 octombrie 2009

Ca in Romania...

1. 19-25 oct. 2009, Cluj-Napoca: festivalul international Serile Filmului Gay. In programul festivalului intra si o avanpremiera teatrala, Rocky Horror Obsession Show, al actritei Lorena Lupu si al coregrafei Cristina Lilienfeld, precum si Gala Premiilor Gay din Romania.
2. 22 oct. Cu doua zile inainte de spectacolul teatral, Lorena Lupu anunta pe blogul sau, La Nouvelle Sappho, ca a fost sunata de organizatori si informata ca, din lipsa de fonduri, manifestarea a fost anulata. Probabil ca organizatorii asteptasera fondurile pana in ultimul minut...
3. 25 oct. Revista online Angelicuss informeaza: Gala Premiilor Gay nu a mai avut loc. Cu doua ore inainte niste hoti furasera toata aparatura, mai putin boxele... Castigatorii, pe care ii gasiti aici, isi vor primi diplomele prin posta.

Sa ne miram?

duminică, 25 octombrie 2009

Monetizarea presei online

     Despre dezavantajele monetizarii presei online si despre solutii alternative, Alex Mihaileanu a scris un articol interesant pe subiectiv.ro. Voi ce parere aveti despre introducerea abonamentelor pe stiri? V-ati face un astfel de abonament sau ati cauta surse alternative?

Sa-l ascultam pe Gorbaciov

     In data de 11 octombrie, in Rusia au avut loc alegeri locale, castigate in mod covarsitor de partidul Rusia Unita, al premierului Vladimir Putin. Protestand fata de modul cum s-au desfasurat alegerile, partidele de opozitie au parasit lucrarile Dumei de Stat. Ultimul conducator al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a acordat un interviu in exclusivitate seviciului rusesc al Europei Libere, Radio Svoboda, in care ii critica pe actualii lideri. Iata ce afirma:

     "Ei distrug sistemul electoral in mod constient, ceea ce le permite sa manipuleze cel mai important proces".

     "Trebuie sa constatam ca legile adoptate in ultimii ani de Duma de Stat au distrus de tot sistemul electoral".

     "S-a facut totul pentru a-i controla pe oameni in procesul alegerilor. I-au lipsit chiar de dreptul sa voteze "impotriva tuturor". Iar acum oamenii nu se pot pronunta daca nu sunt de acord cu candidaturile inaintate. Acesta este comportamentul Rusiei Unite. Acest partid nu a rezistat unui sistem electoral normal".

     Gorbaciov sustine ca cetatenii au fost inlaturati din viata politica reala: au fost anulate alegerile pentru functiile de guvernatori ai regiunilor tarii, au fost anulate alegerile pe circumscriptii electorale, candidatii isi cumpara locurile pe listele de partid. Rezultatul: absenteism.

     "A aparut zilele acestea informatia, inca neverificata, ca la Moscova au participat la alegerile locale numai putin peste 20 la suta din alegatori. Dar daca ar fi participat si 36 la suta, dupa cum ni se spune, este o prezenta de rasul lumii. La Moscova, unde este concentrata cea mai activa parte a societatii, oamenii nu merg sa voteze, pentru ca sunt dezamagiti. Ei vad ca participarea lor nu schimba nimic. Toate acestea raman nepedepsite, dar odata si odata alegatorii le vor face vant"...

     "Nomenclatura nu rezista probei democratice. Iar fara democratie nu va iesi nimic".

     Mihail Gorbaciov pastreaza insa o doza de optimism, considerand ca procesul pe care l-a initiat in timpul Perestroikai este ireversibil ("Rusia, ca tara, nu se intoarce inapoi") si nu exclude eventualitatea aparitiei unei miscari reformatoare chiar in sanul Rusiei Unite, deoarece "Exista si acolo oameni carora le este rusine de ceea ce se intampla".

     Sursa: aici.

     Voi aveti incredere in alegeri?

vineri, 23 octombrie 2009

Ingrijirea copilului mic

     Nu stiu ce parere aveti de revistele pentru femei, dar eu, deschizand una din intamplare, o Femeia de azi, nr. 43 (197), am gasit un articol care m-a socat, da' rau! Subiect: ce ii enerveaza pe barbati, pe cei casatoriti. Si dau peste... (Sublinierile imi apartin.)

     "Nu-l ingrijesti.
      Desi tu ai impresia ca te ocupi de el, nu e niciodata multumit. Ba nu ai calcat suficiente camasi, ba pantalonul preferat e murdar si nu-l poate imbraca, iar ai uitat sa-i faci pachet... E adevarat ca ai multe pe cap, dar el isi cere drepturile.
      Ce sa faci:
      E nedrept sa pice toate in grija ta, dar nu uita ca o relatie presupune multe responsabilitati. Ca sa-ti fie mai usor, indeamna-l sa ia parte la ingrijirea lui (!!!!); de exemplu, faceti impreuna pachetul pentru serviciu."

     In loc de concluzie: il iei, il cresti! Pana cand moartea va va desparti.
     Oare numai mie mi se pare deraiat de la normal articolul asta?!

Televiziunea publica - cum si a cui

     Televiziunea publica devine din ce in ce mai suspecta (sau mai suspectata). Iata ce spune un articol pe HotNews:
     Declaratia de presa a presedintelui Traian Basescu in care acesta anunta organizarea referendumului pentru parlament uninominal si pentru reducerea numarului de parlamentari nu a fost transmisa in direct (ci la stiri) de TVR. Telespectatorii urmareau episodul 8 al telenovelei sud-coreene "Furtuna la palat". In aceeasi ordine de idei, TVR transmitea ceremonia aprinderii flacarii olimpice in timpul desfasurarii conferintei de presa comune a vicepresedintelui Statelor Unite, Joe Biden, si a lui Traian Basescu. E normal ca informatia politica sa nu beneficieze de prioritate? Legea de functionare a TVR, art. 9, prevede ca: "Serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune sunt obligate sa transmita, cu prioritate si in mod gratuit, comunicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sau de la Guvern". Postul public afirma ca respecta legea, care prevede autonomie editoriala, si ca TVR1 e televiziune generalista, nu de stiri.
     Aceasta nu impiedica perceperea postului ca lipsit de obiectivitate si vandut opozitiei. Voi ce credeti, ca e vandut opozitiei (seful sau, Al. Sassu, fiind un membru marcant al PD in perioada Roman, trecut in PSD dupa preluarea conducerii Partidului Democrat de catre Traian Basescu), sau ca toate suspiciunile provin din situatia politica tensionata de acum, "capetele de acuzare" fiind irelevante (in sensul ca politica nu trebuie sa se infiltreze in orice emisiuni)?

joi, 22 octombrie 2009

Uite-asa de clar

     Nu m-ar mira ca astazi nimeni sa nu mai citeasca poezie. Prea simbolic, prea abstract, prea arid, prea vag. Insa ce ziceti de...? (Va anunt ca o transcriu din memorie.)

         Soldatii (Marcel Mihalas)

Ca intr-un film intors, soldatii uneori
Trist se ridica, se desprind din flori,
Si-ncheie ranile, alearga tare
Sarind inspre transeea de plecare.

Isi regasesc tinuta militara,
Bat pas de front in sunet de fanfara
Si se intorc, cu spatele, acasa
Spre-o mana de femeie - de mama, de mireasa

Termina cate-o scoala, fumeaza nepermis
Bat mingea pe maidane si rad intr-un cais
Sunt dusi apoi de mana, poarta breton si basc
De-a busilea se suie in paturi si se nasc.

Without

     Lumea virtuala queer e mica si fragmentata, cu bloggeri patrunsi de importanta propriilor opinii, hurducati in logica, insensibili in afecte, alergici la critica rationala, virtuosi in cea irationala, cu zero argumente, cu nervi, cu capra vecinului, sau, dimpotriva, plicticosi de moooori, de ce nu se lasa de meserie?! Unii dispar cu saptamanile fara sa lase pe blog nici echivalentul unui post-it, pe altii nu ti-i reprezinti decat lipiti de tastatura, cu radacinile fundului bine infipte in cernoziomul scaunului (sau echivalent). Dar ii citesc si ma intreb de ce: pentru ca sunt acolo, pentru ca rutina gandirii si fixatiile lor imi sunt cunoscute, pentru ca, fara calculator, ei ar muri pentru totdeauna. Cateodata, in circumstante absolut neutre d.p.d.v. gay, imi vine in minte ce-ar-zice/gandi/face vreunul dintre oamenii "virtuali" stiuti de mine; si zambesc; e un exercitiu de imaginatie tonic.
     Daca ati afla, indiferent cum, ca un blogger - pe care il cititi fara sa-l cunoasteti personal - a murit, i-ati simti lipsa? Daca ati fi fortati de imprejurari sa stati departe de net un timp mai indelungat, v-ati gandi la fostii vecini de blog?

luni, 19 octombrie 2009

Miza pe imoralitatea altora

     Dintre toate argumentele pro-gay posibile, cele mai stupide auzite de mine aveau forma "dar si heterosexualii". Si heterosexualii sunt libertini, si heterosexualii apeleaza la prostitutie, si heterosexualii inseala, si heterosexualii au practici sexuale neortodoxe, si heterosexualii au SIDA si alte ITS-uri, bla-bla. Cu ce ajuta? Puternica si larg-raspandita ipocrizie nu explica totul. Homofobia are si alte resorturi - sau se crede ca moralitatea standard e cea care o produce, de unde ar reiesi ca aruncarea ei la cos ajuta la reformarea societatii? O tara lipsita de repere morale e un spatiu gay-friendly? Ei, bine, eu sunt impotriva unei atare viziuni, care, intre altele, intretine o stare de tensiune cu totul regretabila. Homofobia nu e dizolvata de viciu & perversiuni, ci de obisnuinta de a nu-ti baga nasul in viata privata a altora. Adica, de decenta.
     Si bine ar fi ca adolescentul gay, oricum educat de mediul straight in care traieste ca viata gay e o viata promiscua, sa nu primeasca aceeasi informatie, altfel ambalata si interpretata in sens pozitiv, si de la mediul gay. La voi cum a fost primul contact cu mediul gay?

Dialog in bucatarie

El citeste ziarul.
Ea toaca ceapa.

El (tare): Cum sa le dam dreptul poponarilor sa se insoare intre ei? Astia au practici contra naturii!
In gand: N-as vrea sa ma pipaie pe cur vreunul!

Ea (tare): De ce sa nu-i lasam sa se casatoreasca, daca vor? Doar e democratie!
In gand: Sa mai stea si niste barbati la cratita!

El (tare): Asa sunteti voi, femeile, mai empatice!
In gand: Poale lungi si minte...

Da pagina.
Ea trece la alta ceapa.

vineri, 16 octombrie 2009

Cum arata un/o

     Barbat homosexual: travestit, pedofil, dependent de sex (oriunde, oricand, cu oricine), bolnav de SIDA.
     Lesbiana (neexclusiva): tanara, blonda si fierbinte, ofera show-uri cu semenele ei ca preludiu la o partida de sex in trei (barbatul inclus).
     Lesbiana (exclusiva): neepilata, tunsa periuta, imita vestimentatia si atitudinea barbatilor, pe care insa ii uraste de moarte si de-abia asteapta sa-i castreze.

     Ce prejudecati homofobe va enerveaza cel mai mult?

joi, 15 octombrie 2009

Supa de broasca testoasa

     Ai nevoie de: un mic bazin cu apa; o broasca testoasa; un fierbator lasat nesupravegheat. Hazardul face restul. Sfat: intoarce-te acasa inainte sa scada toata apa!

miercuri, 14 octombrie 2009

Viata virtuala

     Octavian (Joacadeamine) ne intreaba: Voi cunoasteti in viata reala persoanele din familia voastra virtuala? Familia voastra virtuala include si persoane pe care le cunosteati inainte sa aveti blog? Raspunsul meu aici este simplu si scurt: nu & nu. Nu cunosc personal pe nici unul dintre bloggerii pe care ii am la linkuri, desi pe alti bloggeri ii cunosc personal. Ma deranjeaza? Deloc. E chiar mai comod asa. Dai atentie doar textului, ignorand cu totul autorul. Nu iti pui problema daca omul e in realitate asa cum se prezinta, te raportezi doar la figura virtuala pe care o ai in fata. Nu influentezi, nu te influenteaza. Putin importa cum traieste, ce manii si ce defecte are, daca te lauda sau te injura. E dincolo; viata ta e oricum in alta parte. Viata ta ca simplu muritor. Cat despre viata virtuala: si eu sunt o masca, la fel ca toata lumea. Poate din acest motiv prefer sa nu discut prea multe despre cealalta viata a mea. Ca sa nu ma "virtualizez" prea tare, sa nu ma confund prea tare cu Dak. Dak e o simpla particica din mine. Voi cat de mult va recunoasteti in chipul vostru virtual?

marți, 13 octombrie 2009

Catland

     Daca nu e invazie de lacuste, nici (inca?) de virusi de gripa porcina, si nici nu dau turcii, o maree de pisici se revarsa in viata de zi cu zi a bloggerilor pe care ii citesc eu mai des (si, deci, ii am la linkuri). Bine, din ce stiu, nu mai mult de una bucata matza pe cap de blogger, dar si asa... Prima descoperita era chiar sweet, o persana alba numita, cica de la culoare, Cocaina. Psihanalizabil. Mai ales ca proprietara (vedeti la Urobores), cadru didactic, trebuie, in aceasta calitate, sa-si dascaleasca elevii cu privire la neajunsurile consumului de stupefiante... Tot in seria "numele tradeaza", un cotoi - negru, acesta - a fost botezat Pulica. Si i s-a dat spre folosinta un sirag de bile anale. Bietul, le-a bagat in gura, ca nu stia sa citeasca modul de utilizare. Un alt exemplar de cotoi negru a fost cules de pe drumuri de Ionutz (Gay in Romania) si facut proprietar acasa la el. Adevarat ca animalul, pardon, animalutul, nu se bucura de aceeasi atentie din partea lui Florin, care avea propriul pisoi, totusi, cei doi tineri intentionau sa achizitioneze si o pisica de rasa. Ca sa fie. O fi ramas in picioare planul? Tot de pe blogul lor am descoperit ca mai sunt si alti catofili - CM si Ana-Maria. Insa, daca CM a rezistat eroic 12 ani cu iubita lui (pisica), Ana-Maria a avut ghinionul sa dea peste un sadic. Da, ati auzit bine, un motan terorist: nu o lasa sa doarma, se da la cartile ei, ba o lasa si fara mancare!! Ei, dar nu mereu pisicile sunt stapane pe casa omului. Intr-o tentativa disperata de a-si recupera domiciliul, antieroul Alexiuss a abandonat-o pe a lui la rampa de gunoi! Criminala insulta adusa neamului pisicesc printr-una dintre reprezentantele sale! Nu credeam ca se poate mai rau decat atat, insa, ce sa vezi, un alt blogger doreste transplantarea visului american pe plaiuri mioritice: casa si catelul incluse. Catelul??? Nu, pe bune, catelul???? Sa fii blogger, sa fii gay si sa n-ai pisica? Atunci cand toata lumea are, sau isi doreste, sau macar vrea sa scape de o pisica? Asta nu e acceptabil. In curand or sa apara bloggeri cu hamsteri, cu pesti, cu canari, cu broscute testoase, cu porcusori de Guineea. Pana unde?!

duminică, 11 octombrie 2009

Insemnari (pentru mine)

     S-a intamplat azi-noapte: decesul, in somn, al lui Stephen Gately (Boyzone), la varsta de 33 de ani.
     Se intampla azi: Marsul National pentru Egalitate al LGBT, in Washington D.C.
     Voi reveni cu amanunte? Habar n-am. Oricum, postul asta e scris pentru mine, conform cu regula de aur "daca esti prost si n-ai tinere de minte, fa ca mine, noteaza pe...". Bun, am notat.

Ce ma reprezinta?

     Totul. Fiecare celula, tot trecutul meu, datele de identificare, impulsurile, gandurile, dorintele, sentimentele, hobbiurile, sanatatea sau boala, temperamentul, valorile, si, bineinteles, faptele. In spatiul virtual, ma reprezinta blogul si comentariile. Dintr-un anume soi de orgoliu, verific ce scriu, asa cum imi verific tinuta in oglinda inainte de a iesi din casa. E corect gramatical? E bine paginat? Nu lipseste vreun punct, vreo virgula? Nu-i vorba ca ma citesc si altii, si pe ciornele cele mai ordinare pun puncte si virgule. Iar aspectul asta mi se pare foarte... straight. Am banuiala ca persoanele gay riguroase in aceasta privinta au avut dificultati mari in a se accepta asa cum sunt. Pentru ca autocontrolul implicat de o corecta, uneori pedanta, ortografie, isi scoate capul si sub forma stoicismului cu care a-normalul este zavorat in subconstient. Doar temperamentul mai ajuta, si nu orice temperament. Ceea ce respecta oamenii in mod natural - bunul simt, sangele rece, statul "in banca" proprie, cenzurarea instinctelor - e cum nu se poate mai contraproductiv atunci cand valorile utile sunt afirmarea de sine, mandria, indrazneala, riposta. Am zis "valori utile"? Da, utile, aproape indispensabile, pentru coming-out. Foarte folositoare in continuare pentru activisti. Si foarte riscante atunci cand sunt lasate de capul lor. Persoanele gay cele mai curajoase si mai implicate sunt si cele mai colerice, iar ce se face pe o parte se strica pe cealalta. Atragerea reflectoarelor asupra propriei persoane (sau a gastii proprii) nu ajuta atunci cand toata lumea profeseaza individualismul, iar disciplina este un obicei pierdut inca din clasele mici de scoala. Ce a sapat si sapa in continuare "comunitatea" (imi vine sa rad) gay este temperamentul devenit viciu de caracter. Ranchiuna, fatarnicie, egoism, vanitate, meschinarie. Foarte out si foarte de dat la cos. Bine ar fi sa ma citeasca cineva.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Nevoie stringenta de ajutor

     Orice ajutor e binevenit pentru copiii bolnavi de cancer si pentru familiile lor.
     Cititi si dati mai departe informatiile de AICI.

vineri, 9 octombrie 2009

Demnitate si compromis

     Ar fi extraordinar de simplu ca fiecare om sa gaseasca ce-i trebuie batand din palme. Din nenorocire, insa, oamenilor le trebuie multe lucruri, toate importante si defel conectate intre ele. Iar atunci cauta portita de scapare a compromisului. Vrei sa te travestesti, ca forma de autoexprimare, dar te temi de reactiile oamenilor. Solutia: garderoba dubla. Iesi din casa imbracat cum trebuie, intri in casa si te imbraci cum vrei. Detesti rigorile, uniforma, dar o porti la serviciu, unde nimeni nu stie ca ea ascunde piercinguri si tatuaje. Il/o iubesti pe X, dar ti se pare ca n-ai sanse, asa ca te culci cu Y. Sau te culci cu Y, pe care il/o iubesti, dar te casatoresti cu Z, din ratiuni care n-au nimic in comun nici cu dragostea, nici cu sexul. Sau te casatoresti cu persoana iubita, pe care insa o inseli, fiindca doresti si alte experiente. Oricum ar fi, tot compromis se cheama. Si mai exista si acel compromis prin care oamenii consimt sa aiba aventuri (sau chiar relatii) cu persoane de alt sex decat cel catre care ar fi in mod normal inclinati. Treaba se intampla si la straighteri (la barbati, in medii strict masculine - armata, inchisoare, manastiri; la femei, dupa esecuri sentimentale / matrimoniale sau atunci cand aspectul lor fizic nu (mai) atrage sexul opus), insa incomparabil mai rar decat la gay-i si lesbiene. Acolo, compromisul e la el acasa, ba chiar investit cu surprinzatoare conotatii morale - e moral sa distrugi viata altora in tentativa de a descoperi daca te poti "normaliza" sau nu. Si, bineinteles, cum plaja de optiuni "gay" este restransa, o groaza de oameni se cupleaza cu parteneri nepotriviti, numai pentru ca sunt gay, sau, cel putin, dispusi sa aiba o legatura - oricat de efemera - cu ei. Vreau sa va intreb: daca ati fi indragostiti de o persoana straight si acea persoana ar fi dispusa, din cauza contextului sau a unei vulnerabilitati sentimentale, sa aiba o relatie cu voi, ce ati face?

miercuri, 7 octombrie 2009

Toata admiratia mea pentru...

     ...Mary Cheney, fiica fostului vicepresedinte american Dick Cheney. Pentru ca ofera o lectie de normalitate. Faptul ca este lesbiana nu a impiedicat-o sa aiba o relatie stabila alaturi de partenera sa, Heather Poe, nici sa cunoasca maternitatea in 2007, cand a nascut primul sau copil, Samuel David. In prezent, la varsta de 40 de ani, a confirmat ca asteapta un al doilea copil. (Nu va dau link, stirea o gasiti, in engleza, pe o groaza de site-uri.) Cu ce se deosebeste ea de multe alte femei? A, jumatatea sa este o femeie, nu un barbat. Prea putin totusi pentru a o considera anormala. Prea putin si pentru a-ti pune intrebarea. Atunci cand "activismul gay" presupune o gura mare si un temperament de scandalagiu, mesajele sobre, neagresive, risca sa treaca neobservate. Si nu e drept, pentru ca idealul oricarei persoane gay ar trebui sa fie acesta: traiul zilnic in banalitatea fericirii.

     Exemplul propriu, pozitiv, nu e forma cea mai eficienta de activism?

marți, 6 octombrie 2009

Fumati?

     Am mai vazut eu idiotenii, dar o reclama anti-fumat cu conotatii homofobe inca nu! Don't be a faggot! Don't smoke! Campanie, cica. Dar la ce? Nu cumva la ura? Nu-mi vine sa cred ce-am gasit aici. Comentarii?

luni, 5 octombrie 2009

Reabilitarea lui Nero?

     Da, exista ceva initiative in acest sens din partea istoricilor contemporani, mai putin dispusi sa preia fara spirit critic toate faptele reprobabile atribuite de antici (si de moderni, pe urmele primilor) notoriului imparat roman (54-68). Nu, nu a dat foc Romei in anul 64. Altele au fost cauzele si factorii favorizanti (v. Guy Achard, Nero, Corint, 2004, p. 76): marfuri inflamabile in pravalii, case de lemn, strazi inguste, alimentare insuficienta cu apa, oras cu peste un milion de locuitori, mijlocul lunii iulie, vant puternic. Mai mult, dupa dezastru, a depus mari eforturi pentru refacerea metropolei. Da, conform unei (singure) surse, a aruncat vina pe crestini, pe care i-a martirizat, dar avea nevoie de un tap ispasitor, ca sa nu creada poporul ca nu mai e iubit de zei! Si-a ucis multi membri ai familiei, inclusiv mama, insa nu de sadic, ci pentru a-si conserva puterea si a o putea exercita liber. Au existat represiuni salbatice impotriva elitei, dar aceasta dupa descoperirea accidentala a unei conspiratii reale si ramificate. Si, in plus, a facut multe lucruri meritorii, mai ales in domeniul edilitar. Plebea Romei il iubea sincer, deoarece oferea, in sens propriu, paine (se ocupase personal de buna aprovizionare a orasului) si circ (manifestari artistice si sportive la care, incredibil pentru un imparat, participa el insusi). Nici cu Senatul nu avusese la inceput probleme, insa relatiile se racisera foarte mult dupa ce s-a vadit ca Nero e un personaj excentric si risipitor, care nu se sfieste sa confiste spre binele propriu averile celor cazuti in dizgratie si fortati sa se sinucida. Mai rau, in sanul armatei era foarte prost vazut, soldatii refuzant sa se supuna unui imperator-vedeta, care canta vocal si instrumental, joaca teatru, participa la intreceri ecvestre si se casatoreste cu cine vrea el, femeie sau nu. Asa ca, dupa 14 ani, nenorocosul lider, inca foarte tanar (30 de ani) este pus pe fuga de o revolta militara si nevoit sa-si curme zilele (11 iunie 68) in casa din nordul Romei a unui particular, Phaon, dupa ce Senatul il declarase dusman al poporului roman si il osandise la o moarte umilitoare (urma sa fie pus in jug, tarat in pielea goala prin urbe si biciuit cu vergile pana murea).
     Sa-l reabilitam pe Nero? Da, fusese crud, golise vistieria, si, cel putin in ultima parte a domniei, pierduse contactul cu realitatea (cand afla de rebeliunea legiunilor galice, ii convoaca pe principalii senatori si cavaleri si le aduce la cunostinta cum imbunatatise el tehnica realizarii orgilor hidraulice!). Insa, nu mai putin, fortase o schimbare a mentalitatilor sau cel putin incercase, atragandu-i pe romani spre lux, arta si sport. Dar si spre un foarte mare libertinaj. In plus: Nero a fost considerat imparatul pederast. Pe langa neveste de genul feminin, a avut si doi soti - un barbat-barbat (Pythagoras/Doryphorus) si un eunuc, Sporus, numit si Sabina, dupa sotia decedata a lui Nero, Sabina Popaea, cu care semana. In plus, in timpul unor escapade adolescentine violente, ce includeau batai, talharii si crime, Nero, o spune Dio Cassius, agresa sexual femei si baieti. Era imparatul bisexual? Astazi, asa am zice. Insa, pentru epoca lui, ceea ce conta nu era implicarea in relatii homosexuale, ci rolul jucat in cadrul actului sexual, rol ce fixa un raport de putere. T. P. Wiseman, citat de Edward Champlin, descrie astfel situatia: "Un barbat care se lasa de buna voie penetrat de un altul era tratat cu dispret si cel care era constrans sa accepte aceasta situatie era prin urmare umilit. Dar barbatul dominant nu era nici condamnat, nici dispretuit; dimpotriva, el isi demonstra astfel superioritatea si masculinitatea facandu-l pe celalalt sclavul placerii lui" (Champlin, Nero, All, 2007, p. 161). Cu alte cuvinte, exista indulgenta pentru violul homosexual, iar homosexualii activi nu erau priviti ca homosexuali. Nero, zice Tacitus, si-ar fi "pangarit" fratele vitreg inainte de a-l otravi. Suetonius vorbeste de un abuz (probabil felatie) asupra altui tanar, Aulus Plautus, perceput tot ca rival. Mai semnificative pentru orientarea sexuala a imparatului sunt, evident, relatiile sale maritale cu barbati. Dar si aici exista analize conform carora lucrurile n-ar fi ceea ce par. Revenim la lucrarea lui Champlin.
     1. Cronologic, Nero are prima uniune "gay" cu libertul Pythagoras, in decembrie 64. Context: festivalul Saturnalia, ce presupunea relaxarea (sau inversarea) normelor sociale. Tacitus descrie petrecerea, punctand dezlantuirea furibunda a tuturor impulsurilor sexuale. La orgie participa numeroase prostituate profesioniste (si exoleti, prostituati), dar nici alte categorii de femei (matroane respectabile, fecioare) nu au dreptul sa refuze avansurile sexuale ale barbatilor. Totul culmineaza, dupa cateva zile, cu mariajul homosexual al lui Nero. La ceremonie, imparatul-mireasa a fost impodobit cu valul nuptial, iar "Tacitus sugereaza ca totul, inclusiv consumarea casatoriei, s-a facut in vazul tuturor" (p. 152). Dar ce voia totusi Nero? Ei bine, sa transpuna in capitala imperiului, pentru poporul de rand, o statiune, Baiae, locatia de placeri preferata a potentatilor perversi. Iar rezultatul este socant: in lupanare sunt aduse aristocrate, prostituatele isi arata in public nuditatea, barbatul se travesteste in femeie, imparatul se casatoreste cu un fost sclav, spectatorii asista la reprezentarea teatrala a intimitatilor primei nopti de mariaj... Bogatii sunt umiliti, in timp ce plebea este rasfatata cu placeri accesibile pana atunci doar cremei societatii. Asa ceva nu se mai vazuse! Un alt episod este narat de Suetonius: in cadrul unui joc ce reda o forma de pedepsire a condamnatilor, imparatul, deghizat in animal salbatic, ataca organele genitale ale unor barbati si femei legati de stalpi, iar, la sfarsit, libertul Doryphorus (trebuie sa fi fost acelasi Pythagoras!) ii scoate blana cu care era acoperit. De ce ar fi simulat imparatul, autor al unei epigrame usturatoare la adresa unui aristocrat efeminat, practicarea actului sexual oral, rau vazuta? Pentru ca totul era doar o distractie, o modalitate de a-i amuza si soca in acelasi timp pe privitori. In ceea ce priveste casatoria, unii cercetatori apreciaza ca era vorba, in realitate, de un rit de initiere intr-un cult oriental, cel mithraist... totusi, un act ludic ar fi mai plauzibil din partea nonconformistului imperator, sfidator la adresa tuturor religiilor. Chiar numele Pythagoras, necunoscut in randul sclavilor si al libertilor imperiali, ar putea fi o porecla data de Nero pentru a parodia figura filosofului Pitagora, ce propovaduia... abstinenta sexuala!
     2. In cazul celui de-a doua casatorii homosexuale, cu libertul Sporus, situatia este diferita, desi intentia parodica nu lipseste nicidecum. Nero era puternic marcat de decesul Sabinei Popaea, pe care e posibil s-o fi ucis el insusi, accidental, lovind-o cu piciorul in burta pe cand era insarcinata si provocandu-i un avort fatal. Indiferent daca lucrurile au stat sau nu asa, Nero ii ducea dorul fostei consoarte, pe care a zeificat-o in vara anului 65. Afland de existenta unei femei care semana cu defuncta, el trimite dupa ea. Apoi il descopera pe tanarul libert, foarte frumos si aducand surprinzator de mult cu fosta sotie. Il castreaza, pentru ca, dupa aceea, sa se insoare cu el in Grecia, cu contract nuptial si cu respectarea tuturor obiceiurilor (zestre etc.) - mirilor li se ureaza inclusiv sa aduca pe lume copii sanatosi! (Oponentii lui Nero comentau, cu haz, ca bine ar fi fost ca si tatal imparatului sa-si fi luat asemenea nevasta!) "Sotia" Sporus poarta vesminte femeiesti si joaca intrutotul rolul ce ii fusese repartizat; conform uzantelor, lumea i se adreseaza folosind termenii "doamna", "imparateasa" si "stapana". Nero ar fi vrut chiar deplina transformare a lui Sporus/Sabina in femeie, promitand multi bani si inalte onoruri cui ar fi putut realiza schimbarea de sex. El se insoara si cu Statilia Messalina, pentru a avea urmasi, dar nu aceasta, ci "sotia" eunuc ii va sta alaturi efectiv pana in ultima clipa. Ciudat, pentru ca sentimentele libertului fata de el nu pareau sa fie de dragoste: cu ocazia luarii auspiciilor, in ianuarie 68, Sporus ii face cadou un inel cu o piatra pretioasa pe care era reprezentata rapirea Persefonei. Gestul era temerar: sotului legitim ii este oferita imaginea unei tinere fete siluita de stapanul Infernului, iar imparatului care consulta zeii in privinta viitorului - reprezentarea coborarii in lumea mortilor! Soarta lui Sporus a fost, ca si a lui Nero, tragica, desi a continuat sa joace, si dupa moartea acestuia, un rol de "sotie". Mai intai a devenit protejatul lui Nymphidius Sabinus, prefect al pretoriului, puternic si ambitios, pretendent la tron, iar ulterior, la ceva timp dupa asasinarea lui Nymphidius de catre pretorieni, al lui Otho (fost tovaras de banchete al lui Nero, fost sot al Sabinei Popaea, cazut in dizgratie, revenit la conducere ca sprijinitor al lui Galba, devenit imparat vreme de cateva luni, intre ianuarie si aprilie 69, dupa uciderea lui Galba). Sporus, inca foarte tanar, s-a sinucis in toamna anului 69, se pare ca de rusine dupa ce i s-a propus interpretarea pe scena a rolului Persefonei...

     Acum intrebari:
     1. Cat de gay vi se pare Nero? Histrionismul lui micsoreaza sau, dimpotriva, amplifica "ciudateniile" sale sexuale?
     2. Cum apreciati mentalitatea epocii vizavi de ceea ce insemna sa fii homosexual?

sâmbătă, 3 octombrie 2009

La ce ai ras ultima data?

Eu, la asta.

vineri, 2 octombrie 2009

Libertate

     Cam totul se invarte in jurul acestei notiuni, atat de strans asociata cu sfera etica. In trecut, spatiul de manevra al individului fiind considerabil mai restrans, nu apareau atatea frictiuni intre valori, nu isi batea nimeni capul, la modul serios, daca trebuie sau nu permise anumite lucruri. Traditia era totul, ea rezolva problema alegerii personale simplu, dizolvand-o. Omul nu traia pentru sine, ci pentru colectivitate, ale carei interese de prosperitate, omogenitate, amplificare numerica primau. O importanta interdictie a decalogului, Sa nu ucizi, era valabila in sanul comunitatii - se condamnau omorul, sinuciderea si lepadarea de prunci (aceasta din urma putand fi directa: pruncucidere, avort, sau indirecta: onanism, homosexualitate) -, insa cine ar fi indraznit sa refuze participarea la razboi din ratiuni morale? Doar dusmanul era dincolo de Lege, iar criteriile de utilitate de la baza moralei i se aplicau in sens invers: era foarte bine sa-l omori, sa-i brutalizezi / extermini familia, sa-l jefuiesti, sa-i dai foc la casa. Inauntru vs. afara. Uneori, in cazul elitelor conducatoare, granita dintre cele doua trecea chiar prin mijlocul familiei, si rezultatul era asasinarea rivalilor la tron: frati, nepoti etc. Modernitatea a condus la mai buna constientizare a paradigmelor de moralitate publica, dar, daca vorbim de progres, tot ce s-a obtinut, cu foarte mare greutate, a fost o oarecare largire a sferei lui "inauntru". Drepturile Omului se aplica si strainului (chiar, ce mai inseamna astazi "strain"?), ba si adversarului (numai sa nu fie terorist!). Bineinteles, vorbim de teorie si inca de una prea putin populara. Si astazi majoritatea americanilor (60%) aproba distrugerea Hiroshimei cu bomba atomica. E clar: un japonez nu e un american, viata lui trage mai putin la cantar, de ce sa fie crutat? Iar cetateni de rang secund avem peste tot; nu e rasa, e altceva. Mai dubios e ca, atunci cand legea NU discrimineaza (da, se mai intampla!), oamenii se revolta in chipul cel mai sincer. Cum, pentru aceeasi infractiune, aceeasi pedeapsa? Nicio impunitate pentru cei talentati, merituosi? De ce respectul pentru performantele profesionale sa nu stearga faptele reprobabile, pentru care oricine altul ar suporta rigorile legii? Comportamentul multor oameni de cultura in cazul arestarii lui Roman Polanski - pentru violarea unei fetite de 13 ani in 1977 - mi se pare lamentabil. Regizorul ar trebui eliberat, vai cat sufera, se fac petitii impotriva extradarii sale in SUA, bravo! Presupun ca semnatarii nu au copii, iar daca au le-ar placea sa stie ca un Mare Artist a binevoit sa le acorde acestora atentie, sa-i imbete, sa-i drogheze, sa-i forteze sa faca sex (normal, oral, anal) cu El, cu Majestatea Sa. Parca poti sa pui in balanta libertatea de a zice "nu" a unei copile oarecare cu libertatea unui creator de arta de a abuza de cine doreste! Impartirea dreptatii e apanajul celor puternici, nu al celor marunti. Macar din solidaritate justitia ar trebui sa-l lase in pace pe regizor. Ca si el e puternic si a strans o armata de sustinatori in spatele lui. Desi nu toata lumea ii da dreptate. Am citit un articol admirabil aici. Trebuie sa spun ca sunt 100% de acord cu autorul. Petitie impotriva sprijinirii lui Roman Polanski: aici.
     Ce este libertatea? Si, mai ales, libertatea cui sa faca ce?

luni, 28 septembrie 2009

Discretie

     In principiu, notiunea de discretie imi impune respect. Esti discret: iti reprimi o lacrima, un geamat, un strigat de durere. Esti discret: uiti sa impartasesti amicilor confidentele care ti-au fost facute. Esti discret: nu iti arati pe strada tatuajul pe care tocmai ti l-ai facut pe fund. Dar pana unde poti - sau merita - sa fii discret? Falsa intelegere a notiunii poate transmite senzatia ca te rusinezi de unele lucruri, ca de o infractiune, un viciu, o indignitate. Trebuie sa eviti sa spui ceea ce esti? Patapievici lauda, in Omul recent, discretia "naturala" a homosexualilor din trecut, incomparabil mai retrasi, si acuza lipsa ei la homosexualii "masificati" de azi. Pentru un filosof, e curioasa confuzia intre pudoare si frica - eu nu as garanta pentru bunul simt al unor persoane care traiesc, de nevoie, o viata dubla. Ma gandesc (acum, independent de textul lui Patapievici): exista oare oameni carora viata privata a unui heterosexual le inspira imaginea cuiva care face sex prin closete publice sau noaptea, in parcuri? Nu, heterosexualul e "banuit" ca face sex acasa la el, nu in locatii promiscue. Homosexualul insa trebuie sa fie discret: sa aiba o viata publica impecabila si o viata personala inglodata in abjectie si acoperita de tacere. Gunoiul se ascunde sub pres, nu? Iar asta inca nu-i tot. Pentru ca e indecenta manifestarea sentimentelor inoportune, tradatoare de viciu. Sa-ti schimbi partenerii ca pe sosete e ok, cu conditia sa pastrezi aparentele. Sa vii in casa parintilor cu iubitul de mana, asta nu mai e ok! Iar ce mi se pare mai lamentabil este ca nu numai homofobii, chiar si gay-ii au interiorizat prejudecata conform careia acelasi comportament are valori diferite la persoane cu orientari sexuale diferite. Cumva lucrurile sunt intoarse pe dos: aventurile de o noapte, multiplicate la infinit, tin de firescul situatiei, in timp ce gesturile de tandrete, demascatoare, trebuie cenzurate vigilent. Pai, sincer, atunci cand vrei o relatie, tocmai autocenzura perpetueaza instabilitatea erotica, insingurarea si nefericirea. Cum sa tina o relatie in care iubitul e vecinul de la 4, colegul de scoala, tovarasul de munca, cumnatul verisoarei de gradul III ?! Si nu e obligatoriu ca lumea straight sa judece, sa arate cu degetul, sa agreseze verbal sau fizic cuplurile mai putin conventionale. Uneori nici nu le baga in seama (vezi ce scrie aici); alteori le arata interes (nascut din curiozitate) si respect (atunci cand ajunge sa le cunoasca); si, chiar si in cele mai ostile manifestari, pastreaza un rest, un ce, o intrebare: Oare se iubesc?
     Da oamenilor de gandit!

     Si, cum tot m-am obisnuit eu sa va intreb cate ceva, ce parere aveti de asta?

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Sondaj

 Care este opinia voastra referitoare la avort si la eutanasie?

joi, 24 septembrie 2009

Homosexualitatea, genetica sau nu?

     Mai mult din intamplare descopar un blog in care problematica homosexualitatii este abordata dpdv psihiatric - ideea fiind aceea ca nu este determinata genetic, iar homosexualii ego-distonici (cei nemultumiti de situatia lor, care doresc sa se schimbe) pot deveni heterosexuali cu sprijin de specialitate. Argumentatia caracterului non-genetic al homosexualitatii este aceasta:
     Majoritatea geneticienilor spun ca in comportamentul uman sunt implicate mai multe gene: de la cel putin 5-6 la cateva sute. In acest caz, modificarile de comportament s-ar produce foarte lent si constant; cu alte cuvinte, cu numai cateva procente in fiecare generatie si de-a lungul mai multor generatii. Cu alte cuvinte, homosexualitatea nu ar putea aparea si disparea brusc in cadrul unei familii, asa cum vedem in realitate. Homosexualitatea nu poate constitui o mutatie genetica. Desi un comportament determinat genetic are tendinta sa persiste intr-o familie timp de mai multe generatii, cu modificari minime si foarte lente, in cazul unei mutatii genetice schimbarile pot fi bruste. Insa pentru a se petrece aceasta, este nevoie ca mai multe gene sa devina mutante in acelasi timp - un scenariu imposibil. Din punct de vedere genetic este imposibila schimbarea simultana chiar si a numai cinci sau sase gene. Daca homosexualitatea ar fi genetica sau determinata genetic intr-o maniera decisiva, atunci "gena" sau "genele homo" nu s-ar putea mentine in cadrul unei populatii. Un adult are nevoie in medie de un copil pentru ca una sau mai multe gene specifice, prezente la adult, sa ramana in cadrul genetic. Insa, in medie, cinci homosexuali "exclusivi" au un singur copil. In aceste conditii, homosexualitatea ar disparea dupa cateva generatii. Evident, nu asa stau lucrurile. Totusi, aproximativ 50% dintre homosexuali sunt sau au fost casatoriti, fiind bisexuali, si au in medie 1,25 copii. Homosexualii exclusivi si bisexuali, luati laolalta, au numai 0,9 copii in medie, ceea ce inseamna ca o gena sau genele homo ar disparea incet dar sigur din mostenirea genetica. Dean Hamer, unul dintre cei mai ferventi sustinatori ai unei baze genetice a homosexualitatii, admite ca orientarea sexuala nu poate fi determinata de o singura gena. (Intregul articol aici.)
     Cum vi se par argumentele? Pentru ca (1) daca homosexualitatea nu e genetica, e imposibil sa soliciti drepturi ca grup, in baza unui comportament deviant, susceptibil de normalizare prin tratament psihiatric; (2) daca e genetica, homosexualii sunt oricum pe cale de disparitie, incet dar sigur... Daca as fi gay, as spune: Ce perspectiva!!!!

UPDATE: Constat cu satisfactie aparitia unei noi pagini pe blogul Wannabegay - Studii despre sexualitate. Promite. Recomand.

miercuri, 23 septembrie 2009

Legalizarea prostitutiei, pro sau contra

     Problematica prostitutiei nu m-a interesat in mod special pana acum. Mergeam pe principiul ca a fost, este si va fi, legala sau ilegala. Si ca legalizarea ar avea ca beneficiu controlul raspandirii bolilor venerice. Insa urmatorul articol m-a pus pe ganduri. Sunt oferite cateva argumente serioase contra. Carora le-as putea adauga banuiala ca un plus de siguranta ar putea insemna asumarea unor riscuri mai mari. Nu e mai sigur? Ba da, insa niciodata sigur 100%. Si da, prostitutia ca atare este o activitate degradanta, indiferent daca este considerata utila social sau nu.
     Voi ce parere aveti despre acest subiect, prostitutia, si despre posibilitatea ca legalizarea ei sa incurajeze traficul de carne vie?
     Lumea gay cunoaste si ea, evident, "cea mai veche meserie". Ce parere aveti despre gay-ii care se prostitueaza? Dar despre clientii lor? Considerati ca penalizarea clientilor si sprijinirea practicantilor/practicantelor spre a abandona aceasta activitate ar diminua fenomenul?

luni, 21 septembrie 2009

Nu te plac pentru ca esti gay

     Da, hotarat, nu te plac pentru ca esti gay. Imi poti fi chiar al naibii de antipatic si... e dreptul meu. Faptul ca esti gay nu ma obliga la nimic. Poti fi orice atata vreme cat nu ma calci pe coada. Daca o faci...
     Despre Kanye West s-a banuit ca ar fi gay sau bi, imaginea adoptata indemnand la formularea unor astfel de ipoteze. Insa omul iese la rampa si spune ca e straight. In momentul acela imi devine foarte-foarte clar un lucru: putin imi pasa! Personajul e needucat, insolent, nesimtit, samanta de scandal. Ceea ce se vede cu ochiul liber e mult mai important decat sexul persoanei cu care isi imparte patul. Iar daca s-ar dovedi ca totusi e gay... cine s-ar putea lauda cu el? Sa fie orientarea sexuala atat de importanta incat sa acopere orice diferente, asa cum noaptea sterge contururile lucrurilor? Ei bine, eu prefer sa discriminez, sa fac judecati morale, sa vad omul si nu stampila de pe fruntea lui.
     Voi ati cunoscut gay-i antipatici?

duminică, 20 septembrie 2009

Wrong way!

     Citesc un articol legat de anularea paradei gay ce ar fi trebuit sa se desfasoare astazi in capitala Serbiei. Cauza - predictibila: teama de violenta ultranationalistilor. Autoritatile - bineinteles - depasite de situatie. E drept, a existat macar dorinta de a asigura securitatea evenimentului, in conditiile in care unica parada de acest fel desfasurata la Belgrad a fost puternic marcata de violente de strada. Dar efectivele (mii de politisti) pe care Ministerul sarb de Interne declarase cu trei zile in urma ca le va pune la dispozitie pentru protejarea manifestantilor se pare ca nu faceau fata. O veste deloc imbucuratoare pentru gay-ii de acolo, siliti sa aleaga intre dulap si ciomag. Totusi... mai exista o varianta: evenimentul sa se desfasoare intr-un spatiu deschis, la distanta de centrul orasului, dincolo de raul Sava. Parada gay pe un camp? Nu. Refuzul a fost explicat de unul dintre organizatori in acesti termeni: "Acest lucru ar fi fost inacceptabil pentru noi. Mesajul de egalitate a drepturilor are o anumita semnificatie simbolica in momentul in care o minoritate marginalizata reuseste sa il transmita din centrul unei capitale. De aceea am decis sa anulam parada". Bravo! Ce sa mai comentez! Prostul pana nu-i fudul... Da, sigur, nimeni nu neaga semnificatia simbolica a unei manifestatii in centrul capitalei! Insa de ce trebuie sa-i refuzi infometatului un coltuc de paine pe motiv ca n-ai cum sa-i astamperi foamea numai cu atat? Giiiiz! Oferi ceea ce poti, mergi pe spinarea broastei testoase, dar mergi inainte! Oriunde s-ar fi desfasurat manifestarea, oricate straturi de politisti ar fi fost masate pe margini, tot ar fi venit televiziuni, iar oamenii ar fi stat impreuna, comunicand, cunoscandu-se mai bine, impartasind o experienta comuna, solidarizandu-se unul cu celalalt. Poti sa te bucuri si pe un camp, poti sa te bucuri oriunde. De ce? Pentru ca nu esti singur. Pentru ca transmiti o stare de spirit. Pentru ca refuzi sa capitulezi. Pentru ca arati ca existi celor care te considera "satanist". Intre tot si nimic sunt atat de multe nuante! Atunci cand tu refuzi compromisul din mandrie, tu pur si dur, tu inteleptul, cei asemenea tie comuniaza cu cei patru pereti, iar cei care te urasc mai mult sarbatoresc. Ia ghiceste ce! Victoria!!!
     Voi ce parere aveti legata de decizia anularii Gay Pride-ului din Belgrad?

joi, 17 septembrie 2009

Din nou despre M. Blecher

     Atunci cand am vorbit despre Max Blecher nu am mentionat nimic despre receptarea in prezent a operei sale. Cum este el citit si interpretat? Aflati de aici.

Ma intrebam

     Unele lucruri nu prea poti sa le judeci. Atunci cand miza e prea mare, atunci cand riscurile sunt inacceptabil de mari. Ma intrebam... daca la un interviu de angajare s-ar pune intrebarea "Esti hetero sau gay?", s-ar gasi 5 (cinci) persoane in Romania care sa spuna "Sunt gay" (sau macar "Nu doresc sa abordez problematica vietii personale")?

miercuri, 16 septembrie 2009

Fara talente speciale

     Eu nu am talente speciale, nu am "nas", nu stiu daca cel/cea de langa mine este sau nu este gay. Stiu ca se crede ca treaba miroase de la distanta, dar poate n-am eu capacitatea. Sau nu vreau. Sau nu ma intereseaza. Daca nu zice nimic, il/o tratez de straight. Ca e mai probabil sa fie straight. Ce daca e barbat si se imbraca in camasa roz sau isi da cu lac pe unghii, poate sa fie si metro. Ei, dar unii oameni sufera din cauza asta, ca nu-s recunoscuti drept ceea ce sunt. Si cred ca restu' e prosti. Sfat: sa caute o oglinda si sa se uite cu atentie mare la fruntea lor, daca scrie SUNT GAY pe ea. Eu raman la opinia mea, ca nu, nu scrie. Si ca nu poti pretinde sa fii tratat ca gay daca taci malc si nici macar atunci cand se vorbeste despre homosexuali nu zici: "Vezi ca si eu sunt". Nu spun ca o asemenea afirmatie trebuie facuta in orice context, cu riscul de a incasa o bataie sau de a-ti pierde slujba. Nu spun nici ca trebuie sa sochezi prin vestimentatie sau comportament - dar daca esti "sub acoperire", sub acoperire ramai! Putin probabil sa te intrebe cineva: "Esti gay?". Iar daca te intreaba, nu cumva o sa te scuturi oripilat, o sa faci fete-fete, si o sa negi cu vehementa? Sau o sa-l intrebi la randul tau pe interlocutor: "Tu ce crezi?"...? De parca ar depinde de ce crede respectivul! Sau o sa-ti marturisesti orientarea in gluma? Da, se va rade, si lumea te va considera plin(a) de haz... insa cine va crede? Alegerea iti apartine. Dar, stii, cei mai multi dintre heterosexuali nu au vazut NICIODATA in viata lor o persoana gay. Poate doar in filme, ca acolo se spune...

marți, 15 septembrie 2009

Iadul gay

     Iadul gay exista. In Irak. Nefericitii "pacatosi" sunt vanati pe net de membrii gruparilor extremiste, care considera ca acestia nu merita mila nici cat animalele. Victimele sunt capturate, batute bestial, mutilate (castrari etc.) si asasinate. Torturatilor li se "ofera posibilitatea" sa-si ceara iertare lui Dumnezeu pentru faptele lor. Peste 130 de gay-i au fost ucisi numai anul acesta. Se estimeaza la 680 numai numarul de victime lgbt necasatorite, incepand din anul 2004 (printre care 7 femei). Totusi, unii au "noroc": li se taie doar un deget, lasandu-li-se o perioada de gratie de o luna de zile ca sa se casatoreasca si sa duca o "viata traditionala", altfel... Detalii au fost oferite aici in urma cu doua zile.

Lui Elton John i se interzice sa infieze un bebelus ucrainean

     La un orfelinat din estul Ucrainei, sprijinit de fundatia lui Elton John pentru bolnavii de SIDA si destinat copiilor ai caror parinti au murit de temuta boala, artistul l-a cunoscut pe micutul Lev (14 luni), care l-a cucerit. Si-a exprimat dorinta de a-l adopta, impreuna cu sotul sau, David Furnish, insa acest lucru ii este interzis, deoarece Ucraina nu recunoaste casatoriile gay. O reprezentanta a Ministerului Familiei a precizat ca adoptiile internationale nu pot fi facute decat de cupluri heterosexuale si ca diferenta de varsta dintre parintii adoptivi si copil nu trebuie sa depaseasca 45 de ani. Elton John are 62 de ani, iar David Furnish - 46. Cititi aici.

Iubite prieten

     Scumpul meu I.,

     Am sa-ti dau o veste. Stii, noi discutam de toate de obicei, si bune si rele, si-ti voi spune si asta, chiar daca nu o sa mai putem sa radem ca nebunii, nici macar sa zambim, chiar daca asta ma doare, chiar daca te va durea si pe tine. Scumpul meu I., tu nu ai drepturi depline in tara asta pe care o iubesti enorm. Esti un roman de categoria a doua pentru ca, pe cand erai micut, vederea a inceput sa-ti scada si sa-ti scada. Da, era genetic, ce vina aveai tu? Dar ai terminat un liceu, o facultate, ai un serviciu si prieteni multi. Niciodata nu m-am gandit ca cineva te-ar putea discrimina pentru ca esti un pic altfel decat noi, pentru ca percepi altfel lucrurile, inclusiv multe lucruri la care simtirea mea opaca nu are acces. Am aflat multe de la tine. Erai si esti pentru mine exemplul viu al perseverentei, al curajului, al infinitei bunatati, si ma uitam cu drag in ochii tai cu pupile galbene, cu sclerotica verzui. Cand vroiai sa scoti niste bani de la BCR, veneam cu tine, imi spuneai codul, il tastam, iti dadeam banii. Nu era nicio problema. Aveam incredere unul in celalalt. Aveai incredere in mine. Niciodata nu ai verificat banii, desi stiai sa recunosti bancnotele dupa marime. Iar eu iti mai ziceam sa nu umbli cu multe la tine. Nu te-au furat odata, in autobuz? Iar tu ma ascultai. Si uneori imi aduceai cate o ciocolata, niciodata n-am inteles de ce, nu vroiam s-o iau, tu insistai... Iar acum trebuie sa-ti dau o asemenea veste. De ce trebuie tocmai eu? Nu vreau. Dar uite, intra pe net, aici, sa vezi ce i se poate intampla unui om pentru vina de a fi lipsit de vedere. Sa n-ai incredere in banci, tu nu esti pe deplin om in ochii lor. Si asteapta-te, da, asteapta-te la orice daca vei avea nevoie de un alt card, sau daca vei vrea sa faci un credit. Eu o sa te ajut cat pot. Dar fii precaut, fii curajos mereu si nu uita sa nu-ti pierzi niciodata acel teribil optimism care m-a impresionat atata la tine.
     Cu bine. Sper ca macar unele dintre institutiile din tara asta sa-si faca datoria.