miercuri, 25 noiembrie 2009

Dupa

     Dupa o ruptura. De familie, in familie, a ta, a altora. Invariabil, urmeaza o perioada de cicatrizare. Probabil ca nici una nu dureaza atat de mult si nu pune atatea probleme ca cea care urmeaza rupturii (definitive) de parinti. Nimeni nu e dinainte scutit de un atare risc, dar el e mult mai mare la gay, din motive stiute, iar cercetarile care s-au facut confirma ce se vede cu ochiul liber: relatiile cu familia (mai ales cu parintii) reprezinta unul dintre aspectele cele mai sensibile si mai distorsionate din viata unui gay. Exista si norocosi, dar in general cam toata lumea care vrea sa fie out plateste pretul. Si adesea il plateste dinainte, inca de le primele semne de "anormalitate". (Unii spun ca tocmai nefirescul relatiilor de familie, indiferenta sau, dimpotriva, o dadaceala exagerata, contribuie la conturarea orientarii sexuale gay - habar n-am, poate conduce la o constientizare precoce, e de demonstrat). Sa te impaci cu ruptura e bine, e rau? Trebuie sa te pliezi cerintelor societatii ca sa ai o viata cat de cat normala? Sau sa fii liber sacrificand si sacrificandu-te? Eu nu cred in fatalitate. Ca om, vrei sa fii fericit, impacand, in masura posibilului, ceea ce teoretic e incompatibil. Voi ati reusit? Cum va intelegeti cu tatal, cu mama, cu alte rude? Ati simtit vreodata nevoia sa ardeti toate puntile?

10 comentarii:

wannabegay2 spunea...

eu ma inteleg extrem de bine si cu fratele meu si cu mama mea. nu am ars puntile caci nu a fost necesar. intelegerea nu a avut limite si nu am intampinat niciun fel de problema de cand sunt out, nici macar momente jenante (pe care cam toata lumea le are-ce sa zici? sau chiar daca esti out daca e ok sa-ti prezinti prietenul/prietena familiei samd). familia in cazul meu a fost foarte importanta. cu toate acestea, pentru a o proteja pe mama mea nu mi-am facut coming-out-ul fata de rudele de prin toata tara. ii vad o data la 5 ani si nu ar avea rost sa-mi pun familia apropiata (mama, frate) in situatii imposibile.

enervant spunea...

Pai sa va spun eu ce mi-a spus fratele cand i-am spus ca-mi plac barbatii, nu femeile: "Da de ce te simti obligat sa raportezi?". Iar surorile ma informeaza intotdeauna ce s-a mai dat la televizor referitor la tema homosexualitatii...

CM spunea...

Cateva ganduri inspirate de articolul tau si de intrebarile tale:
La mine ruptura definitiva de parinti s-a petrecut pe rand odata cu plecarea lor " dincolo". Cred ca aceasta e singura ruptura adevarata si nu sunt sigur ca e o ruptura totala. Parintii raman in noi tot timpul , cred ca ei sunt ce noi numim " glasul constiintei" Ei ne-au setat amprenta genetica SI matricea de gandire. Si vad pe mine odata cu trecerea anilor asemanari in structura gandirii, in comportament.
Sa alegi intre "out si implinit" si " in si linistit " este problema fiecaruia din noi. Mi-am imaginat decizia asta ca pe o balanta. Pe un taler stau fricile, tabuurile asumate iar pe celalalt dorintele , nevoile .In momentul cand balanta isi schimba sensul nu mai conteaza prea mult rationamentele.
Nevoia sa arzi puntile( eu ii spun " sa-ti bagi picioarele" o simti de cateva ori pe saptamana...

Dak spunea...

@Wannabegay: Ma bucur ca ai sustinerea mamei si a fratelui. (De tatal tau de ce n-ai zis nimic?) Referitor la c. o., e normal sa iti protejezi apropiatii. Ah, si nu ma pot abtine: daca si familia sotului te iubeste, chiar ca esti f. f. norocos!

@Enervant: In locul fratelui tau, nu intrebai la fel?

@CM: Asa e, de parinti nu scapi. Insa e atat de important ce urme lasa in tine...

enervant spunea...

N-ai inteles. Mi-a placut reactia lui si consider inutil coming out-ul. Este adevarat ca nici nu i l-am spus-o pe un ton milog, dimpotriva cumva triumfator si rautacios...

enervant spunea...

Pe de alta parte, de ce heterosexualii(ele) isi afirma la tot pasul preferintele pt femei, respectiv barbati (tot un fel de coming out), daca atractia (hetero)sexuala e atat de evidenta si de la sine inteleasa cand vine vorba de majoritari? De cate ori sunt nevoit sa ascult palavrageala laudaroasa si fanfaroana a "celor drepti" de parca ar merita ordine si medalii pt ca le plac fetele sau le-au avut in pat cu zecile. De ce se simt ei obligati sa-si "raporteze" preferintele?

Dak spunea...

@Enervant: Dimpotriva, cred ca am inteles perfect. Cand am citit ce ti-a spus fratele tau, primul gand a fost ca tre' sa fie clona ta, asa de evident era ca in locul lui ai fi zis acelasi lucru.
Legat de trambitarea preferintelor sexuale: are de-a face cu sentimentul de a fi in minoritate si/sau cu orgoliul de a te autoproiecta ca fiind mai special. Pe mine nu ma deranjeaza deloc.

enervant spunea...

Nu, chestile cu innobilarea si inchinarea de imnuri diferentei chiar nu sunt pentru mine. Nu e niciun orgoliu si nici n-a fost. Daca a fi special inseamna a fi deposedat de sentimente si practic castrat, atunci chestiile compensative specifice geniilor romantice categoric nu sunt pentru mine.

CM spunea...

enervant, dar de ce crezi ca i-ai "raportat" fratelui? Ce anume te-a impins sa o faci?

enervant spunea...

De fapt, el imi povestea de relatiile lui cu fetele, si eu am decis sa-l sochez un pic spunandu-i ca am alte gusturi. Oricum, nu mi-a reusit. Tre sa recunosc, totus, ca m-a surprins teribil chestia...