marți, 19 ianuarie 2010

Un spatiu public de tot rahatu'

     Daca as fi persoana publica, ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa fiu gay. Imposibil sa duci o existenta normala, si daca recunosti, si daca nu. Daca afirmi public ca esti ceea ce esti, viata privata iti va fi puricata de 95% dintre jurnalistii de scandal autohtoni (presupunand ca nu ai atras atentia si celor din afara): vor vrea sa stie si cu cine te culci, si unde agati, si ce faci in pat, si cati centimetri ai in pat, si - cazul Mircea Solcanu, de exemplu - cate sute/mii de euro arunci pe partide de sex platit. Nu va interesa pe nimeni ce proiecte profesionale ai, ci doar cu cine ti-ai mai tras-o. Crezi ca scapi daca nu recunosti? Vai, se va gasi vreun "David" sa dea un telefon la Acces direct si sa povesteasca ce aventura a avut cu tine in urma cu 8, 10 sau 20 de ani. Iar consumatorii de picanterii de pe meleagurile mioritice isi vor masturba imaginatia cu tine... aaa... parcul Operei... aaa... in trei (sau patru, sau...); dupa, esti numai bun de recycle bin, si tot mustele respective te vor privi de sus, in sila, ca pe un prezervativ folosit. Acum e mai simplu sa inteleg de ce unii prefera sa stea in dulap decat sa intre la "consumabile"...

Un comentariu:

enervant spunea...

Punct ochit, punct lovit.