miercuri, 24 martie 2010

O pledoarie - varză - pentru laicizarea învăţământului

     Cu orientarea politică de dreapta a d-lui Cristian Preda nu am comerţ, dar cu ideile sale democratice, da. Acesta promovează idei precum laicizarea învăţământului. Bravo lui! Ca persoană care a înghiţit cu noduri pelteaua doctrinară a orelor de religie din liceu şi care a făcut playback la fiecare început şi sfârşit de oră, la Tatăl Nostru şi la Cuvine-se cu adevărat să te cinstim, nu pot să nu remarc opiniile intelectualului democrat-liberal. Iată ce spune:
     "Cred că dreapta din România [completez: nu numai ea] ar trebui să se definească într-o formulă laică şi să ceară, între multe altele, scoaterea religiei din şcoli. Mi se pare că prezenţa religiei ca o disciplină obligatorie timp de 12 ani în şcoală este păguboasă şi pentru Biserică şi pentru şcoală. Mariajul este eşuat. În foarte multe locuri, în şcoală nu se fac ore de religie, ci se încearcă un fel de catehizare, care nu reuşeşte decât rareori. Nu mi se pare că tinerii de azi sunt străbătuţi de valorile religioase pe care o bună catehizare le-ar produce. Mi se pare că încercarea de a face religie în şcoală o proiectează pe aceasta într-o paradigmă foarte autoritaristă. Eu nu cred că este o soluţie bună. Pledez pentru o laicizare a spaţiului public şi a spaţiului educaţional." Sursa aici.

     Frumos, nu? Totuşi, Cristian Preda este confuz: refuză "paradigma foarte autoritaristă" reprezentată de încercarea de a face religie în şcoală, dar, deşi în cazul acesta problema se pune la nivel de principiu, el vorbeşte strict de aspectele practice, legate de lipsa de eficienţă (tinerii nu sunt străbătuţi de valori religioase). Bine că cel puţin n-a zis nimic de buget! Conform acestei logici caricaturale, disciplina ar fi mai degrabă jertfită decât înlăturată. Şi nici nu se înţelege ce diferenţă face Cristian Preda între "religie" şi "catehizare". Catehizarea fiind şi ea de două feluri: "bună" şi "păguboasă". Ce ar fi de dorit? O catehizare bună? Religie fără catehizare? Nimic? Cristian Preda mizează pe şcoli religioase (catolice, ortodoxe etc.) susţinute de stat. E varianta cu cele mai mari şanse de a fi repudiată de părinţii elevilor, chiar dacă premisa ("Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit") e ok, absolut democratică şi perfect creştină. Iar nişte cursuri de istoria religiilor - interdisciplinare (istorie, artă, literatură), ofertante pentru o minte tânără şi fără conotaţia "vrem religie ca să luăm 10 pe cântat colinde" nu au şanse cu un buget peticit şi cu o populaţie deopotrivă frivolă şi bigotă.
     Voi ce credeţi despre religie ca disciplină de învăţământ?

2 comentarii:

Anonim spunea...

religia in scoli nu mi s-a parut o mare "afacere" inca de la bun inceput. In primul rand pentru felul in care colegii mei de atunci percepeau ora respectiva si aruncau cu avioane dupa preot prin clasa; iar in al doilea rand pentru ca optiunea religioasa apartine fiecaruia in dreptul sau. Am observat ca orele de religie in marea lor parte, se orienteaza catre Biserica Ortodoxa. Nu spun ca e gresit, dar nici OK nu mi se pare. Citind un manual de religie acum vreo 3 sau 4 ani am vazut ca erau trecute in revista si alte cateva culte, dar zeii acelora erau numiti "idoli", ceea ce mie mi se pare deplasat. Ce facem atunci cu copiii catolici, protestanti, etc...
Poate eu ma trezesc peste noapte sa ma fac hindus, nah, si vine profu' de religie si ma face idolatru, nu-mi accepta credinta, imi afiseaza un comportament intolerant, in timp ce eu ca ipotetic hindus, accept o mulitudine de zei, printre care si Dumnezeul crestin. Si ajung iar la faptul ca cele mai intolerante religii sunt crestinismul si mahomedanismul.
Nu stiu cat de bine m-am facut inteles....

Dak spunea...

@Alexiuss: Te inteleg perfect. Intr-adevar se preda doar crestinismul ortodox, iar intamplarea a facut ca cea mai buna prietena pe care am avut-o in liceu sa fie de confesiune catolica. Ar fi vrut sa faca in alta parte cursurile de religie dar nu s-a putut, aia se preda, aia trebuia sa invete. La mine era mai simplu, nefiind credincioasa nu ma agatam de nimic, n-aveam iluzii, percepeam totul ca pe o forma de indoctrinare, si asta si era. Dar, ei bine, a avut efect: cum aceleasi elemente ale dogmei ne erau predate de cate 10 ori, acum le pot reproduce ca pe tabla inmultirii, am ceea ce se cheama "cultura ortodoxa". ;)