Cand apare momentul edificarii de sine? Ce il determina? Cum te diferentiezi? Ce te ajuta si ce te impiedica sa devii subiect? Asistam, in prezent, la o mutatie a valorilor culturale? Ambivalenta e pozitiva? Ce rol isi asuma femeile in societatea de azi? Reprezinta ele mai mult decat banuiam?
Da, se pare ca da. Dupa epuizarea, in Occident, a incisivitatii politice feministe, dupa aparitia teoriilor queer, critice la adresa notiunii de gen, sociologul Alain Touraine propune, in Lumea femeilor (Ed. Art, 2007), o abordare noua a unui spatiu prea putin si prea partial cunoscut, cel in care traiesc, se dezvolta si se (re)formuleaza femeile. Primul lucru pe care il face Touraine este sa mute accentul de la cei-care-discrimineaza-femei la femei. Si nu la femei ca victime, ci la femei ca subiecti emancipati, cu posibilitatea si capacitatea de a-si dirija propria existenta. Touraine e constient de (si reproba) inegalitatile care s-au perpetuat, insa le considera insuficiente pentru a nu permite femeilor spatiul necesar pentru o edificare libera (sau relativ libera) a personalitatii. De la victima neajutorata la subiect e cale lunga, insa feminismul a oferit libertati politice, implicit oportunitati de emancipare, de care femeile au profitat. Postfeminismul este reflexiv si antifeminist, refuza orice implicare politica, insa, nu mai putin, afirma apasat identitatea feminina ("Eu sunt femeie"). Touraine critica, in primul capitol (Vor femeile sa le suprime pe femei?), analizele care, pornind de la determinismul sociologic, dezvolta utopia unei societati unisexuate. Recunoaste meritele teoriilor care au erodat viziunea traditionala asupra genului, chiar ideea de gen, insa decupajul pe care il efectueaza trateaza in special aspectul cultural al mobilizarii sexualitatii (notiunea e importanta!) in serviciul dezvoltarii individului. Sexualitatea pune-in-legatura: cu Celalalt si cu Sinele. Pentru femei, sexualitatea libera joaca un rol crucial in forjarea identitatii, deoarece traditia (casatorii aranjate, controlul virginitatii etc.) le-a reprimat emanciparea pe acest plan. Dincolo de backgroundul teoretic, Touraine prefera sa asculte ce afirma femeile despre ele insele, abia ulterior extrapoland. Lucrarea sa are la baza cercetarea sociologica (interviuri, grupuri de discutie) a unor subiecti-femei de origini si apartenente diferite, inclusiv femei musulmane (nascute in Franta), acestea din urma fiind analizate separat.
Femeile reale contrazic prin spusele lor multe asteptari. In primul rand, se autopercep ca femei, nu ca victime, nu ca "proletari" sau "colonizati" ai barbatilor, despre care vorbesc si la care se raporteaza in mica masura. Sunt centrate pe propria persoana, isi afirma cu tarie subiectivitatea. In cazul lesbienelor, identitatea de gen e inca si mai puternica, ele se vad ca femei, mai apoi ca lesbiene. (La barbatii gay e invers, apare o disociere marcata de barbatii heterosexuali). Corpul are o importanta exceptionala ca "spatiu de raportare la sine si de construire a sinelui" (p. 69) - sexualizarea lui prin tratamente cosmetice, chirurgie estetica etc. raspunde (si) unei nevoi de... autoseducere. Femeile nu inteleg, nici nu accepta imperativul de a opta pentru viata profesionala sau pentru cea personala; ele stiu mai bine decat barbatii "sa faca mai multe lucruri in acelasi timp" (p. 150) si considera indispensabila ambivalenta. Raportarea la conditia lor din prezent nu presupune nicio referire la trecut, nici macar atunci cand li se infatiseaza o analiza istorica de tip evolutionist. Aceasta, deoarece plaseaza in centrul experientei sexualitatea; nu avem o gandire a lumii, ci o gandire a sinelui (p. 90). Lupta ele impotriva barbatilor (pentru ca le domina/exploateaza)? De fapt, "femeile urmaresc astazi obiective pozitive cu privire la ele insele si nu doar obiectivele negative ale luptei impotriva dominatiei masculine" (p. 101). Mult mai mult decat barbatii, le revolta politica (tarata vreme indelungata de misoginism) si mass-media (care vehiculeaza clisee sexiste). Refuzul participarii la viata politica este ferm, de aici si lipsa de vizibilitate. Totusi, femeile pot fi considerate actrite ale transformarii campului cultural. In conditiile in care modernizarea, in lumea occidentala, a avut ca principiu intemeietor polarizarea intre o elita (desigur masculina) care a concentrat in mainile sale toate resursele - si restul populatiei, schimbarea de paradigma, in prezent, nu poate fi decat depasirea acelui dualism care a instituit categorii umane "inferioare". Or, femeile, dupa emancipare, actioneaza astfel incat "sa permita tuturor sa combine ce fusese separat sau pecetluit fie cu insemnele superioritatii, fie ale inferioritatii" (p. 151). Noua cultura, ai carei agenti sunt femeile, nu inseamna indulcirea vietii publice prin recursul la sentiment, ci recompunerea experientei personale si colective prin ambivalenta (care e preferabila alegerii). Un exemplu: femeile nu vor sa se apropie de modelul actual al vietii masculine, desi nu au parte de aceleasi reusite profesionale, dar unii barbati sunt nemultumiti de "invadarea vietii de catre munca" (p. 150). Bineinteles ca schimbarile culturale presupun o femeie emancipata. Cat de emancipate sunt insa femeile musulmane?
Apartenenta, prin religie si traditie familiala, la un spatiu cultural mult deosebit de cel occidental, se traduce printr-o evolutie mai lenta spre statutul de subiect, intrucat prioritara este castigarea autonomiei - de multe ori cu pretul unei dureroase separari de familie. Musulmanele din Franta au acces la educatie si la slujbe profesionale si sunt mai degraba moderne decat traditionaliste (ceea ce nu se poate afirma intotdeauna si despre barbatii din generatia lor). Dar exista cutume si control social, exercitat, cateodata, in chip foarte brutal. "In prezent, acestor fete le este imposibil sa iasa din imobilul in care locuiesc imbracate in fusta, fara sa fie apostrofate cu denumirile cele mai teribile, si, cu atat mai mult, le este imposibil sa se plimbe de mana cu un baiat. Or, acesta stare de fapt se aplica chiar si celor ai caror parinti sunt foarte liberali si am ascultat cu surprindere astfel de marturii din gura unor femei care au trecut de treizeci de ani. Toate atribuie responsabilitatea pentru acesta situatie cate unui grup de baieti care, neavand de lucru si neurmand vreo facultate, nu au altceva de facut decat sa exercite acest control social, de altfel combinat uneori cu organizarea unor violuri colective" (p. 179). Cauza pentru acesta agresivitate pare a fi discriminarea mai mare de care se lovesc, in Franta, baietii musulmani comparativ cu fetele (nu trebuie uitat nici fanatismul religios). Trecerea de la cultura islamica la cultura secularizata a Frantei este dificila si pentru nepotii francezi ai imigrantilor algerieni sau marocani; ei, si mai ales ele, se raporteaza ambivalent atat la Islam, cat si la societatea occidentala. De o parte intoleranta, constrangere, fundamentalism - dar si inradacinare, de cealalta parte prejudecati, uneori rasism - dar si libertate si drepturi individuale. Fata de fratii lor, femeile intervievate se impaca mai bine cu dubla lor identitate, iar cateodata gasesc, surprinzator, un sprijin in religie in vederea propriei emancipari (adevarat, se raporteaza la valorile profesate de Coran, nu la numeroasele interdictii care le ingradesc libertatea). Daca nu afirma atat de apasat Eu sunt femeie, cel putin cred si spun: Intr-o buna zi, eu sau fiica mea vom fi femei libere.
In sfarsit, un autor se ocupa de femei si ofera un mesaj tonic! Totusi... cum poti sa schimbi societatea rupand legatura cu viata politica, chiar cu viata publica?! Emanciparea individuala si consolidarea identitatii sunt esentiale, dar sa te limitezi numai la atat?
P.S. Cartea vorbeste despre postfeminism. Despre realitatile din Romania, informatii aici.
Femeile reale contrazic prin spusele lor multe asteptari. In primul rand, se autopercep ca femei, nu ca victime, nu ca "proletari" sau "colonizati" ai barbatilor, despre care vorbesc si la care se raporteaza in mica masura. Sunt centrate pe propria persoana, isi afirma cu tarie subiectivitatea. In cazul lesbienelor, identitatea de gen e inca si mai puternica, ele se vad ca femei, mai apoi ca lesbiene. (La barbatii gay e invers, apare o disociere marcata de barbatii heterosexuali). Corpul are o importanta exceptionala ca "spatiu de raportare la sine si de construire a sinelui" (p. 69) - sexualizarea lui prin tratamente cosmetice, chirurgie estetica etc. raspunde (si) unei nevoi de... autoseducere. Femeile nu inteleg, nici nu accepta imperativul de a opta pentru viata profesionala sau pentru cea personala; ele stiu mai bine decat barbatii "sa faca mai multe lucruri in acelasi timp" (p. 150) si considera indispensabila ambivalenta. Raportarea la conditia lor din prezent nu presupune nicio referire la trecut, nici macar atunci cand li se infatiseaza o analiza istorica de tip evolutionist. Aceasta, deoarece plaseaza in centrul experientei sexualitatea; nu avem o gandire a lumii, ci o gandire a sinelui (p. 90). Lupta ele impotriva barbatilor (pentru ca le domina/exploateaza)? De fapt, "femeile urmaresc astazi obiective pozitive cu privire la ele insele si nu doar obiectivele negative ale luptei impotriva dominatiei masculine" (p. 101). Mult mai mult decat barbatii, le revolta politica (tarata vreme indelungata de misoginism) si mass-media (care vehiculeaza clisee sexiste). Refuzul participarii la viata politica este ferm, de aici si lipsa de vizibilitate. Totusi, femeile pot fi considerate actrite ale transformarii campului cultural. In conditiile in care modernizarea, in lumea occidentala, a avut ca principiu intemeietor polarizarea intre o elita (desigur masculina) care a concentrat in mainile sale toate resursele - si restul populatiei, schimbarea de paradigma, in prezent, nu poate fi decat depasirea acelui dualism care a instituit categorii umane "inferioare". Or, femeile, dupa emancipare, actioneaza astfel incat "sa permita tuturor sa combine ce fusese separat sau pecetluit fie cu insemnele superioritatii, fie ale inferioritatii" (p. 151). Noua cultura, ai carei agenti sunt femeile, nu inseamna indulcirea vietii publice prin recursul la sentiment, ci recompunerea experientei personale si colective prin ambivalenta (care e preferabila alegerii). Un exemplu: femeile nu vor sa se apropie de modelul actual al vietii masculine, desi nu au parte de aceleasi reusite profesionale, dar unii barbati sunt nemultumiti de "invadarea vietii de catre munca" (p. 150). Bineinteles ca schimbarile culturale presupun o femeie emancipata. Cat de emancipate sunt insa femeile musulmane?
Apartenenta, prin religie si traditie familiala, la un spatiu cultural mult deosebit de cel occidental, se traduce printr-o evolutie mai lenta spre statutul de subiect, intrucat prioritara este castigarea autonomiei - de multe ori cu pretul unei dureroase separari de familie. Musulmanele din Franta au acces la educatie si la slujbe profesionale si sunt mai degraba moderne decat traditionaliste (ceea ce nu se poate afirma intotdeauna si despre barbatii din generatia lor). Dar exista cutume si control social, exercitat, cateodata, in chip foarte brutal. "In prezent, acestor fete le este imposibil sa iasa din imobilul in care locuiesc imbracate in fusta, fara sa fie apostrofate cu denumirile cele mai teribile, si, cu atat mai mult, le este imposibil sa se plimbe de mana cu un baiat. Or, acesta stare de fapt se aplica chiar si celor ai caror parinti sunt foarte liberali si am ascultat cu surprindere astfel de marturii din gura unor femei care au trecut de treizeci de ani. Toate atribuie responsabilitatea pentru acesta situatie cate unui grup de baieti care, neavand de lucru si neurmand vreo facultate, nu au altceva de facut decat sa exercite acest control social, de altfel combinat uneori cu organizarea unor violuri colective" (p. 179). Cauza pentru acesta agresivitate pare a fi discriminarea mai mare de care se lovesc, in Franta, baietii musulmani comparativ cu fetele (nu trebuie uitat nici fanatismul religios). Trecerea de la cultura islamica la cultura secularizata a Frantei este dificila si pentru nepotii francezi ai imigrantilor algerieni sau marocani; ei, si mai ales ele, se raporteaza ambivalent atat la Islam, cat si la societatea occidentala. De o parte intoleranta, constrangere, fundamentalism - dar si inradacinare, de cealalta parte prejudecati, uneori rasism - dar si libertate si drepturi individuale. Fata de fratii lor, femeile intervievate se impaca mai bine cu dubla lor identitate, iar cateodata gasesc, surprinzator, un sprijin in religie in vederea propriei emancipari (adevarat, se raporteaza la valorile profesate de Coran, nu la numeroasele interdictii care le ingradesc libertatea). Daca nu afirma atat de apasat Eu sunt femeie, cel putin cred si spun: Intr-o buna zi, eu sau fiica mea vom fi femei libere.
In sfarsit, un autor se ocupa de femei si ofera un mesaj tonic! Totusi... cum poti sa schimbi societatea rupand legatura cu viata politica, chiar cu viata publica?! Emanciparea individuala si consolidarea identitatii sunt esentiale, dar sa te limitezi numai la atat?
P.S. Cartea vorbeste despre postfeminism. Despre realitatile din Romania, informatii aici.
2 comentarii:
articol incredibil. l-am si recomandat . :)
voi cauta cartea!
dap, m-ai convins sa citesc cartea. e in lista acum
Trimiteți un comentariu