Cine este si ce vrea Dak

     Dak este o fata heterosexuala care citeste de ceva timp si adesea cu placere bloguri gay/lesbi/trans. Dak iubeste cartile si dezbaterile de idei. Dak stie cate ceva despre problematica gay si promoveaza pe blogul propriu valorile in care crede. Dak va lauda orice demers democratic si va critica dezbinarea si prejudecatile. Dak nu imparte persoanele heterosexuale in homofobi, indiferenti si gay-friendly. Dak isi spune parerea. Dak exista. Dak va doreste o zi buna.

Mesajul lui B. Fundoianu

     Autorul versurilor reproduse mai jos este poetul evreu roman, emigrat in Franta, Benjamin Wechsler / Fundoianu / Fondane (n. 1898, Iasi, d. 1944, Auschwitz).

                Exodul (fragment)*

Oameni de la antipozi, voua va vorbesc,
va vorbesc asa de la om la om,
cu putinul din mine ce a mai ramas din om
cu picul de glas ce mai am in gatlej.
O! de n-ar striga,
de n-ar striga sangele meu de pe drumuri,
                                                 razbunare!
Alalli a sunat, vanatul e prins
dar lasati-ma sa vorbesc, sa va mai vorbesc
                                      cu aceleasi cuvinte
ce ne-au fost comune,
mai avem doar atat de putine cu inteles!

Veni-va o zi, aceasta e sigur, cand cu setea potolita,
noi vom fi dincolo de amintire,
moartea va fi desavarsit opera urii,
iar eu voi fi un manunchi de urzici sub
                                   picioarele voastre.

Ei bine, atunci sa stiti ca aveam si eu un obraz
ca al vostru. O gura care se ruga ca si voi.
Iar cand un fir de praf patrundea sau un vis
in ochi, acest ochi plangea un pic de sare. Si cand
un spin rautacios imi zgaria pielea
curgea din ea un sange tot atat de rosu ca
                                              si al vostru.

O, da, ca si voi am fost si eu crud,
si dornic de duiosie si insetat de putere,
de aur, de placere, de durere.
Ca si voi am fost rau si mi-a fost teama,
increzut in timp de pace si beat la succese
m-am impleticit speriat in ceasul esecului!

Da, am fost un om ca toti ceilalti
hranit cu paine, visuri, disperare. Da,
am iubit, am plans, am urat, am suferit,
am cumparat flori si n-am respectat
intotdeauna scadentele. Duminica
ma duceam la tara sa pescuiesc, sub ochiul
                           lui Dumnezeu, pesti ireali,

ma scaldam in raul
care canta in papuris si mancam cartofi prajiti
seara. Apoi, apoi ma inapoiam acasa sa ma culc
trudit, cu inima ostenita si plina de singuratate,
plina de mila pentru mine,
plina de mila pentru om,
cautand, cautand zadarnic pe un pantec de femeie
acea pace de negasit pe care cu totii am pierdut-o
odinioara, intr-o livada mare in care
inflorea, la mijloc, arborele vietii...

Am citit ca si voi toti jurnalele, cartile,
si n-am inteles nimic despre lume
si n-am inteles nimic despre om
desi adesea am sustinut altminteri.
Si cand moartea, moartea a venit,
am pretins poate ca stiu ce-i, dar azi, azi
va pot spune adevarul:
a patruns intrega in ochii mei uimiti,
uimiti de cat de putin pricep.
Voi, voi ati priceput mai mult decat mine?
Si totusi, nu!
Eu n-am fost un om ca voi.
Voi nu v-ati nascut pe drumuri,
nimeni nu v-a aruncat prin canaluri copiii,
pisoi micuti ce n-au facut inca nici ochi,
voi n-ati ratacit din oras in oras
haituiti de politie,
voi n-ati cunoscut dezastre in zori,
vagoanele de vite,
si hohotele amare ale umilintei,
acuzarea de o crima pe care n-ati comis-o,
de crima de a exista,
schimband nume si obraze
spre a nu purta un nume hulit
si un obraz care a servit lumii intregi
drept scuipatoare!
Va veni, fara indoiala, o zi, cand acest poem
se va gasi in fata ochilor vostri. El nu
cere nimic! Uitati-l, uitati-l! Nu e
decat un tipat, ce nu poate fi subiect de
poem perfect; voi avea oare timpul sa-l
                                                  sfarsesc?
Dar cand veti calca in picioare manunchiul
                                                  de urzici,
ce am fost eu intr-alt veac,
intr-o istorie care, pentru voi, va fi perimata,
amintiti-va doar ca am fost nevinovat
si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile
am avut si eu o fata brazdata,
de manie, de mila si de bucurie,
o fata de om, pur si simplu!

*Sursa: B. Fundoianu, Poezii, Bucuresti, Ed. Minerva, 1983, BPT, vol I. Tot acolo gasiti si originalul francez al versurilor reproduse mai sus. Traducerea apartine doamnei Dora Litman. Iubitorii operei lui Fundoianu / Fondane pot consulta si urmatorul blog profesionist consacrat poetului, fondane.wordpress.com. Multumim d-lui Eugen Meyer pentru recomandare.

Care pe care

     Bineinteles ca mi-am pus intrebarea: "Cand o sa se schimbe tara asta, astfel incat oricine, cu orice orientare sexuala, cu orice idei, apartinand oricarei comunitati sa se simta ca acasa?". Bineinteles ca am cautat un raspuns. Cel pe care l-am gasit suna asa: "Lucrurile se schimba in momentul in care te schimbi, iti impui (absolut benevol, fara nicio presiune din afara!) niste exigente si nu numai ca le respecti, dar te si rupi de cei care nu le respecta". Foarte frumos. Apare o comunitate solidara, care accepta diferentele inerente dintre membrii ei si care ii izoleaza pe intoleranti, scandalagii, extremisti, fortandu-i sa se conformeze sau sa se multumeasca cu un statut marginal. HA-HA-HA! Paaai, e invers. Centralitatea nu o obtii profesand toleranta, nu, ferit-a sfantu'! Doar e democratie. Nu se poate sa-i iei omului dreptul elementar de a avea prejudecati si de a le trambita in gura mare, de a injura nu numai persoane, dar si categorii umane intregi in baza... gustului personal. De respect pentru Celalalt nu s-a auzit. Si vorbesc de respect, nu de simpatie, nu de compasiune, nu de sentimente inaltatoare. Alb sau negru. Barbat sau femeie. Fumator sau nefumator. Crestin sau ateu. Gay sau straight. De dreapta sau de stanga. Patriot sau tradator de tara. Si tot asa. Iar prejudecatile sunt departe de a fi unilaterale, caci ele isi raspund si se potenteaza reciproc. Un caz tipic de dialog al surzilor e cel dintre militantul gay si credinciosul practicant:
     -Bigotule!
     -Perversule!
     -Asa m-am nascut!
     -Ei, na! Te-au corupt altii sau te-ai pervertit singur!
     -Asta o crezi pen' ca ai fost spalat pe creier de biserica.
     -Citeste Biblia, cuvantul lui Dumnezeu!
     -Nu ma intereseaza ce-au scris niste evrei homofobi cu mii de ani in urma.
     -O sa arzi in iad pentru ca ai practici contra naturii.
     -Asta o cred doar capetele patrate ca tine, homosexualitate exista si la animale.
     -Tot o sa arzi in iad.
     -Pentru ca asa m-a construit Dumnezeu?
     -Nu confunda viciul cu natura. Dumnezeu vrea mantuirea ta, pocaieste-te.
     -Care Dumnezeu?
     -Hulitorule! Antichristule!
     -Agent al Inchizitiei!
     Nu mai continuu cu acest dialog imaginar. Cititorii mei ar putea ramane cu impresia ca aici e principala linie de fractura, atunci cand intregul tablou pare pictat de Picasso. Si, mai nou, calul de bataie sunt bisexualii. Unii nu cred ca exista, ca sunt pur si simplu gay-i si lesbiene care nu si-au dus coming-out-ul pana la capat, si care inca se agata de... respectabilitatea sociala. Aberatii. Realitatea e ca heterosexualii ii detesta pe bisexuali mai rau decat pe gay-i si lesbiene, aceasta fiindca le vine mai greu sa evite compania lor erotica. Imi vine acum in minte o stire mai veche cu o crima oribila, motivata de gelozie (barbatul descoperise ca iubita are legaturi cu o alta femeie). Dar... sunt si voci care proclama ca bisexuali sunt cata frunza si iarba, dar nestiuti de nimeni, fiindca isi reprima inclinatiile neacceptate social si poarta masca heterosexualitatii. Concluzie? Straight-erii sunt bi, bisexualii sunt gay/lesbi, iar ultimii? Ei, probabil ca sunt cu totii activisti. Se intelege ca asemenea idei nu vor clarifica niciodata delicata problema a inclinatiei sexuale, dimpotriva. Cine are interesul sa pescuiasca in ape tulburi? Minciuna va produce mai multi gay-i, mai multe lesbiene? Pana la urma, daca vorbim de lupta pentru drepturi, conteza modul de a gandi, nu preferintele sexuale. E atat de greu de priceput?!?

O apa s-un pamant

Sfarsitul sec. al XIX-lea.
In Franta: afacerea Dreyfuss.
In Anglia: cazul Oscar Wilde.
Presa franceza condamna realitatile din Marea Britanie.
Si viceversa.
Voi ce preferati, Franta sau Anglia?

Madonna si romanii

     Ieri, Madonna, venita pentru prima data sa concerteze in Romania, a fost huiduita. Fanii, dispusi sa scoata bani buni din buzunar ca sa o vada, au fost scandalizati cand artista si-a permis sa transmita mesaje impotriva discriminarii tiganilor si a homosexualilor. Mai interesant e faptul ca intre cele doua reprize de huiduieli s-au ratacit si cateva aplauze, atunci cand Madonna a spus "Credem in libertate si in drepturi egale pentru toata lumea". Ce sa intelegi de aici? Ca exista doua categorii: romanul cinstit, care da la cap, si romanul ipocrit, adeptul democratiei teoretice, care doreste drepturi pentru toti, numa' ciori si poponari sa nu fie? Oare or mai exista si alte varietati de romani?

Asteptari

     Imi e bine. Stau confortabil, comod in pielea mea. Iau oamenii cum sunt, fara sa ma sinchisesc prea mult de defectele lor. Dc ma calca cineva pe coada, ii dau eject. Sa fie sanatos. Dc nu pot sa-i dau eject, il ignor. Sa fie sanatos. Detasarea asta, c-o fi buna sau rea, as recomanda-o celor cu umori exagerate. Ca, sincer, in anumite medii, fara o doza de flegmatism te ia gaia, batzu, mai stiu eu ce. Pentru ca e greu sa nu dezvolti asteptari de la "ai tai", oricat de irational ar fi. Pare logic ca niste cetateni cu vieti, problematici, interese si aspiratii de tot felul sa se inteleaga ca fratii numai pentru ca sunt pusi in aceeasi oala? Sa se imprieteneasca pantera cu antilopa doar pentru ca si una si cealalta sunt in spatele gratiilor, la zoo? Asa ceva n-o sa se intample. La fel de evident e si faptul ca nu numai animalele se mananca intre ele. Blogosfera "lgbt" e un bun exemplu. De cateva luni de cand ma vantur prin zona am vazut de toate. Gay care faceau spume la gura impotriva travestitilor. Lesbiene sexiste si gay inca si mai sexisti. Homosexuali homofobi; homosexuali antihomofobi, cele doua categorii plasandu-se pe sarma subtire care desparte impartirea de scuipati de impartirea de pumni. Travestiti si transsexuali anti-gay, daca nu si anti-trans. Bisexuali si bisexuale pe care nu-i crede nimeni ca-s bi, si care servesc de paratrasnet pentru fulgerele celorlalte categorii. Daca merg mai departe sa vad cum sunt privite si alte categorii... prejudecatile se dubleaza, tripleaza, impatresc. Heterosexualii, uzual cunoscuti sub denumirea insultatoare de "heteroi" sunt vazuti ca homofobi practic de toata lumea, de parca nimeni n-ar avea rude sau prieteni str8 cu care sa se inteleaga. Sigur ca si tiganii sunt toti homofobi. Negrii la fel. Cat despre crestini... Chestia e ca nimeni nu-si constientizeaza propriile reactii. Eu NU am prejudecati, eu NU discriminez, eu NU urasc pe nimeni. In consecinta, MA ASTEPT sa fiu tratat ca egal. Nu sunt? Pai fir-ati voi ai dreq!!!

Ce facem cu strainii?

     O carte ce poate - si merita - sa fie citita in paralel cu cea recenzata anterior, a lui Sevillia, este Ce facem cu strainii? Pluralism vs multiculturalism a lui Giovanni Sartori. Aparuta tot la Humanitas in urma cu doi ani. Autorul se razboieste cu notiunea de multiculturalism, pe care il considera nefast. De ce? Fiindca eterogenitatea e rea, mai ales cand o tara se afla sub asaltul unei imigratii necontrolate. Care sa fie diferenta dintre pluralism si multiculturalism? Sartori explica: pluralismul presupune o societate deschisa, democratica, in care diferentele (culturale, religioase etc.) sunt respectate si in care toleranta reciproca este perceputa ca valoare; prin insasi natura lui, pluralismul favorizeaza asimilarea, integrarea in societate. Multiculturalismul, in schimb, nu toceste diferentele, dimpotriva, le cauta si le ascute (cand nu merge chiar mai departe, inventandu-le). Toleranta si recunoastere exista doar dinspre majoritate spre minoritati, nu si invers. Efect: in loc de integrare, fragmentare & sectarism. Multiculturalismului ii lipsesc, mai ales, clivajele interferente (cross-cutting cleavages), pe scurt, liniile de separatie intre comunitati coincid, apare fractura, societatea se dezmembreaza. Sartori: Proiectul multicultural poate doar sa conduca la un "sistem de triburi". De la general la particular, la marea pb. a Occidentului european, in mod special a Frantei si a Italiei: fluxurile migratoare afro-arabe. Cauze: explozia demografica (progresul medicinei, incurajarea procreatiei de catre Biserica) si erodarea populatiei agricole (la tara traiesti din roadele pamantului, chiar dc esti sarac, somerul urban moare de foame). Solutii? In niciun caz o politica "liberala" ("Se poate oare veni de hac revarsarilor raurilor bandu-le apa? Nu"). In niciun caz acordarea cetateniei primului venit ("cetatenia acordata imigrantilor neintegrabili nu duce la integrare, ci la dezintegrare"). Sartori clasifica diversitatea in: lingvistica, cutumiara, religioasa si etnica, alteritatea cea mai dificila fiind reprezentata, evident, de strainul (musulman) cu valori societale / religioase opuse celor ale civilizatiei europene, care se ghettoizeaza (in)voluntar in zone de saracie lucie si cultiva resentimentul fata de presupusul sau impilator, nativul, care nu-i asigura un loc de munca celui precar educat si obisnuit cu munca lenta. Sartori are dreptate sa se teama pentru identitatea gazdelor in cazul in care imigratia neasimilata atinge o masa critica... Propune, cum era de asteptat, limitarea imigratiei, asigurarea de locuri de munca celor intrati, aculturatia valorilor politice (intelegerea statutului de cetatean). Foarte bine. Si totusi...
     Filosofia lui Giovanni Sartori izvoraste dintr-o profunda mefienta fata de neomogen. Revendicarea alteritatii, a oricarei alteritati, gaseste in el criticul cel mai taios, indiferent cat de cizelat, deferent, masurat i-ar fi discursul. Politicos si net. Fara portite. Daca Giovanni Sartori ar fi martian, mi-ar da voie sa ma stabilesc acolo si chiar sa spun ca sunt om... cu conditia sa ma vopsesc in verde. Intrebare: cat de eu pot sa fiu ca sa nu ranesc pe altul?

Cautam cu disperare valori

     Acesta este subtitlul cartii Corectitudinea morala de Jean Sevillia, scrisa in 2006, publicata in 2007 in Franta si aparuta anul acesta in traducere romaneasca la Humanitas. Nu intamplator la Humanitas, dat fiind caracterul de manifest anti-political correctness al lucrarii. Pe scurt, autorul vede si descrie o Franta lipsita de omogenitate spirituala (individualism, hedonism, musulmani...), in care legea o fac delincventa, sexul si banul. Copiii nu invata, adultii nu muncesc. Vechile repere - stat, biserica, familie, scoala, traditie - sunt vechi si prafuite. Tineretul e needucat si prefera distractia ieftina. Invatamantul general si superior produce pe banda rulanta viitori someri. (Suna cunoscut?) Nu-i bai, ca se traieste din ajutoarele sociale generoase, existand si varianta traficului de stupefiante (in suburbiile rau-famate). Societatea a absorbit / absoarbe ca un burete imigratie neeuropeana si necrestina - africani, arabi, turci, chinezi - pe care nici macar nu incearca s-o asimileze. Francezii (aia veritabili) uita de valorile nationale, dar le cultiva pe cele exotice, nu mai dau pe la biserica, dar tin Ramadanul, cand nu se convertesc de-a dreptul la islam. Cei mai educati se stabilesc in SUA (fuga creierelor). Cei care raman suporta zilnic violenta bandelor de adolescenti alcoolici si drogati. Familia traditionala e in deriva, ceea ce favorizeaza infractionalitatea. Iata cazul unui baiat de 14 ani, autor a 102 (!) delicte: "Acest traseu a inceput la varsta de 9 ani: familie de tigani, tatal absent, mama in somaj. La 10 ani abandoneaza scoala. Primele delicte, care duc la altele mai grave. Inainte de varsta de 13 ani nu poate fi tinut in internat. Plasat in familii de adoptie sau in camine, fuge, apoi evadeaza dintr-un centru educativ inchis. Urmeaza apoi inchisoarea, pentru perioade de la doua saptamani la patru luni. Parintii lui sunt insolvabili: imposibil sa pui in joc responsabilitatea lor. Potrivit primarului, sa conditionezi primirea de ajutoare sociale de strunirea copilului ar starni . Acest pusti masoara un metru patruzeci, dar el terorizeaza nepedepsit o asezare intreaga. In starea actuala a legislatiei, nu se poate face nimic impotriva lui". Autorul incrimineaza abandonarea generala a reperelor morale si delegitimarea practic tuturor formelor de autoritate publica. Respectul pentru institutiile statului a disparut - din cauza... integrarii europene, iar societatea respinge deopotriva stanga si dreapta, fiindca nu se mai recunoaste in partide. Indiferenta crescanda pentru politic nu a impiedicat totusi o revolutie urbana (a tinerilor debusolati) in toamna lui 2005, cu un bilant dezastruos: 10 000 de masini incendiate, aproape 300 sute de cladiri distruse. O stim si noi de la televizor. Majoritatea piromanilor erau musulmani, cu sau fara cetatenie franceza. Sevillia condamna ipocrizia mass-media, care prefera, pentru a evita acuzatiile de rasism, sa treaca sub tacere identitatea etnica si religioasa a delincventilor. Pentru autorul francez, treaba e limpede: societatea merge intr-o directie gresita. Trebuie revalorizata familia, impulsionata natalitatea, respinse divortul, pornografia, libertinajul, concubinajul si homosexualitatea. Cu homosexualitatea in special ("prozelitismul gay"), Sevillia chiar are ceva de impartit. In primul rand, "relatia homosexuala este prin definitie sterila". Ca urmare a acestui lucru, "homosexualitatea si heterosexualitatea nu sunt de aceeasi natura". Una e superioara, alta e inferioara. Daca afirmarea acestui lucru se pedepseste in tribunale, aceasta se datoreaza regresului facultatii ratiunii si ingradirii libertatii cuvantului... In 1982, homosexualitatea a fost scoasa de sub incidenta legii penale, in 1999 a fost adoptat Pactul civil de solidaritate, pana unde? Pactul e deja o greseala, intrucat "denatureaza anumite caracteristici proprii casatoriei" si nu se stie cat timp opinia publica va mai respinge casatoria intre persoane de acelasi sex. Deja stanga e pro, iar tineretul n-are nimic impotriva. Dc se ajunge la asta, pasul urmator e adoptia gay, impotriva intereselor copilului ("Toti psihologii stiu ca un copil, pentru a se dezvolta, are nevoie in acelasi timp de un tata si de o mama"). Singurele studii care afirmau ca un cuplu homo poate creste copii la fel de echilibrati ca si ceilalti s-au facut in SUA, de catre organizatii gay care au chestionat parintii, nu pei cei mici. Patologie experimentala. Si se mai doreste si eliminarea transsexualitatii de pe lista maladiilor mintale...
     Vorbim de valori. Voi pe ce valori mizati?
 

Naomi ca pretext

     Participarea lui Naomi la Mamaia 2009 nu m-a interesat. Nu m-am uitat la concurs la tv, nu pot spune dc a fost mai bun/buna decat altii. Dar exista youtube, asa ca imi pot da cu parerea despre prestatia in sine. A fost buna, dar nu cat sa ma dea pe spate. Nu cred ca poate progresa mai mult de atat. Fapt e totusi ca exista bloggeri, nu putini, care spera & spera. Da, injura, barfesc, se revolta, dar nu inceteaza sa stea cu ochii pe Naomi, sa-i tina pumnii, sa tresara la fiecare pas stramb pe care-l face si la fiecare redresare, iar atunci cand, printr-o minune, personajul se afiseaza intr-o ipostaza decenta, pasabila, sa-ti spuna: Am zis io! Si vai, e atat de important sa aiba confirmari ca da, se poate, ca da, a fost ne-mai-po-me-nit, lumea a aplaudat de si-a rupt palmele, iar dc nu toata lumea, atunci barem cititorii lor, care-s de-ai casii, noi si-ai nostri... Oameni buni! Dc sunteti din comunitatea lgbt, asta nu inseamna deloc ca Naomi va reprezinta, giiiz! De unde foamea asta sa se gaseasca pe sticla niste minoritari sexuali, de ce fel or fi ei, numa' sa fie? Nu vedeti nicio pb. aici, A VOASTRA? Naomi, chiar cu tinuta impecabila, joc de scena & voce de privighetoare NU influenteaza in bine perceperea comunitatii de catre majoritari... dintr-un motiv simplu: cetateanul homofob reproba gusturile sexuale & stilul de viata, nu lipsa de ureche muzicala & prostul-gust vestimentar. Respectivul cetatean homofob poate intr-adevar sa admire, sa aplaude, sa se entuziasmeze de vocea lui Naomi si sa ramana cu toate prejudecatile la purtator. Sigur ca acceptarea vine din cunoastere si ca e un pas in fata dc persoane apartinand unei minoritati traditional ostracizate se afirma social. Insa depinde cum se afirma, iar Naomi nu mai poate face acum prea multe ca sa-si estetizeze imaginea. Sigur, e liber(a) sa incerce si merita incurajat(a) in acest sens. Dar problema nu e la Naomi.
     Problema e o neincredere in viabilitatea diferentierii. Ca eu sa fiu diferit, altcineva trebuie s-o fi facut inaintea mea. Inaintemergatorul defriseaza, eu pasesc fluierand pe urmele lui. Ei, nu chiar fluierand, da' macar nu mai trebuie sa tai si copacii. Reusitele lui ma ridica-n zenit, esecurile lui ma doboara. De ce se intampla asa? Pentru ca n-am curaj. Pentru ca vreau mura-n gura. Pentru ca viitorul suna bine. Pentru ca istoria are un sens ascendent. Pentru ca. Prostii. De fapt, Naomi este un pariu gresit. Are talent, are, in si mai mare masura, ambitie si curaj, are si sumedenie de neajunsuri. In primul rand, OCUPA LOC. Cati naomi poate sa inghita micul ecran? Si nu uitati ca ziaristii care il/o curteaza pe Naomi sunt primii care sar cand mai apare cate-un scandal cu iz gay, cam ca ala recent cu minorii de la o casa de copii, momiti spre prostitutie cu bani si tot felul de maruntisuri. Societatea romaneasca nu o va democratiza Naomi. Societatea romaneasca va fi democratizata (dc va fi!) de alt gen de oameni, apartinand ei insisi unei minoriati, dar avand alt stil, alt nivel de inteligenta, mai multa decenta, mai multa prospetime si seva. Iar oamenii aceia nu apar 1. pentru ca in mass-media sunt vizibili prea multi naomi (de sexe diferite) si 2. pentru ca in "societatea civila" (includ si blogosfera aici) sunt prea multe trestii ganditoare, ocupate sa descopere cu cat a crescut in Romania copilasul numit libertate in timp ce ele butonau pe tastatura...

Revenind la Sagan

     Francoise Sagan, gay-friendly:
     Despre dansatorul Rudolf Nureiev: "Are farmec, generozitate, sensibilitate, imaginatie din belsug si, ca atare, are cinci sute de profiluri diferite si, fara doar si poate, cinci mii de explicatii psihologice posibile. (...) Dar daca ar trebui sa caut o definitie pentru barbatul acesta sau, mai exact, sa gasesc o atitudine care sa-l defineasca in ochii mei, o atitudine simbolica, n-as gasi nici una mai buna decat aceasta: un barbat pe jumatate gol in colantii sai, solitar si frumos, inaltat pe varfurile picioarelor si contempland intr-o oglinda patata, cu o privire mefienta si fascinata, reflectia Artei sale".
     Despre scriitorul Tennessee Williams: "Exista in el, ca la Sartre, ca la Giacometti, ca la alti cativa oameni pe care i-am cunoscut prea putin, exista in el o perfecta incapacitate de a face rau, de a lovi, de a fi dur. Era bun si viril. Si ce conta ca era bun si viril de preferinta cu baieti tineri noaptea, din moment ce era tot asa cu intreaga specie umana, ziua".

In loc de moto

     Francoise Sagan despre Jean-Paul Sartre (batran si orb): "Imi placea sa-l tin de mana si el sa ma tina de intelect".