Salutul "românesc" şi defulările româneşti

     S'iil vous plait, monsieur, rosteşte mieros şi adus de spate umoristul Jonathan Lambert, purtător de fustă înflorată peste costum, la o emisiune de divertisment de pe France 2, imitând atitudinea cetăţeanului român "tip" ajuns în metropola franceză. Auditoriul, cu lecţia învăţată, reproduce prompt gestul şi cuvintele. Dezgustător! Ambasada României la Paris protestează. Dar ce mai protestează, pe forumul ProTv, cititorii ştirii! "Diferenţa dintre un ROMÂN şi un ŢIGAN este enormă şi, mai ales, evidentă, însă, la cât sunt de chiori şi de bătuţi în cap, [francezii] nu reuşesc să vadă şi, mai ales, să înţeleagă acest lucru." "Nu ne mai comparaţi că nu suntem aceeaşi naţie!" "Ţiganii ăştia infecţi ne-au făcut de râs peste tot... Huuuuăăăă, ciori spurcate." "Atâta timp cât nu ne dezicem de ei suntem compromişi." "Dă, Doamne, încă 50 ca Antonescu să-i trimită la dracu' pe toţi... să-i mănânce viermii." "Suntem nişte ţigani pentru că îi acceptăm în ţara noastră." Şi, ca şi când rasismul antiţigănesc violent nu ar fi destul, alţii promovează ruşinea de a fi român. Da, am fost umiliţi, dar aşa ne trebuie! Capu' în pământ, cenuşă peste! Şi găsirea unei soluţii finale pentru acei paria cu fuste creţe şi bebeluşi rahitici, care imploră, cu stigmatul cerşetorului pe frunte, dreptul de a vieţui de azi pe mâine. ...Dar există oare vreo rază de speranţă reală pentru excluşii societăţii? În România, în Franţa, pe Marte? Mă întreb.