Bineinteles ca mi-am pus intrebarea: "Cand o sa se schimbe tara asta, astfel incat oricine, cu orice orientare sexuala, cu orice idei, apartinand oricarei comunitati sa se simta ca acasa?". Bineinteles ca am cautat un raspuns. Cel pe care l-am gasit suna asa: "Lucrurile se schimba in momentul in care te schimbi, iti impui (absolut benevol, fara nicio presiune din afara!) niste exigente si nu numai ca le respecti, dar te si rupi de cei care nu le respecta". Foarte frumos. Apare o comunitate solidara, care accepta diferentele inerente dintre membrii ei si care ii izoleaza pe intoleranti, scandalagii, extremisti, fortandu-i sa se conformeze sau sa se multumeasca cu un statut marginal. HA-HA-HA! Paaai, e invers. Centralitatea nu o obtii profesand toleranta, nu, ferit-a sfantu'! Doar e democratie. Nu se poate sa-i iei omului dreptul elementar de a avea prejudecati si de a le trambita in gura mare, de a injura nu numai persoane, dar si categorii umane intregi in baza... gustului personal. De respect pentru Celalalt nu s-a auzit. Si vorbesc de respect, nu de simpatie, nu de compasiune, nu de sentimente inaltatoare. Alb sau negru. Barbat sau femeie. Fumator sau nefumator. Crestin sau ateu. Gay sau straight. De dreapta sau de stanga. Patriot sau tradator de tara. Si tot asa. Iar prejudecatile sunt departe de a fi unilaterale, caci ele isi raspund si se potenteaza reciproc. Un caz tipic de dialog al surzilor e cel dintre militantul gay si credinciosul practicant:
-Bigotule!
-Perversule!
-Asa m-am nascut!
-Ei, na! Te-au corupt altii sau te-ai pervertit singur!
-Asta o crezi pen' ca ai fost spalat pe creier de biserica.
-Citeste Biblia, cuvantul lui Dumnezeu!
-Nu ma intereseaza ce-au scris niste evrei homofobi cu mii de ani in urma.
-O sa arzi in iad pentru ca ai practici contra naturii.
-Asta o cred doar capetele patrate ca tine, homosexualitate exista si la animale.
-Tot o sa arzi in iad.
-Pentru ca asa m-a construit Dumnezeu?
-Nu confunda viciul cu natura. Dumnezeu vrea mantuirea ta, pocaieste-te.
-Care Dumnezeu?
-Hulitorule! Antichristule!
-Agent al Inchizitiei!
Nu mai continuu cu acest dialog imaginar. Cititorii mei ar putea ramane cu impresia ca aici e principala linie de fractura, atunci cand intregul tablou pare pictat de Picasso. Si, mai nou, calul de bataie sunt bisexualii. Unii nu cred ca exista, ca sunt pur si simplu gay-i si lesbiene care nu si-au dus coming-out-ul pana la capat, si care inca se agata de... respectabilitatea sociala. Aberatii. Realitatea e ca heterosexualii ii detesta pe bisexuali mai rau decat pe gay-i si lesbiene, aceasta fiindca le vine mai greu sa evite compania lor erotica. Imi vine acum in minte o stire mai veche cu o crima oribila, motivata de gelozie (barbatul descoperise ca iubita are legaturi cu o alta femeie). Dar... sunt si voci care proclama ca bisexuali sunt cata frunza si iarba, dar nestiuti de nimeni, fiindca isi reprima inclinatiile neacceptate social si poarta masca heterosexualitatii. Concluzie? Straight-erii sunt bi, bisexualii sunt gay/lesbi, iar ultimii? Ei, probabil ca sunt cu totii activisti. Se intelege ca asemenea idei nu vor clarifica niciodata delicata problema a inclinatiei sexuale, dimpotriva. Cine are interesul sa pescuiasca in ape tulburi? Minciuna va produce mai multi gay-i, mai multe lesbiene? Pana la urma, daca vorbim de lupta pentru drepturi, conteza modul de a gandi, nu preferintele sexuale. E atat de greu de priceput?!?
