Lumea virtuala queer e mica si fragmentata, cu bloggeri patrunsi de importanta propriilor opinii, hurducati in logica, insensibili in afecte, alergici la critica rationala, virtuosi in cea irationala, cu zero argumente, cu nervi, cu capra vecinului, sau, dimpotriva, plicticosi de moooori, de ce nu se lasa de meserie?! Unii dispar cu saptamanile fara sa lase pe blog nici echivalentul unui post-it, pe altii nu ti-i reprezinti decat lipiti de tastatura, cu radacinile fundului bine infipte in cernoziomul scaunului (sau echivalent). Dar ii citesc si ma intreb de ce: pentru ca sunt acolo, pentru ca rutina gandirii si fixatiile lor imi sunt cunoscute, pentru ca, fara calculator, ei ar muri pentru totdeauna. Cateodata, in circumstante absolut neutre d.p.d.v. gay, imi vine in minte ce-ar-zice/gandi/face vreunul dintre oamenii "virtuali" stiuti de mine; si zambesc; e un exercitiu de imaginatie tonic.
Daca ati afla, indiferent cum, ca un blogger - pe care il cititi fara sa-l cunoasteti personal - a murit, i-ati simti lipsa? Daca ati fi fortati de imprejurari sa stati departe de net un timp mai indelungat, v-ati gandi la fostii vecini de blog?
