marți, 11 octombrie 2011

11 Octombrie 1963

       Cu 48 de ani în urmă, pe 11 octombrie 1963, Franţa era în doliu: tocmai decedaseră, la interval de câteva ore, doi dintre artiştii consacraţi ai ţării, Edith Piaf (1915-1963) şi Jean Cocteau (1889-1963). Cei doi avuseseră o îndelungată relaţie de prietenie, iar, în ultimii ani, puternic afectaţi de boală (de inimă - Cocteau, cancer - Piaf), căutaseră să se sprijine unul pe altul prin conversaţii telefonice şi corespondenţă. Apropierea dintre ei i-a determinat pe jurnaliştii francezi să-i telefoneze lui Cocteau imediat după moartea cântăreţei, pentru a-i anunţa decesul şi a-l ruga să scrie un necrolog... Ce s-a spus în următoarele zile nu-i greu de imaginat, şi nu întâmplător, la înmormântarea lui Cocteau, fostul partener al acestuia, Jean Marais, e întrebat de presă Credeţi că...? Ce spune actorul, aici.
       Însă nu doar amiciţia şi circumstanţele decesului i-au legat pe Jean Cocteau şi Edith Piaf. Ei au colaborat pe plan profesional în 1940, când iubitorii de teatru au urmărit-o pe artistă în ipostaza inedită de actriţă în piesa lui Cocteau Le bel indifferent (Frumosul indiferent), variantă - scrisă special pentru Piaf, care îi făcea confesiuni scriitorului despre viaţa ei privată nefericită - a mai cunoscutei Vocea umană.
       Iată piesa:




Cutia sau Pandora? That`s the question.

      

       Some say it was a jar, some say it was a box... anyway, the story is wrong: there was nothing bad in it.
       Ce părere aveţi despre mesaj şi despre modul în care a fost transmis? V-a plăcut videoclipul? În ce mă priveşte, admir vocea, restul este sub orice critică, sărac, plicticos şi... tarzanian.

Basm gay

       Dintotdeauna am fost curioasă cum începe o relaţie gay şi ce o face să dureze. Dar să citesc o poveste de dragoste gay (adevărată) care aduce uimitor de mult cu un basm, asta mi se întâmplă mai rar. Pe scurt: doi bărbaţi gay carismatici, cu temperamente diferite, dar cu egal succes printre semenii lor, ajung să se îndrăgostească unul de altul. Ambii îşi văd cei mai buni prieteni murind de sida, iar frica, pe lângă dragoste, îi stimulează în direcţia monogamiei. Nici diferenţa de vârstă, nici boala unuia dintre ei (cancer la gât), nici prejudecăţile multora nu reuşesc să îi separe. Trăiesc împreună de... un sfert de secol şi nu uită să îşi spună Te iubesc atunci când se duc la culcare, când îşi telefonează, când îşi scriu sms-uri. Să adăugăm faptul că sunt celebri. Merită să citiţi povestea lor aici.

duminică, 9 octombrie 2011

Faţetele nedreptăţii

        Tocmai am citit mai multe articole captivante privind homosexualitatea pe site-ul suite101.fr. Vi le recomand şi vouă, călduros:
       Legislaţia franceză privind homosexualitatea (o abordare istorică): aici.
       Homofobia în medicina legală şi în psihiatrie: aici.
       Discriminarea gay-ilor în viaţa profesională: aici.
       Deficitul de vizibilitate publică a homosexualităţii feminine: aici.
       Sinuciderea la tinerii gay: aici.