Faţetele nedreptăţii

        Tocmai am citit mai multe articole captivante privind homosexualitatea pe site-ul suite101.fr. Vi le recomand şi vouă, călduros:
       Legislaţia franceză privind homosexualitatea (o abordare istorică): aici.

       Homofobia în medicina legală şi în psihiatrie: aici.

       Discriminarea gay-ilor în viaţa profesională: aici.

       Deficitul de vizibilitate publică a homosexualităţii feminine: aici.

       Sinuciderea la tinerii gay: aici.

      

O afacere murdară

     Un articol despre cazul Negoiţescu (1977) - încercarea Securităţii de a-l distruge pe celebrul critic literar prin intermediul fostului său iubit, tânărul poet Petru Romoşan - găsiţi aici. Articolul este evident orientat spre discreditarea lui Romoşan - al cărui denunţ la miliţie este publicat şi căruia i se aduc şi acuzaţii de şantajare a lui Negoiţescu -, dar nici criticul nu apare într-o lumină favorabilă (căuta să obţină servicii sexuale din partea unor tineri făcând presiuni asupra lor sau cumpărându-i cu favoruri). Clandestinitatea politică echilibrează oarecum asimetria relaţiilor de putere (desigur, prin plătirea de poliţe), dar numai până la un punct, dincolo de care frica şi dezbinarea dizolvă orice tentativă de rezistenţă la regim şi transformă victimele în colaboratori asidui la propria distrugere individuală şi de grup. Imoralitatea denunţurilor e de necontestat şi a afectat nu puţină lume. Iar dacă e exagerată îndârjirea împotriva unor oameni care, făcând obiectul unei atente combinaţii de manipulare şi agresiune, s-au discreditat, nu e mai puţin util să se cunoască adevărul. Adevărul epocii, adevărul psihologic al celor aflaţi în asemenea situaţii, şi, mai mult, adevărul de arhivă securistică al comunităţii gay în epoca de aur.

     Voi ce credeţi despre situaţie şi, mai precis, despre atitudinea lui Romoşan - atunci şi acum? S-ar putea obţine mai multă sinceritate din partea celor implicaţi dacă turnătorii nu ar mai fi într-atât de demonizaţi?

Mizerii

     Iată o ştire: duminica trecută, la ora 8 dimineaţa, un homosexual a fost agresat la Sevilla de trei cetăţeni români, din cauza orientării sale sexuale. Victima a fost salvată de o patrulă de poliţie, care însă nu i-a prins pe agresori. Cei trei, aflăm din ştire, aveau tenul închis la culoare. Măăăi, da` perversă ştire! În funcţie de cititor, va produce trei genuri de reacţii posibile:

     -Cum să mai fii mândru că eşti român?

     -Ţiganii ne fac de râs, ca de obicei!

     -Of, dacă n-ar fi poponari pe lumea asta!

    

     Divide et impera.

Salutul "românesc" şi defulările româneşti

     S'iil vous plait, monsieur, rosteşte mieros şi adus de spate umoristul Jonathan Lambert, purtător de fustă înflorată peste costum, la o emisiune de divertisment de pe France 2, imitând atitudinea cetăţeanului român "tip" ajuns în metropola franceză. Auditoriul, cu lecţia învăţată, reproduce prompt gestul şi cuvintele. Dezgustător! Ambasada României la Paris protestează. Dar ce mai protestează, pe forumul ProTv, cititorii ştirii! "Diferenţa dintre un ROMÂN şi un ŢIGAN este enormă şi, mai ales, evidentă, însă, la cât sunt de chiori şi de bătuţi în cap, [francezii] nu reuşesc să vadă şi, mai ales, să înţeleagă acest lucru." "Nu ne mai comparaţi că nu suntem aceeaşi naţie!" "Ţiganii ăştia infecţi ne-au făcut de râs peste tot... Huuuuăăăă, ciori spurcate." "Atâta timp cât nu ne dezicem de ei suntem compromişi." "Dă, Doamne, încă 50 ca Antonescu să-i trimită la dracu' pe toţi... să-i mănânce viermii." "Suntem nişte ţigani pentru că îi acceptăm în ţara noastră." Şi, ca şi când rasismul antiţigănesc violent nu ar fi destul, alţii promovează ruşinea de a fi român. Da, am fost umiliţi, dar aşa ne trebuie! Capu' în pământ, cenuşă peste! Şi găsirea unei soluţii finale pentru acei paria cu fuste creţe şi bebeluşi rahitici, care imploră, cu stigmatul cerşetorului pe frunte, dreptul de a vieţui de azi pe mâine. ...Dar există oare vreo rază de speranţă reală pentru excluşii societăţii? În România, în Franţa, pe Marte? Mă întreb.

Fenomenul discriminării în România: percepţii şi atitudini

     O cercetare INSOMAR realizată la cererea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în august 2009 îmi confirmă presupunerile referitoare la imaginea publică dezastruoasă a homosexualului, a romului... Percepţia nu se schimbă decât în urma interacţiunilor cu persoanele-obiect al discriminării.

     Voi aveţi prieteni (apropiaţi) str8? Aţi accepta să socializaţi cu homofobi pentru a le schimba opiniile preconcepute? (Eu fac asta în mod curent, dar am senzaţia că lupt cu morile de vânt - tu nu eşti ei... bla, bla.)

Iubite prieten

     Scumpul meu I.,

     Am sa-ti dau o veste. Stii, noi discutam de toate de obicei, si bune si rele, si-ti voi spune si asta, chiar daca nu o sa mai putem sa radem ca nebunii, nici macar sa zambim, chiar daca asta ma doare, chiar daca te va durea si pe tine. Scumpul meu I., tu nu ai drepturi depline in tara asta pe care o iubesti enorm. Esti un roman de categoria a doua pentru ca, pe cand erai micut, vederea a inceput sa-ti scada si sa-ti scada. Da, era genetic, ce vina aveai tu? Dar ai terminat un liceu, o facultate, ai un serviciu si prieteni multi. Niciodata nu m-am gandit ca cineva te-ar putea discrimina pentru ca esti un pic altfel decat noi, pentru ca percepi altfel lucrurile, inclusiv multe lucruri la care simtirea mea opaca nu are acces. Am aflat multe de la tine. Erai si esti pentru mine exemplul viu al perseverentei, al curajului, al infinitei bunatati, si ma uitam cu drag in ochii tai cu pupile galbene, cu sclerotica verzui. Cand vroiai sa scoti niste bani de la BCR, veneam cu tine, imi spuneai codul, il tastam, iti dadeam banii. Nu era nicio problema. Aveam incredere unul in celalalt. Aveai incredere in mine. Niciodata nu ai verificat banii, desi stiai sa recunosti bancnotele dupa marime. Iar eu iti mai ziceam sa nu umbli cu multe la tine. Nu te-au furat odata, in autobuz? Iar tu ma ascultai. Si uneori imi aduceai cate o ciocolata, niciodata n-am inteles de ce, nu vroiam s-o iau, tu insistai... Iar acum trebuie sa-ti dau o asemenea veste. De ce trebuie tocmai eu? Nu vreau. Dar uite, intra pe net, aici, sa vezi ce i se poate intampla unui om pentru vina de a fi lipsit de vedere. Sa n-ai incredere in banci, tu nu esti pe deplin om in ochii lor. Si asteapta-te, da, asteapta-te la orice daca vei avea nevoie de un alt card, sau daca vei vrea sa faci un credit. Eu o sa te ajut cat pot. Dar fii precaut, fii curajos mereu si nu uita sa nu-ti pierzi niciodata acel teribil optimism care m-a impresionat atata la tine.
     Cu bine. Sper ca macar unele dintre institutiile din tara asta sa-si faca datoria.

Mesajul lui B. Fundoianu

     Autorul versurilor reproduse mai jos este poetul evreu roman, emigrat in Franta, Benjamin Wechsler / Fundoianu / Fondane (n. 1898, Iasi, d. 1944, Auschwitz).

                Exodul (fragment)*

Oameni de la antipozi, voua va vorbesc,
va vorbesc asa de la om la om,
cu putinul din mine ce a mai ramas din om
cu picul de glas ce mai am in gatlej.
O! de n-ar striga,
de n-ar striga sangele meu de pe drumuri,
                                                 razbunare!
Alalli a sunat, vanatul e prins
dar lasati-ma sa vorbesc, sa va mai vorbesc
                                      cu aceleasi cuvinte
ce ne-au fost comune,
mai avem doar atat de putine cu inteles!

Veni-va o zi, aceasta e sigur, cand cu setea potolita,
noi vom fi dincolo de amintire,
moartea va fi desavarsit opera urii,
iar eu voi fi un manunchi de urzici sub
                                   picioarele voastre.

Ei bine, atunci sa stiti ca aveam si eu un obraz
ca al vostru. O gura care se ruga ca si voi.
Iar cand un fir de praf patrundea sau un vis
in ochi, acest ochi plangea un pic de sare. Si cand
un spin rautacios imi zgaria pielea
curgea din ea un sange tot atat de rosu ca
                                              si al vostru.

O, da, ca si voi am fost si eu crud,
si dornic de duiosie si insetat de putere,
de aur, de placere, de durere.
Ca si voi am fost rau si mi-a fost teama,
increzut in timp de pace si beat la succese
m-am impleticit speriat in ceasul esecului!

Da, am fost un om ca toti ceilalti
hranit cu paine, visuri, disperare. Da,
am iubit, am plans, am urat, am suferit,
am cumparat flori si n-am respectat
intotdeauna scadentele. Duminica
ma duceam la tara sa pescuiesc, sub ochiul
                           lui Dumnezeu, pesti ireali,

ma scaldam in raul
care canta in papuris si mancam cartofi prajiti
seara. Apoi, apoi ma inapoiam acasa sa ma culc
trudit, cu inima ostenita si plina de singuratate,
plina de mila pentru mine,
plina de mila pentru om,
cautand, cautand zadarnic pe un pantec de femeie
acea pace de negasit pe care cu totii am pierdut-o
odinioara, intr-o livada mare in care
inflorea, la mijloc, arborele vietii...

Am citit ca si voi toti jurnalele, cartile,
si n-am inteles nimic despre lume
si n-am inteles nimic despre om
desi adesea am sustinut altminteri.
Si cand moartea, moartea a venit,
am pretins poate ca stiu ce-i, dar azi, azi
va pot spune adevarul:
a patruns intrega in ochii mei uimiti,
uimiti de cat de putin pricep.
Voi, voi ati priceput mai mult decat mine?
Si totusi, nu!
Eu n-am fost un om ca voi.
Voi nu v-ati nascut pe drumuri,
nimeni nu v-a aruncat prin canaluri copiii,
pisoi micuti ce n-au facut inca nici ochi,
voi n-ati ratacit din oras in oras
haituiti de politie,
voi n-ati cunoscut dezastre in zori,
vagoanele de vite,
si hohotele amare ale umilintei,
acuzarea de o crima pe care n-ati comis-o,
de crima de a exista,
schimband nume si obraze
spre a nu purta un nume hulit
si un obraz care a servit lumii intregi
drept scuipatoare!
Va veni, fara indoiala, o zi, cand acest poem
se va gasi in fata ochilor vostri. El nu
cere nimic! Uitati-l, uitati-l! Nu e
decat un tipat, ce nu poate fi subiect de
poem perfect; voi avea oare timpul sa-l
                                                  sfarsesc?
Dar cand veti calca in picioare manunchiul
                                                  de urzici,
ce am fost eu intr-alt veac,
intr-o istorie care, pentru voi, va fi perimata,
amintiti-va doar ca am fost nevinovat
si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile
am avut si eu o fata brazdata,
de manie, de mila si de bucurie,
o fata de om, pur si simplu!

*Sursa: B. Fundoianu, Poezii, Bucuresti, Ed. Minerva, 1983, BPT, vol I. Tot acolo gasiti si originalul francez al versurilor reproduse mai sus. Traducerea apartine doamnei Dora Litman. Iubitorii operei lui Fundoianu / Fondane pot consulta si urmatorul blog profesionist consacrat poetului, fondane.wordpress.com. Multumim d-lui Eugen Meyer pentru recomandare.

Care pe care

     Bineinteles ca mi-am pus intrebarea: "Cand o sa se schimbe tara asta, astfel incat oricine, cu orice orientare sexuala, cu orice idei, apartinand oricarei comunitati sa se simta ca acasa?". Bineinteles ca am cautat un raspuns. Cel pe care l-am gasit suna asa: "Lucrurile se schimba in momentul in care te schimbi, iti impui (absolut benevol, fara nicio presiune din afara!) niste exigente si nu numai ca le respecti, dar te si rupi de cei care nu le respecta". Foarte frumos. Apare o comunitate solidara, care accepta diferentele inerente dintre membrii ei si care ii izoleaza pe intoleranti, scandalagii, extremisti, fortandu-i sa se conformeze sau sa se multumeasca cu un statut marginal. HA-HA-HA! Paaai, e invers. Centralitatea nu o obtii profesand toleranta, nu, ferit-a sfantu'! Doar e democratie. Nu se poate sa-i iei omului dreptul elementar de a avea prejudecati si de a le trambita in gura mare, de a injura nu numai persoane, dar si categorii umane intregi in baza... gustului personal. De respect pentru Celalalt nu s-a auzit. Si vorbesc de respect, nu de simpatie, nu de compasiune, nu de sentimente inaltatoare. Alb sau negru. Barbat sau femeie. Fumator sau nefumator. Crestin sau ateu. Gay sau straight. De dreapta sau de stanga. Patriot sau tradator de tara. Si tot asa. Iar prejudecatile sunt departe de a fi unilaterale, caci ele isi raspund si se potenteaza reciproc. Un caz tipic de dialog al surzilor e cel dintre militantul gay si credinciosul practicant:
     -Bigotule!
     -Perversule!
     -Asa m-am nascut!
     -Ei, na! Te-au corupt altii sau te-ai pervertit singur!
     -Asta o crezi pen' ca ai fost spalat pe creier de biserica.
     -Citeste Biblia, cuvantul lui Dumnezeu!
     -Nu ma intereseaza ce-au scris niste evrei homofobi cu mii de ani in urma.
     -O sa arzi in iad pentru ca ai practici contra naturii.
     -Asta o cred doar capetele patrate ca tine, homosexualitate exista si la animale.
     -Tot o sa arzi in iad.
     -Pentru ca asa m-a construit Dumnezeu?
     -Nu confunda viciul cu natura. Dumnezeu vrea mantuirea ta, pocaieste-te.
     -Care Dumnezeu?
     -Hulitorule! Antichristule!
     -Agent al Inchizitiei!
     Nu mai continuu cu acest dialog imaginar. Cititorii mei ar putea ramane cu impresia ca aici e principala linie de fractura, atunci cand intregul tablou pare pictat de Picasso. Si, mai nou, calul de bataie sunt bisexualii. Unii nu cred ca exista, ca sunt pur si simplu gay-i si lesbiene care nu si-au dus coming-out-ul pana la capat, si care inca se agata de... respectabilitatea sociala. Aberatii. Realitatea e ca heterosexualii ii detesta pe bisexuali mai rau decat pe gay-i si lesbiene, aceasta fiindca le vine mai greu sa evite compania lor erotica. Imi vine acum in minte o stire mai veche cu o crima oribila, motivata de gelozie (barbatul descoperise ca iubita are legaturi cu o alta femeie). Dar... sunt si voci care proclama ca bisexuali sunt cata frunza si iarba, dar nestiuti de nimeni, fiindca isi reprima inclinatiile neacceptate social si poarta masca heterosexualitatii. Concluzie? Straight-erii sunt bi, bisexualii sunt gay/lesbi, iar ultimii? Ei, probabil ca sunt cu totii activisti. Se intelege ca asemenea idei nu vor clarifica niciodata delicata problema a inclinatiei sexuale, dimpotriva. Cine are interesul sa pescuiasca in ape tulburi? Minciuna va produce mai multi gay-i, mai multe lesbiene? Pana la urma, daca vorbim de lupta pentru drepturi, conteza modul de a gandi, nu preferintele sexuale. E atat de greu de priceput?!?

O apa s-un pamant

Sfarsitul sec. al XIX-lea.
In Franta: afacerea Dreyfuss.
In Anglia: cazul Oscar Wilde.
Presa franceza condamna realitatile din Marea Britanie.
Si viceversa.
Voi ce preferati, Franta sau Anglia?

Madonna si romanii

     Ieri, Madonna, venita pentru prima data sa concerteze in Romania, a fost huiduita. Fanii, dispusi sa scoata bani buni din buzunar ca sa o vada, au fost scandalizati cand artista si-a permis sa transmita mesaje impotriva discriminarii tiganilor si a homosexualilor. Mai interesant e faptul ca intre cele doua reprize de huiduieli s-au ratacit si cateva aplauze, atunci cand Madonna a spus "Credem in libertate si in drepturi egale pentru toata lumea". Ce sa intelegi de aici? Ca exista doua categorii: romanul cinstit, care da la cap, si romanul ipocrit, adeptul democratiei teoretice, care doreste drepturi pentru toti, numa' ciori si poponari sa nu fie? Oare or mai exista si alte varietati de romani?

Asteptari

     Imi e bine. Stau confortabil, comod in pielea mea. Iau oamenii cum sunt, fara sa ma sinchisesc prea mult de defectele lor. Dc ma calca cineva pe coada, ii dau eject. Sa fie sanatos. Dc nu pot sa-i dau eject, il ignor. Sa fie sanatos. Detasarea asta, c-o fi buna sau rea, as recomanda-o celor cu umori exagerate. Ca, sincer, in anumite medii, fara o doza de flegmatism te ia gaia, batzu, mai stiu eu ce. Pentru ca e greu sa nu dezvolti asteptari de la "ai tai", oricat de irational ar fi. Pare logic ca niste cetateni cu vieti, problematici, interese si aspiratii de tot felul sa se inteleaga ca fratii numai pentru ca sunt pusi in aceeasi oala? Sa se imprieteneasca pantera cu antilopa doar pentru ca si una si cealalta sunt in spatele gratiilor, la zoo? Asa ceva n-o sa se intample. La fel de evident e si faptul ca nu numai animalele se mananca intre ele. Blogosfera "lgbt" e un bun exemplu. De cateva luni de cand ma vantur prin zona am vazut de toate. Gay care faceau spume la gura impotriva travestitilor. Lesbiene sexiste si gay inca si mai sexisti. Homosexuali homofobi; homosexuali antihomofobi, cele doua categorii plasandu-se pe sarma subtire care desparte impartirea de scuipati de impartirea de pumni. Travestiti si transsexuali anti-gay, daca nu si anti-trans. Bisexuali si bisexuale pe care nu-i crede nimeni ca-s bi, si care servesc de paratrasnet pentru fulgerele celorlalte categorii. Daca merg mai departe sa vad cum sunt privite si alte categorii... prejudecatile se dubleaza, tripleaza, impatresc. Heterosexualii, uzual cunoscuti sub denumirea insultatoare de "heteroi" sunt vazuti ca homofobi practic de toata lumea, de parca nimeni n-ar avea rude sau prieteni str8 cu care sa se inteleaga. Sigur ca si tiganii sunt toti homofobi. Negrii la fel. Cat despre crestini... Chestia e ca nimeni nu-si constientizeaza propriile reactii. Eu NU am prejudecati, eu NU discriminez, eu NU urasc pe nimeni. In consecinta, MA ASTEPT sa fiu tratat ca egal. Nu sunt? Pai fir-ati voi ai dreq!!!