In principiu, notiunea de discretie imi impune respect. Esti discret: iti reprimi o lacrima, un geamat, un strigat de durere. Esti discret: uiti sa impartasesti amicilor confidentele care ti-au fost facute. Esti discret: nu iti arati pe strada tatuajul pe care tocmai ti l-ai facut pe fund. Dar pana unde poti - sau merita - sa fii discret? Falsa intelegere a notiunii poate transmite senzatia ca te rusinezi de unele lucruri, ca de o infractiune, un viciu, o indignitate. Trebuie sa eviti sa spui ceea ce esti? Patapievici lauda, in Omul recent, discretia "naturala" a homosexualilor din trecut, incomparabil mai retrasi, si acuza lipsa ei la homosexualii "masificati" de azi. Pentru un filosof, e curioasa confuzia intre pudoare si frica - eu nu as garanta pentru bunul simt al unor persoane care traiesc, de nevoie, o viata dubla. Ma gandesc (acum, independent de textul lui Patapievici): exista oare oameni carora viata privata a unui heterosexual le inspira imaginea cuiva care face sex prin closete publice sau noaptea, in parcuri? Nu, heterosexualul e "banuit" ca face sex acasa la el, nu in locatii promiscue. Homosexualul insa trebuie sa fie discret: sa aiba o viata publica impecabila si o viata personala inglodata in abjectie si acoperita de tacere. Gunoiul se ascunde sub pres, nu? Iar asta inca nu-i tot. Pentru ca e indecenta manifestarea sentimentelor inoportune, tradatoare de viciu. Sa-ti schimbi partenerii ca pe sosete e ok, cu conditia sa pastrezi aparentele. Sa vii in casa parintilor cu iubitul de mana, asta nu mai e ok! Iar ce mi se pare mai lamentabil este ca nu numai homofobii, chiar si gay-ii au interiorizat prejudecata conform careia acelasi comportament are valori diferite la persoane cu orientari sexuale diferite. Cumva lucrurile sunt intoarse pe dos: aventurile de o noapte, multiplicate la infinit, tin de firescul situatiei, in timp ce gesturile de tandrete, demascatoare, trebuie cenzurate vigilent. Pai, sincer, atunci cand vrei o relatie, tocmai autocenzura perpetueaza instabilitatea erotica, insingurarea si nefericirea. Cum sa tina o relatie in care iubitul e vecinul de la 4, colegul de scoala, tovarasul de munca, cumnatul verisoarei de gradul III ?! Si nu e obligatoriu ca lumea straight sa judece, sa arate cu degetul, sa agreseze verbal sau fizic cuplurile mai putin conventionale. Uneori nici nu le baga in seama (vezi ce scrie aici); alteori le arata interes (nascut din curiozitate) si respect (atunci cand ajunge sa le cunoasca); si, chiar si in cele mai ostile manifestari, pastreaza un rest, un ce, o intrebare: Oare se iubesc?
Da oamenilor de gandit!
Si, cum tot m-am obisnuit eu sa va intreb cate ceva, ce parere aveti de asta?
