Cutia sau Pandora? That`s the question.

      

       Some say it was a jar, some say it was a box... anyway, the story is wrong: there was nothing bad in it.

       Ce părere aveţi despre mesaj şi despre modul în care a fost transmis? V-a plăcut videoclipul? În ce mă priveşte, admir vocea, restul este sub orice critică, sărac, plicticos şi... tarzanian.

Poveşti cu femei - sau câteva subiecte de meditat

     Primii fiori:

     O foarte fină relatare a prieteniei îndrăgostite dintre două copile, colege de şcoală, în romanul lui J.M.G. Le Clezio, Ritornela foamei (Polirom). Da, eroina, Ethel, în ciuda premiselor, sfârşeşte în modul cel mai clasic în braţele unui bărbat (după ruinarea familiei sale şi mariajul prietenei), totuşi legătura sa "amoroasă" cu frumoasa Xenia sigur o să vă placă...

     Luptând pentru iubire:

     Viaţa unei femei nefericite în căsnicie după ce hotărăşte să trăiască conform adevăratelor sale înclinaţii AICI.

     Lesbiană şi profesionistă desăvârşită:

     Fosta handbalistă de top, daneza Anja Andersen, desemnată, în 1997, cea mai bună jucătoare din lume, este, de joi, antrenor principal a echipei de handbal feminin Oltchim Râmnicu Vâlcea. Obiectivul urmărit: câştigarea Ligii Campionilor. Anja Andersen a mai reuşit acest lucru în trei rânduri, cu Slagelse, în 2004, 2005 şi 2007. Pe plan personal, antrenoarea nu îşi ascunde preferinţele sexuale, ea având de zece ani o relaţie cu handbalista Mette Melgaard... tot ce se poate ca aceasta să o urmeze la Oltchim.

Scurt pe doi - ce mi-a plăcut mai mult în ultima vreme

     Să bag în mine classical music până la refuz. (Am dezvoltat cu ocazia asta o curiozitate faţă de Francis Poulenc. Era gay, ştiaţi?) Să mă uit la filme - recomand cinefililor răscolitorul thriller psihologic Cum mi-am sfârşit vara (Rusia 2010), văzut cu ocazia Festivalului Filmului Rus. Să citesc. Să caut prostii pe net. Şi, desigur, şi altele, mai personale, nu vă aşteptaţi să vorbesc despre.

     Un proiect nou, interesant, presupun, pentru cititoarele mele, găsiţi aici.

Despre coming-out-ul târziu

     Fără a mă baza pe altceva decât pe bunul simţ, sunt sigură că maaarea majoritate a persoanelor gay de ambele sexe îşi încep viaţa sexuală cu persoane de sex opus - mediul social decide, şi, mai presus de orice, grupul de prieteni al adolescentului/ adolescentei care clar împinge într-o anumită direcţie. Fă sex! Fă sex! Cum, încă nu?! Măcar de ruşine, tot trebuie să te supui, că nimeni nu vrea să pice de nătăfleaţă! Ok, o faci. Băieţii, ca s-o facă. Fetele, ca să aibă prieten. Băieţii gay scapă repede. Văzut, plăcut prea puţin, încercat altceva. Fetele însă ştiu că trebuie să aibă un prieten stabil, ca să nu li se spună că-s curve. Din simplu conformism, caută prieten stabil. Găsesc. Băiat cuminte, la locul lui, cu intenţii serioase. Bravo! Acum pirostriile. Acum copilul. Tot mai întorci capul după femei? ...De obicei, astfel de persoane trebuie să treacă printr-o dramă personală, să piardă totul, ca să pună propriile preferinţe deasupra siguranţei sociale. Iar aceste persoane vor spune, sotto voce, că sunt bisexuale. Nu că n-ar fi. Dar, dacă procentajul "gay" tot cântărea atât de mult în balanţă, ce bine ar fi fost să nu se fi încurcat, atâta vreme, în relaţii nefericite cu bărbaţi (pe care vor fi încercat să le salveze cu o încăpăţânare tipic feminină)! Nota de plată: după ieşirea din labirintul în care s-au dat cu capul de toţi pereţii, descoperă că lumea lesbi le evită pentru că au zgârieturi pe faţă, contuzii, răni. Nişte rebuturi gay! Ei, dar şi Ulise arăta ca un cerşetor când s-a întors în Itaca!

     Poţi să accepţi ca gay o persoană cu trecut straight?
       Voi aveţi trecut straight?