Un interviu recent luat lui Karl Lagerfeld de către Bruce LaBruce are toate şansele să-i deranjeze pe activiştii gay. Creatorul de modă se pronunţă împotriva ideilor burgheze de căsătorie gay, iar, dacă adopţia unui copil de către un cuplu de lesbiene ar mai fi de acceptat, o familie masculină "tradiţională", cu unul din taţi la job şi cu celălalt acasă cu copilul, e de neconceput. Ar fi... ca şi cum victimele opresiunii ar încerca să-i imită taman pe cei care le arată cel mai mare dispreţ! Bun, deci problema e de morală personală, să nu te dezvolţi într-o direcţie nefericită. Ei, dar nonconformismul lui Lagerfeld dă chix la capitolul democraţie, nu tolerează ideea că noi, oamenii, suntem sau ar trebui să fim de capul nostru - dacă nu în toate privinţele, măcar în privinţa vieţii de familie. Ce, o persoană hetero TREBUIE să se căsătorească şi să aibă copii? Societatea face presiuni, într-adevăr, şi probabil că Lagerfeld se teme ca nu cumva posibilitatea să devină un soi de obligativitate, chiar dacă nescrisă, care să întărească stereotipul. Nu ştiu, nu mi se pare probabil. El profesează un tip de morală conform căreia te culci cu persoane care-ţi sunt indiferente şi menţii relaţii platonice cu cei de care eşti îndrăgostit. De ce? Because sex cannot last, but affection can last forever. Sigur că teoria asta, conform căreia sexul dăunează dragostei, nu rezonează cu mariajul gay. Ceea ce explică de ce unii gay-i nu s-ar căsători pentru nimic în lume (în timp ce alţii ar fi încântaţi s-o facă).
Pentru voi cum e mai bine? Sex şi dragoste împreună sau separat?
P.S.: Citiţi şi opinia lui Nicolas.
