Homosexualii şi copiii

     Astăzi, conversaţie cu o doamnă în vârstă pe subiecte... gay. Alta era tema, raporturile ar fi trebuit să fie strict profesionale, dar au glisat, iar simpatica doamnă (era realmente simpatică) s-a arătat revoltată cum de se permite homosexualilor, în unele ţări, să aibă copii. N-aveam nici dorinţa, iar interes şi mai puţin, să mă cert cu ea, dar i-am spus ce gândesc, asta mi s-a părut obligatoriu. Întrucât nu folosise termenul adopţie, am vorbit strict la subiect. Dorinţa de a avea urmaşi se numără printre cele mai răspândite dorinţe umane, iar metodele moderne permit oricărei persoane fertile să aibă descendenţi biologici, fără ca raportul sexual (sau un partener de sex opus) să fie indispensabil procreaţiei. Poate că pentru copil nu e tocmai o fericire să ştie că are ca tată biologic un donator anonim de spermă, sau ca mamă o donatoare de ovule, dar există o compensaţie pentru asta în dragostea necondiţionată a celuilalt părinte biologic. Copilul nu e privat de familie, iar părintele nu va oferi copilului său mai puţin sau mai mult - afectiv şi material - în funcţie de preferinţele sale erotice. Homosexualitatea nu produce adulţi lipsiţi de instinct matern/patern. Există lesbiene şi homosexuali cu copii (am amintit de Elton John), unii îi cresc singuri, alţii împreună cu partenerii lor. O mamă lesbiană ar trebui poate să fie despărţită de copilul pe care l-a născut din cauza orientării ei sexuale? Ar fi o mamă denaturată? Nu l-ar iubi? Nu legea e cea care permite homosexualilor să aibă copii, ci natura e cea care permite fiinţelor umane să aibă descendenţi. Nu e nici creştinesc, nici anticreştin să existe homosexuali cu copii. Ei pot să fie şi sunt.

Urmaşii

Atunci când ai cu ce te mândri, te mândreşti, iar lupta pentru recunoaştere socială poate fi un succes. Un trecut tradiţional ignorat poate intra în manuale, şi încă într-un mod care te onorează... Citeşte şi acest articol din Guardian.