Ma doare capul

     Modul in care functioneaza masinaria media romaneasca nu are cum sa nu stupefieze. Din '89 incoace, mai rar atata anchiloza, stupiditate, gaunosenie. Nu, nu exista subiecte politice serioase de discutat, Basescu a lovit un copil, nu, e facatura, atunci de ce n-a negat, e vinovat, nu e vinovat, de ce se dezgroapa mortii abia acum?, etc. Dar: subiectele politice serioase exista si e chiar ingrijorator ce se va intampla dupa 6 decembrie. De mobilizarea electoratului PNL depinde lacul sau putul in care vom cadea. Varianta 1: liberalii isi urmeaza liderul si il voteaza, cu mic, cu mare, pe Geoana. Iese Geoana. Vom avea un presedinte onorific si un guvern legat de maini si de picioare, care va gestiona criza economica clatinandu-se intre doua doctrine si doua programe electorale. Chiar lasand complet la o parte problema satisfacerii "mogulilor" (se vor gasi metode, nu-i bai), inca raman diferente sociologice notabile intre electoratul PSD si cel al PNL - asta inseamna interese divergente, concretizate in presiuni politice pentru un set de masuri sau altul. Un guvern mixt va trebui sa demonstreze multa flexibilitate ca sa se mentina. Daca reuseste, va fi bine... pana in momentul cand toata lumea se va simti frustrata si compromisa de atatea compromisuri. PDL-ului i se vor face din nou ochi dulci si va fi cel putin la fel de rau ca inainte. Varianta 2: liberalii stau acasa. Iese Basescu. Dupa o perioada de debusolare, liberalii cad la pace cu pedelistii. Urmeaza o perioada de respiro, apoi se reia meciul de box inceput pe vremea lui Tariceanu. Aceleasi parti, doar ca mult mai intaratate si mai agresive. Care pe care. Criza politica totala, blocaj institutional desavarsit. Colaps economic. Romanie neguvernabila, prabusindu-se intr-o prapastie fara fund, pe peretii careia vom citi pe rand: secolul XX, secolul XIX, secolul XVIII, ...

Reusite recente

     Ar fi nevoie de mai multa vizibilitate pentru persoanele care au reusit sa convinga societatea sa faca un pas inainte; ar fi decent, si justificat, si de tot interesul. Nimeni nu s-a ocupat, nimeni nu a amintit macar de Eva Brunne, recent devenita primul episcop gay (la Stockholm). Ca numerosi reprezentanti ai cultului luteran din afara Suediei sunt scandalizati, e in firea lucrurilor, dar cel putin avem o dovada concludenta ca exista si oameni ai bisericii cu o mentalitate democratica, straina de homofobie. Un alt aspect il reprezinta faptul ca biserica suedeza a consacrat simultan, pentru prima data, doua femei: Eva Brunne, lesbiana, si Tuulikki Koivunen Bylund. Ce se intampla acolo, nu mai sunt normali?

Dupa

     Dupa o ruptura. De familie, in familie, a ta, a altora. Invariabil, urmeaza o perioada de cicatrizare. Probabil ca nici una nu dureaza atat de mult si nu pune atatea probleme ca cea care urmeaza rupturii (definitive) de parinti. Nimeni nu e dinainte scutit de un atare risc, dar el e mult mai mare la gay, din motive stiute, iar cercetarile care s-au facut confirma ce se vede cu ochiul liber: relatiile cu familia (mai ales cu parintii) reprezinta unul dintre aspectele cele mai sensibile si mai distorsionate din viata unui gay. Exista si norocosi, dar in general cam toata lumea care vrea sa fie out plateste pretul. Si adesea il plateste dinainte, inca de le primele semne de "anormalitate". (Unii spun ca tocmai nefirescul relatiilor de familie, indiferenta sau, dimpotriva, o dadaceala exagerata, contribuie la conturarea orientarii sexuale gay - habar n-am, poate conduce la o constientizare precoce, e de demonstrat). Sa te impaci cu ruptura e bine, e rau? Trebuie sa te pliezi cerintelor societatii ca sa ai o viata cat de cat normala? Sau sa fii liber sacrificand si sacrificandu-te? Eu nu cred in fatalitate. Ca om, vrei sa fii fericit, impacand, in masura posibilului, ceea ce teoretic e incompatibil. Voi ati reusit? Cum va intelegeti cu tatal, cu mama, cu alte rude? Ati simtit vreodata nevoia sa ardeti toate puntile?

Impotriva violentei

     Maine, 25 noiembrie, este Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei asupra Femeii. Lumea se plange, ca de obicei, de proportiile violentei domestice si de faptul ca nu exista decat un numar cu totul insignifiant de adaposturi pentru femeile-victime si pentru copiii lor. Desigur, trebuie construite adaposturi. Dar nu pentru femei si copii. Victimele ar trebui sa ramana acolo unde domiciliaza, iar agresorul sa plece, chiar daca e casa lui, si sa primeasca ordin de restrictie. Curios cum de nimeni nu a propus asta, totusi e elementar si suntem si intr-o perioada "fierbinte" din punct de vedere politic. Un individ agresiv poate ca s-ar gandi de doua ori inainte sa loveasca daca ar sti ca asta va insemna pentru el obligatia de a-si parasi locuinta, chiar daca numai pentru un interval limitat (care sa ii permita partenerei, daca nu e proprietara casei, sa isi gaseasca o noua resedinta). Voi ce ziceti, aveti idei?

Un spion indragostit

     Un spion german, Anton K., a fost arestat si trimis in judecata pentru divulgarea de informatii clasificate translatorului sau, care ii era si iubit. Indiferent de rezultatul procesului, sunt toate sansele ca imaginea Serviciului Federal de Informatii al Germaniei sa fie sifonata. Stire din Der Spiegel, preluata de Jurnalul National.

     Daca n-ar fi la mijloc o sotie tradata, spionul mi-ar fi simpatic... Voua?

Metroura

     Din lirica lui Macedonski (citez din memorie, ca de obicei):

Dac-as fi streang v-as spanzura,

Dac-as fi spada v-as strapunge,

V-as urmari dac-as fi glont

Si v-as ajunge.

     Reclama gratuita inteleg sa fac acestui sondaj si acestui fragment de literatura.

Rabdare si (optional) tutun

     Cateodata traiesc acut senzatia ca lucrurile stau pe loc si ca nu se vor schimba niciodata, indiferent de eforturile individuale sau institutionale. Am avut o discutie azi, la fel de placuta ca nisipul intre dinti. Homosexualii sunt anormali. Imposibil sa li se respecte "diferenta", notiunea insasi de diferenta e suspecta, rezultatul unei ideologii dubioase. Pentru ca normalitatea e de un singur fel. Casatoria e de un singur fel. Fericirea e de un singur fel. Coruperea e de un singur fel (merele putrede le strica pe cele bune). Asa ca, Dak, argumenteaza in continuare ca nu toti oamenii inteleg fericirea in acelasi mod, ca orientarea sexuala minoritara nu e o infractiune, ca nu toti pedofilii sunt gay, ca nu toti gay-ii sunt pedofili, ca dreptul de a intemeia o familie cu persoana iubita nu trebuie refuzat homosexualilor si lesbienelor, ca si homosexualii si lesbienele pot fi corupti de o normativitate sociala care impune sabloane de acceptabilitate, creand falsi heterosexuali... Dupa aproape o ora in care mi-am pus creierii pe moate ca sa gasesc cele mai convingatoare argumente vine intrebarea: Esti pe invers? Uf! Ma declar depasita.

Mica faza de hibernare virtuala

     A fost, a trecut, poate revine, sper sa nu. Aveam impresia ca blogurile gay sunt cam trecute in lumea cealalta, nimeni nu mai scrie, posturi nu, comentarii nu, ce sa fac, sa vorbesc la pereti? Asa ca-mi zic, hai sa lasam o vreme netul deoparte, sa ne ocupam de alte alea, mai importante. Zis si facut, si nu, nu i-am dus doru'. Iar sambata, intr-o statie de metrou, imi arunc ochii pe unul din ecrane si citesc pe burtiera urmatoarea stire: "Buenos Aires a devenit primul oras din America Latina care a legalizat casatoria intre homosexuali". Hopa! Si imi aduc aminte ca am un blog, ca unii oameni ma citesc, iar eu binevoiesc sa dispar fara urma si fara vreun anunt. Dar nici acest gandul nu ma mobilizeaza. Bine, aveam banuiala ca voi asista, daca mai exista veterani care scriu, la noi reprize de rafuieli - de asta data intre basescieni si crinieni, cu toate vocalizele electorale de rigoare, care imi fac o sila cu atat mai mare cu cat miza mi se pare egala cu zero: in nefericita eventualitate in care in turul doi raman cele doua specimene, eu stau acasa, si nimic in lume nu-mi va misca fundul spre sectia de votare. Iar acum vorbesc de politica, si nu vreau, propaganda ma dezgusta, si tocmai am primit un spam pe mail, unii freaca menta, hai, cos, uite ca exista si subiecte mai de rahat decat politica la zi, dar eu sunt ok, probabil singura din familie, si am vazut recent un film genial, pe care il si recomand cui nu l-a vizionat inca, Dersou Ouzala, 1975, in regia lui Akira Kurosawa. Subiectul, pentru cei interesati: viata (si drama) lui Dersu Uzala, vanator de samuri din taigaua extrem-orientala, la inceputul secolului XX. Perspectiva: cea a unui explorator rus - personaj absolut real, memoriile lui de calatorie s-au tradus si in romana - care ajunge sa-l cunoasca pe Dersu si sa se imprieteneasca cu el. Si acum, alt subiect, mai legat de tematica blogului.
     Am descoperit un personaj gay din vremea cand homosexualitatea "nu exista", ultimul conducator al Toscanei din familia Medici, Gian Gastone (1671-1737). Nefericitul, era fiul unui tata ultra-bigot, Cosimo al III-lea, care, contrazicand traditia familiei, refuza sa-i protejeze pe savanti de brutalitatea Inchizitiei, si care, in plus, ii persecuta pe evrei si ii condamna la moarte pe "sodomiti". Tanarul Giovanni (Gian) Gastone, fire introvertita, prefera sa stea singur si sa se ocupe indeaproape de o sera cu plante exotice. Lumea nu intelegea de ce era coplesit de melancolie, plictisit de tot si de toate, de ce avea uneori crize de plans necontrolate. Mai rau era faptul ca nu-i placeau femeile si, cu atat mai putin, gandul de a se casatori. Tatal ii gaseste o nevasta - "nici frumoasa, nici inteligenta, nici cultivata" (Pierre Antonetti, Familia Medici, Corint 2004, p. 75) - si il forteaza, cu toate protestele lui, sa se insoare cu ea. Sotii traiesc separat. Gian Gastone calatoreste la Paris, apoi la Praga, "unde da in patima jocului, a mancarii si a bauturii si se inhaiteaza cu homosexuali" (idem). La moartea tatalui sau, in 1723, urca pe tronul Florentei, complet nepregatit psihologic pentru asumarea acestei raspunderi. Dar, cel putin, poate practica liber "dragostea greceasca" (ca si unchii sai, cardinali), inclusiv transformandu-si camera in locatie de orgii. Concomitent, "mintea ii este complet tulburata de un acut sentiment de batjocura la adresa propriei persoane si de autopedepsire" (p. 77). Apatic, indolent, guverneaza cu blandete, mai mult nu decat da, si e categoric depasit de diplomatia epocii. In calitate de conducator politic, sfarseste lamentabil, totusi, sub influenta ideilor iluministe, ii revin si o serie de merite, precum diminuarea influentei bisericii asupra vietii de stat, masuri favorabile comertului si invatamantului, reducerea impozitelor care ii afectau pe cei saraci, reducerea cheltuielilor de la curte, stoparea persecutiilor antisemite, abolirea pedepsei cu moartea. Nu reuseste totusi sa se faca respectat, nici macar in familie, iar sora lui, religioasa pana la habotnicie, il inmormanteaza in cripta rezervata membrilor familiei Medici care nu guvernasera. Ce parere va face omul? Mie imi inspira mila.

Bile albe

     Atunci cand se vorbeste despre homosexuali o groaza de lume ofera generos bile negre. Asa ca, hai sa fiu Gica contra si sa dau niste bile albe. Acelorasi.

     De ce e bine sa fii gay:

1. Homosexualul e urban si cosmopolit prin definitie. S-a nascut la tara (horror!), pleaca la oras. S-a nascut intr-un oras de provincie, se duce in capitala. Iar daca s-a nascut in capitala, pleaca intr-o capitala occidentala. Nu-mi imaginez homosexuali care sa se ingroape de vii prin nu-stiu-ce catun.

2. Homosexualul nu e atras de politicile extremiste. Vrea democratie, nu dictatura, pentru ca toate limitarile libertatilor publice s-au facut (si) pe socoteala lui.

3. Gay-ii nu ingroasa randurile fanaticilor religiosi. Stiu ei de ce.

4. Gay-ii sunt mai interesati sa se mentina in forma pana la o varsta inaintata. Nu au o nevasta care sa-i accepte oricum, cu burta, cu chelie. Ori arata bine, ori...

5. Interesul pentru stiri si pentru formele moderne de comunicare e mult mai ridicat. Ce s-ar face homosexualii fara net???

6. Procentajul de xenofobie este mai scazut la gay-i, la care solidaritatile principale sunt supraetnice. Decat un conational homofob, mai bine un strain gay.

     Comentati?

The Would You Have Been A Nazi Test

     Intrebare: cum ati fi reactionat la propaganda nazista daca ati fi crescut in Germania in anii '30? Pentru a da un raspuns nu e necesar niciun test, dar unii s-au gandit sa faca. Iata un chestionar de completat in timpul liber.