Bineinteles ca mi-am pus intrebarea: "Cand o sa se schimbe tara asta, astfel incat oricine, cu orice orientare sexuala, cu orice idei, apartinand oricarei comunitati sa se simta ca acasa?". Bineinteles ca am cautat un raspuns. Cel pe care l-am gasit suna asa: "Lucrurile se schimba in momentul in care te schimbi, iti impui (absolut benevol, fara nicio presiune din afara!) niste exigente si nu numai ca le respecti, dar te si rupi de cei care nu le respecta". Foarte frumos. Apare o comunitate solidara, care accepta diferentele inerente dintre membrii ei si care ii izoleaza pe intoleranti, scandalagii, extremisti, fortandu-i sa se conformeze sau sa se multumeasca cu un statut marginal. HA-HA-HA! Paaai, e invers. Centralitatea nu o obtii profesand toleranta, nu, ferit-a sfantu'! Doar e democratie. Nu se poate sa-i iei omului dreptul elementar de a avea prejudecati si de a le trambita in gura mare, de a injura nu numai persoane, dar si categorii umane intregi in baza... gustului personal. De respect pentru Celalalt nu s-a auzit. Si vorbesc de respect, nu de simpatie, nu de compasiune, nu de sentimente inaltatoare. Alb sau negru. Barbat sau femeie. Fumator sau nefumator. Crestin sau ateu. Gay sau straight. De dreapta sau de stanga. Patriot sau tradator de tara. Si tot asa. Iar prejudecatile sunt departe de a fi unilaterale, caci ele isi raspund si se potenteaza reciproc. Un caz tipic de dialog al surzilor e cel dintre militantul gay si credinciosul practicant:
-Bigotule!
-Perversule!
-Asa m-am nascut!
-Ei, na! Te-au corupt altii sau te-ai pervertit singur!
-Asta o crezi pen' ca ai fost spalat pe creier de biserica.
-Citeste Biblia, cuvantul lui Dumnezeu!
-Nu ma intereseaza ce-au scris niste evrei homofobi cu mii de ani in urma.
-O sa arzi in iad pentru ca ai practici contra naturii.
-Asta o cred doar capetele patrate ca tine, homosexualitate exista si la animale.
-Tot o sa arzi in iad.
-Pentru ca asa m-a construit Dumnezeu?
-Nu confunda viciul cu natura. Dumnezeu vrea mantuirea ta, pocaieste-te.
-Care Dumnezeu?
-Hulitorule! Antichristule!
-Agent al Inchizitiei!
Nu mai continuu cu acest dialog imaginar. Cititorii mei ar putea ramane cu impresia ca aici e principala linie de fractura, atunci cand intregul tablou pare pictat de Picasso. Si, mai nou, calul de bataie sunt bisexualii. Unii nu cred ca exista, ca sunt pur si simplu gay-i si lesbiene care nu si-au dus coming-out-ul pana la capat, si care inca se agata de... respectabilitatea sociala. Aberatii. Realitatea e ca heterosexualii ii detesta pe bisexuali mai rau decat pe gay-i si lesbiene, aceasta fiindca le vine mai greu sa evite compania lor erotica. Imi vine acum in minte o stire mai veche cu o crima oribila, motivata de gelozie (barbatul descoperise ca iubita are legaturi cu o alta femeie). Dar... sunt si voci care proclama ca bisexuali sunt cata frunza si iarba, dar nestiuti de nimeni, fiindca isi reprima inclinatiile neacceptate social si poarta masca heterosexualitatii. Concluzie? Straight-erii sunt bi, bisexualii sunt gay/lesbi, iar ultimii? Ei, probabil ca sunt cu totii activisti. Se intelege ca asemenea idei nu vor clarifica niciodata delicata problema a inclinatiei sexuale, dimpotriva. Cine are interesul sa pescuiasca in ape tulburi? Minciuna va produce mai multi gay-i, mai multe lesbiene? Pana la urma, daca vorbim de lupta pentru drepturi, conteza modul de a gandi, nu preferintele sexuale. E atat de greu de priceput?!?
17 comentarii:
Gata, m-am lămurit! Am înţeles că-mi plac oamenii frumoşi, că esteticul este criteriu de bază prin prisma căruia judec lucrurile. Dacă diferenţa înseamnă frumuseţe, simetrie, echilibru, armonie, atunci sunt cu ambele mâini şi picioare pentru diferenţă. Dacă diferenţa înseamnă urâţenie, hidoşenie şi restul epitetelor cu care desemnezi realităţile din Infern, atunci sunt categoric împotriva ei.
Cât priveşte respectul, da, respect şi eu pe toată lumea. De ce adică n-aş fi şi eu ipocrit? Doar sunt şi eu fiinţă umană!
Respectul nu e o chestie naturala, e ceva artificial, construit daca vrei s-o iei asa, care tine de civilizatie. Evident ca respectul se poate si retrage, in functie de normele pe care le are fiecare.
Când vine vorba de fiinţa umană, e absurd să mai folosim noţiuni ca "natural" sau "artificial". Absolut totul e construct când vine vorba de civilizaţie, de umanitate, "naturalul" e doar în mintea obtuză şi a altor oameni de treabă...
Nu ştiu de ce a dispărut după mintea obtuză "a religioşilor" (fără ghilimele). Să fi intervenit mâna păroasă a divinităţii protectoare?
1. Despre ce discutam? Despre civilizatie sau despre om? Pentru ca instincte, senzatii, sentimente, simpatii si antipatii are orice om, fara ca acest lucru sa aiba vreo legatura cu civilizatia. Tocmai amestecul "naturalului" in ceea ce nu e natural dezechilibreaza arhitectura.
2. Nu stiu de ce nu au aparut toate cuvintele tale de prima data.
In om nu e nimic natural. Chiar şi sponaneitatea e un fapt ce ţine de cultură, nu de natură. Ar fi cazul să nu mai confundăm sentimentele, emoţiile cu natura sau naturalul.
Ar fi cazul sa citesti ce ai scris pana acum: "De ce adica n-as fi si eu ipocrit"... ca mai cine? "E absurd sa folosim"... niste notiuni pe care eu le folosesc. "Ar fi cazul sa nu mai confundam"... Esti profesorul meu de morala/logica/altceva?
Cat priveste originea "culturala" a spontaneitatii, asta se demonstreaza, nu se afirma intr-o fraza.
Iniţial scrisesem că "ar fi timpul", dar deoarece nu sunt un strălucit cunoscător al românii, l-am schimbat cu "ar fi cazul". N-am să scriu tratate pe chestia cu spontaneitatea, pt că au făcut-o deja alţi savanţi înaintea mea. Cât priveşte morala, cam asta şi m-a deranjat la tine sau, mă rog, la blogul tău, care propovăduieşte dragostea universală (am avut impresia iniţial că e blogul personal al lui Isus Hristo).
Cred ca ar trebui să iau o pauză, să nu mai intru pe aici, că se creează fricţiuni inutile. E şi firesc ca oamenii să fie diferiţi, iar unii din ei să să resimtă antipatie unul faţă de altul chiar de la prima frază scrisă...
ai dreptate. intr-o democratie nu e ok sa-i iei omul dreptul la ura. insa aceasta ura are voie sa fie doar intr-un cadru intim, privat. in cazul in care se depasesc limitele privatului, atunci statul trebuie sa stea cu bata (legea) si sa-i dea peste mana bigotului respectiv. statul ar avea dreptuls a faca asta, tocmai pt a-si apara cetatenii (unii de altii, caci se pare ca natura umana e auto-distructiva)....
cat despre falsi bisexuali, gay, lesbiene samd, cred ca e un subiect ce merita aprofundat. in vara asta am descoperit ca pana si cei mai str8 looking tipi pot avea preferinte pt persoane de acelasi sex. eu mereu mi-am zis ca sexualitatea este ceva fluid, fiecare dintre noi are propriile ganduri/placeri. nu stiu daca freud sau kinsey aveau dreptate clamand bisexualitatea rasei umane, insa ma intreb: daca toti suntem, de fapt bisexuali si din cauza unor conditii sociale "speciale" preferam o parte sau alta a "taberei"? sigur, ai putea contracara spunand ca multi gay isi doresc sa fie str8, deci de ce ar "alege" o tabara? stai putin, ca iarasi ma exprim ambiguu (si o sa reiasa ca eu cred ca a fi gay e alegere)... ma refer la transformari ce tin de subconstient (in principal) si inconstient, deci noi, ca indivizi, nu am avea de luat niciun fel de decizie contienta! revenind la "de ce ar alege o tabara?" poate ca procentul acela de 10% (sa zicem) de lgbt sunt "rebelii" impotriva heteronormativitatii care le-a fost "predata" de societate...
sigur, e doar o ipoteza (si asta doar in contextul articolului tau) si nu inseamna ca o aprob neaparat... insa e interesant de privit mai profund asupra sexualitatii umane, asupra schimbarilor sexuale prin care trecem zi de zi... iti dau un exemplu: de vreun an incoace ma simt extrem de atras de tipii feminini, lucru care nu mi s-a intamplat in trecut.
ca sa vezi ce coincidenta.... imediat dupa ce am scris comentariul aici, iata ce filmuletz am vazut pe youtube.. haha: http://www.youtube.com/watch?v=tRlaxtIox7g&feature=rec-HM-fresh+div
@enervant: Ceea ce doresc eu nu este "dragostea universala", ci o forma de moralitate in spatiul virtual, care sa aiba ca efect crearea unor punti de legatura intre persoane cu interese diverse, ca premisa indispensabila pt. dobandirea indiferent caror drepturi.
@wannabegay2: Sexualitatea umana este un subiect complex, pe care NU l-am abordat. Eu m-am mentinut la suprafata, tratand modul cretin, da, cretin, in care unii oameni se raporteaza la identitatea altora si care trezeste animozitati. Aspecte subtile ale vietii precum credinta religioasa sau orientarea sexuala sunt tratate de parca ar tine de vointa si ar putea fi schimbate dupa bunul plac. Si dc biserica a crezut mereu ca omul e platilina, ca in orice ateu zace un fidel, iar in orice homosexual un heterosexual, acum, mai nou, am constatat pe unele bloguri pe care le urmaresc o dorinta asidua de a scoate gay din piatra seaca. Nu conteaza ce afirma un om, tu il repartizezi dupa cum iti casuna, cu o totala lipsa de respect si de politete. Bun, sa presupunem ca sexualitatea este fluida, fluida rau de tot, si ca se poate trece dintr-o parte in alta cum ai intoarce pagina la o revista, cum ai intra de pe un site pe altul. De ce, DE CE este atat de importanta orientarea sexuala (non-str8) sau modul in care arati (sa nu fi travestit) atunci cand miza e recunoasterea sociala si castigarea unor drepturi, NU gasirea unui partener (caz in care evident conteaza sexualitatea & look-ul)...? Intrebarea nu e retorica, poate raspunzi.
haha! foarte foarte interesant ce spui... de ce conteaza orientarea sexuala (mai precis: pe cine primim in "budoir") in contextul unei "lupte" pt drepturi... sincer, e o chestiune mai complexa decat pare.
1. importanta orientarii sexuale (de fapt a sexului de un anumit fel-homosexual) a fost exacerbata de biserica. pentru a portretiza aceasta categorie sociala (lgbt) ca fiind una decadenta, marginala, devianta.
2. vorbea andrei plesu intr-un eseu din "comedii la portile orientului" ca discursul gay-ilor este ambivalent: tratati-ne ca pe toti ceilalti barbati, dar recunoasteti ca suntem diferiti! are si nu are dreptate... da, vrem sa fim tratati ca orice alt CETATEAN, insa vrem in acelasi timp sa fim acceptati ca fiind altfel. a ignora diferentele dintre mine (gay) si tine (str8) ar fi o prostie.
3. felul in care arati (travestit sau nu) sau cu cine te culci (gay sau nu) nu ar trebui sa conteze la nivel institutional (justitia e oarba, nu?). insa conteaza la nivel social. si cum socialul isi "sufla" duhul sfant spre alesi (care ajung sa fie institutia-asta e democratia, nu am inventat-o eu), atunci statul devine inechitabil pt anumite categorii... eu chiar cre ca daca nu ar fi vorba de voturi, si basescu/geoana/antonescu/obama/merkel/sarkozy/nastase si cine mai vrei ar legaliza casatoriile gay.
ps: ti-am zis eu ca m-am exprimat gresit... eu am zis ca sexualitatea e fluida, dar nu chiar atat de fluida incat sa se poata schimba orientarea sexuala. e fluida in sensul ca de-a lungul vietii ne aruncam in diverse situatii (sexuale) din curiozitate, din interes samd.
1. Nu mi-ai raspuns la intrebare, care viza legatura dintre identitate si convingeri. Viata sexuala tine de spatiul privat. Afirmarea propriei identitati sexuale sau unor idei pro-gay in mass-media, prin mitinguri, marsuri etc., tine de spatiul public. Insa cele doua (afirmare identitate, afirmare idei) sunt diferite. Tu mi-ai dat argumente in favoarea afirmarii publice a unei identitati SEXUALE alternative. Insa nu ai abordat deloc problematica raportului dintre a fi (gay, lesbi, straight, bi) si a avea (idei: homofile, homofobe); identitatile (minoritare) sunt ceva complex, nu e deloc obligatoriu sa sara in ochi ca sa existe. Poti avea in vedere aici identitati politice, culturale, religioase.
2. Recunoasterea ca CETATEAN. Si ca barbat nu? Stii si tu ce se crede, ca orientarea sexuala implica o pierdere - in masculinitate la gay-i, in feminitate la lesbiene. Or, de ce ar trebui eu sa cred ca un gay (inclusiv efeminat) nu e tocmai barbat si ca o lesbiana (inclusiv butch) nu e tocmai femeie? Sa cream o categorie intermediara intre homo si trans?
3. Cand am vorbit de o sexualitate "fluida rau de tot" voiam sa spun, pur si simplu, ca e mai normal sa mizam pe ceea ce e constient (sistemul de valori al fiecaruia), nu pe ceea ce nici noi nu cunoastem prea bine.
1. raspunsul la intrebarea ta ar fi cam lung si nici nu am instrumentele necesare (si nici pregatirea-sociologica, psihologica)... o sa incerc.. deci: de ce e importanta orientarea/felul in care arati in batalia pt drepturi? pt ca a) trebuie sa arati societatii ca esti "altfel"/"diferit". chiar si dpdv institutional trebuie sa le spui oamenilor alora de ce vrei drepturi (de casatorie cu o persoana de acelasi sex-pt ca esti atras de persoane de acelasi sex; de schimbare a sexului in buletin-pt ca esti femeie/barbat acum etc) si ce reprezinta acele drepturi pt tine. b) in ochii societatii vei fi mereu privit doar prin prisma sexului pe care il practici. c) trebuie sa spui raspicat ca da, asta sunt: imi plac barbatii/femeile/sa ma travestesc/sa traiesc o viata de barbat sau femei (dupa caz). d) identitatea sexuala este o parte importanta a ceea ce suntem noi. la str8 e usor, nu trebuie sa strigi toata ziua ca esti str8! (datorita heteronormativitatii)...
mai mult... hmmm... mai la obiect: eu sunt gay. si tocmai mi-am facut coming out-ul dupa ani de opresiune. pt a ma accepta eu pe mine am nevoie de acest "model" care include in sine si orientarea sexuala (si importanta ei). la fel cum pt a misca rotitele mecanismului social, ai nevoie de aceste modele (impuse, agresive zi-le cum vrei) pt ca tinerii sa nu ajunga sa creada despre ei ca au un comportament "deviant" (sa se accepte pe sine)
2. da, recunoasterea ca cetatean. in mod normal (la nivel ideal) cetateanul nu are sex. in mod real, acesta are sex. deci... vreau sa fiu recunoscut ca cetatean (in primul rand-cu drepturi egale), ca barbat, dar si ca barbat caruia ii plac barbatii. (de aici si "dilema" lui plesu... ce? eu vreau 3 identitati? nu, desigur.)
3. cu siguranta.
1.a) Ai dreptate. E mai usor sa obtii drepturi atunci cand poti argumenta o necesitate personala presanta. VREAU un pahar de apa. Da, toata lumea are, dar nu doar pentru asta il vreau, ci, in primul rand, PENTRU CA mi-e sete de mor!
1.b) Niciodata n-am reusit sa diger ideea asta, o combat ori de cate ori o intalnesc. Si nu e exclus ca pe viitor "societatea" sa se mai lumineze.
1.c) Corect.
1.d) Un str8 nu trebuie sa strige toata ziua ca e str8. Ei, aici e punctul vulnerabil. Depinde de pozitionare. Uneori, in viata mea virtuala am simtit nevoia nu numai sa spun ca sunt str8, dar si ca nu intentionez sa-mi schimb orientarea! :))
Faptul ca nu se disociaza intre identitate si convingeri ma pune intr-o postura delicata, fix la mijloc, adica exact asa cum e mai rau. Si de aceea prefer sa se transeze intre cele doua. Adica, bun, sa primesc castane in cap pt. ideile mele e grav, dar sa le primesc pentru ca "sunt" lesbiana / bisexuala, asta chiar ca mi se pare penibil rau de tot!
Or, eu vreau libertate de miscare si sa fiu tratata ca persoana cu drepturi egale. In sensul ca, daca abordez problematica gay, sa o fac exact cum ma duce capul, fara sa fiu privita cu suspiciune de str8-eri daca aprob, si cu "Da' de ce se baga" de catre gay daca critic. Pana la urma, ma simt IMPLICATA, si asta inseamna mai mult decat convingeri masificate de tipul "Gay-ii sunt rai" sau "Gay-ii sunt buni".
Ce ai propune ca model (estetic, sa zicem) unor adolescenti gay ce ar dori sa se diferentieze:
-modelul efeminat (pensat, fardat, epilat, parfumat etc.);
-modelul macho (cu musculatura lucrata la sala, ras in cap, tatuat, haine de piele s.a.);
-modelul excentric (vestimentatie si tunsoare pe tipar hippie sau punk);
-altceva (sa zicem sa le amestece).
Crezi in brand-uri, in tipare care sa functioneze cam ca sigla in cazul partidelor?
- da, tu trebuie sa strigi toata ziua in gura mare ca esti str8, insa tocmai pt ca esti un caz rar. imi amintesti de profa mea de sociologie care era activist gay inrait si era si str8, pe langa asta (haha!)...
- vorbesti despre convingeri vs identitate... exemple gasim la tot pasul si sunt incarnate de stereotipuri: daca esti gay nu-ti place fotbalul/nu crezi in dumnezeu sau daca esti lesbiana urasti machiajul/urasti barbatii...
- eu nu cred ca o comunitate atat de slab injghebata isi propune sa-si alieneze sustinatorii str8, cu texte de genul: da' ce se baga?
- despre modelul estetic: nu cred ca e o idee prea buna, caci ar solidifica niste stereotipuri. si s-ar crea si mai multe tensiuni intre efeminati si "macho", intre macho si punk, intre butch si femme. tiparele nu au cum sa ajute, in opinia mea.
Ce profa simpatica ai putut sa ai!
Apropo de stereotipuri: cand aud cum trebuie sa arate un gay sau o lesbiana imi vine sa rad. Toata adolescenta mea am avut un look de baietoi, iar in ultimii doi ani de liceu am fost foarte prietena cu un coleg extrem de efeminat. Nu era, nici nu se punea pb. sa fie ceva intre noi, eu eram indragostita fara speranta de un tip care urma sa se insoare, el avea prietena. Str8-eri amandoi. Si ne-am inteles tot timpul perfect.
Nici eu nu cred in tipare. Dar te-am intrebat pentru ca esti adeptul diferentierii. Or, daca tot trebuie sa te diferentiezi, trebuie sa te gandesti si in ce mod. Dar e mare distanta totusi intre a fi altfel pe cont propriu si a fi altfel intr-o uniforma. Cat despre racile dintre adeptii variatelor stiluri, aici chiar e o problema de... democratie interna.
Trimiteți un comentariu