Bilă albă pentru Partidul Verde

     Liderul Partidului Verde anunţă pe blogul său, remuscernea.ro că va participa sâmbătă la Marşul Diversităţii din cadrul Gay Fest, împreună cu alţi membri ai partidului său. Te-ai înscrie în Partidul Verde?

Anunţ

     Voi lipsi câtva timp de pe blog (sau voi scrie cu ţârâita), efectiv sunt prea prinsă cu altele pentru a mă ocupa de el aşa cum trebuie. Sigur, voi reveni, nu îl îngheţ de tot. Între timp, vă recomand să citiţi 2straight (vezi link), sunt câteva articole bune acolo, deşi ideea unui dialog cu homofobii de la Noua Dreaptă mi se pare lipsită de orice perspectivă. Tare m-aş mira să vină ăia la vreo masă rotundă!

Maternitate vs. homosexualitate

     E cam greu să te superi pe cineva/ceva de la care oricum nu te aştepţi la nimic bun. Prin excepţie, Noua Dreaptă a ajuns să mă enerveze, dar nu pentru extremism şi diversele fobii (evrei, comunişti, homosexuali, masoni, atei, Occident...), ci pentru modul, sistematic pervers, în care asociază heterosexualitatea cu maternitatea şi homosexualitatea (masculină) cu promiscuitatea. Un exemplu este un afiş (îl găsiţi pe site-ul lor) în care îngerii (mama şi bebeluşul, în lumină) se opun unui cuplu de stripperi gay. Că majoritatea homosexualilor sunt fooaarte departe de a face show din preferinţele lor, e clar. Că mesajul e jignitor, e clar de asemenea. Însă mult mai repugnantă e, pentru mine, asocierea feminităţii cu maternitatea. Nu îmi doresc urmaşi. M-aş simţi persecutată, bătută de soartă, blestemată de Dumnezeu să am unul. În acelaşi timp, aş considera strident şi absolut ridicol să mi se nege feminitatea sau să fiu bănuită de înclinaţii lesbiene pentru că nu-mi doresc copii. Şi nu-i vorba de raţiuni externe, gen dificultatea de a creşte un copil, dificultatea de a avea o carieră, sau altele asemenea. E un fel de refuz visceral. Trupul refuză. Mintea refuză. Dacă peste x interval de timp lucrurile ar sta altfel, ceea ce mă îndoiesc, iarăşi n-aş considera că am trecut de la întuneric la lumină, că sunt superioară cuiva, că am accesat vreo moralitate superioară. Ar fi trăirea mea personală, în bine sau în rău. Or, dăscăleala care proclamă procreaţia superioară neprocreaţiei e dezgustătoare. A aduce pe lume un copil nu exclude egoismul (să aibă grijă de mine la bătrâneţe, să ducă neamul mai departe ş.a.), tot aşa cum neprocreaţia nu certifică vreun soi de lemnozitate sufletească. Sunt necesităţi diferite, priorităţi diferite, şi nu, nu cred că vor exista vreodată atâtea "călugăriţe" încât să se depopuleze planeta!... Oricum, nu sunt cetătean de rangul doi - aşa cum nu-s (în teorie!) nici mamele care au manifestat ieri împotriva micşorării alocaţiei pentru creşterea copilului. Însă lucrurile continuă să fie văzute în alb şi negru, şi nu numai de către neolegionari. Lipsa respectului pentru om ca individ care alege şi e îndreptăţit să aleagă în chestiunile care îl privesc este total. Şi se politizează tot, până în pânzele albe.

    

     Voi cum vă raportaţi la procreaţie?

Dilemele iubirii (sec. XII)

     Nici legea, nici biserica şi nici măcar mentalitatea epocii nu par să inhibe elanul gay al unuia dintre discipolii lui Abelard. Totuşi, ceva îl împiedică pe Hilarius de Poitiers să dea curs chemărilor inimii... frica de consoartă, de urmările infidelităţii. Dialectica lui vreau & nu pot găseşte un debuşeu în versuri:

     Băiat frumos, floare curată;

     De-ai şti tu, mândră nestemată,

     Cum chipul tău încântător

     În mine a-nvâlvorat amor.

     Din clipa-n care te-am zărit,

     Cupidon cu-arcul m-a rănit;

     Dar şovăi, Didona mă cheamă,

     Şi de a ei mânie mi-e teamă.

     O! Cât de fericit aş fi

     Dac-aş putea eu părăsi

     Pentru noul favorit

     Amorul cel obişnuit.

Sursă: Jean Verdon, Dragostea în Evul Mediu, Humanitas, 2009, p. 270.

Voi ce aţi face dacă, având un partener stabil, v-aţi îndrăgosti de altcineva?

O situaţie cam ciudată

     Foarte prinsă cu alte treburi, n-am mai apucat să scriu şi pe blog; asta nu înseamnă c-ar fi dispărut din mintea mea: nu, deloc, iar atunci când mă gândesc la el, îl percep ca pe o foarte curioasă excrescenţă a mea. Nicio convergenţă între conţinutul lui şi existenţa mea de fiecare zi. Totuşi, resimt un inconfort, cam de aceeaşi natură cu cel al unei persoane gay "in". Aş vrea să spun că am blogul ĂSTA şi că, destul de regulat, interacţionez pe el cu homosexuali, lesbiene, bisexuale. Dar, din mai multe motive, prefer să nu. E foarte puţin probabil ca cineva să înţeleagă ceva (ăsta e cel mai nesemnificativ motiv). Eu nu am interese directe, personale, pentru ceea ce fac, în afară de o curiozitate febrilă şi de simpatia pe care o resimt faţă de unii din colegii mei de blogosferă. Iniţial, observasem diferenţele dintre mine şi ceilalţi. Apoi, diferenţele dintre ei. Iar, până la urmă, similitudini şi deosebiri de tot felul între oricare două persoane, inclusiv eu şi altcineva. Asta ar fi partea plină a paharului. Minusul e că percep incongruenţa unui soi de viaţă dublă, una reală, una virtuală. Poate că-i mai interesant aşa, dar nu-i plăcut. Sau nu tot timpul.

Legea junglei (varianta gay)

     Dacă tot eşti gay... măcar profită! Ai incomparabil mai multe şanse decât un straight să scapi de puşcărie dacă îţi maltratezi iubitul sau dacă violezi un bărbat. Femeia te denunţă. Bărbatul nu. Bărbatul a fost educat din pruncie să nu se plângă. Nu e bărbătesc. Se face de râs. Ei, şi dacă tot n-o să spună nimic, nimănui, niciodată...

     Şi acum serios: ai încredere în poliţie? Dacă ai fi agresat fizic sau sexual de un "membru al comunităţii" ce ai face?

Logica ororii

     Sute de delfini sunt masacraţi anual în insulele Feroe (Danemarca), în cadrul unui ritual de demonstrare a bărbăţiei. Mai pe larg, AICI şi AICI. Vă previn, imaginile sunt coşmareşti. Petiţii au circulat şi circulă, se pare că fără niciun efect. Una dintre ele este ACEASTA.

Salutul "românesc" şi defulările româneşti

     S'iil vous plait, monsieur, rosteşte mieros şi adus de spate umoristul Jonathan Lambert, purtător de fustă înflorată peste costum, la o emisiune de divertisment de pe France 2, imitând atitudinea cetăţeanului român "tip" ajuns în metropola franceză. Auditoriul, cu lecţia învăţată, reproduce prompt gestul şi cuvintele. Dezgustător! Ambasada României la Paris protestează. Dar ce mai protestează, pe forumul ProTv, cititorii ştirii! "Diferenţa dintre un ROMÂN şi un ŢIGAN este enormă şi, mai ales, evidentă, însă, la cât sunt de chiori şi de bătuţi în cap, [francezii] nu reuşesc să vadă şi, mai ales, să înţeleagă acest lucru." "Nu ne mai comparaţi că nu suntem aceeaşi naţie!" "Ţiganii ăştia infecţi ne-au făcut de râs peste tot... Huuuuăăăă, ciori spurcate." "Atâta timp cât nu ne dezicem de ei suntem compromişi." "Dă, Doamne, încă 50 ca Antonescu să-i trimită la dracu' pe toţi... să-i mănânce viermii." "Suntem nişte ţigani pentru că îi acceptăm în ţara noastră." Şi, ca şi când rasismul antiţigănesc violent nu ar fi destul, alţii promovează ruşinea de a fi român. Da, am fost umiliţi, dar aşa ne trebuie! Capu' în pământ, cenuşă peste! Şi găsirea unei soluţii finale pentru acei paria cu fuste creţe şi bebeluşi rahitici, care imploră, cu stigmatul cerşetorului pe frunte, dreptul de a vieţui de azi pe mâine. ...Dar există oare vreo rază de speranţă reală pentru excluşii societăţii? În România, în Franţa, pe Marte? Mă întreb.

Ca să nu mă enervez...

     ...ar trebui să nu mai citesc nici ştiri, nici bloguri. Pentru că totul pare să meargă în cea mai nefericită direcţie imaginabilă. Victimele unora dintre cele mai urâte agresiuni (trafic de persoane, viol, maltratare...) sunt expuse mediatic în aşa-zisa presă de calitate (nume complet, foto), pesemne spre a fi arătate cu degetul de vecini şi de colegi, căci pe mine ca simplu cititor nu mă interesează. AICI. Teo Trandafir, în campanie electorală pentru un post vacant de deputat, vrea "stabilimente speciale" pentru prostituţie, ca bărbaţii să fie "fericiţi", iar căsniciile "mai solide". (Bărbatul care îşi lasă sperma şi banii la bordel e soţul ideal, nu? Sau cel puţin de păstrat... Nu, dragă Teo, NU E DE PĂSTRAT! Iar prezenţa "stabilimentelor speciale" înseamnă RECLAMĂ la un mod nedemn de a înţelege sexul şi, da, la practici adulterine, care sunt motiv de divorţ!) T.T. consideră în schimb că mariajul gay, cu care nu e de acord, nu este o problemă reală a românilor. Se pare că e vorba de cantitate. Cantitatea de români care vor asta. Şi cantitatea de români care nu cred că modificarea Codului civil schimbă orientarea sexuală a cuiva. AICI. Estimp, Bogdan Baltazar face reclamă "proiectului Roşia Montană" (distrugerea mediului şi a vestigiilor romane în beneficiul companiei canadiene interesate) - AICI. Ar trebui, probabil, să mă orientez spre altceva...

Listă de lecturi gay

     Dacă vă întrebaţi ce am făcut în ultimele două săptămâni dincolo de aspectele vieţii de zi cu zi, răspunsul e simplu: am citiiiit cât am putut de mult, cu patima nesătulului. Romane, memorii, dramaturgie, eseistică. Evident că nu "orientat", gay-related, ci după bunul plac, dar, cum de-a lungul timpului am citit şi o grămadă de literatură "tematică", mi-am propus să fac o listă cu lucrări de interes gay accesibile în limba română. Precizez că e vorba exclusiv de cărţi citite sau cel puţin răsfoite de mine - altfel lista s-ar lungi peste măsură.

     Dicţionare:

Lionel Povert, Dicţionarul gay;

Paul Russell, Cele mai influente 100 de personalităţi gay;

     Romane pentru copii:

Alexandre Dumas, Regina Margot;

     Studii:

George Bălan, Iubirea interzisă; Celălalt eros; Homofobia;

Jonathan Fryer, Andre & Oscar: Gide, Wilde şi arta de a trăi gay;

     Romane, nuvele:

William Burroughs, Prânzul dezgolit; Pederast;

Jean Cocteau, Copiii teribili;

Cyril Collard, Nopţile sălbatice;

Bernard Malamud, Tablourile lui Fidelman;

Klaus Mann, Simfonia Patetică: viaţa lui Ceaikovski;

Jean-Paul Sartre, Copilăria unui stăpân (în vol. Zidul);

Michel Tournier, Meteorii;

Gore Vidal, Oraşul şi stâlpul;

     Memorii, jurnale, mărturisiri:

Jean Genet, Jurnalul unui hoţ;

Ion Negoiţescu, Straja dragonilor;

Mihai Rădulescu, Jocul cu moartea;

Francoise Sagan, Cele mai frumoase amintiri;

Michel Tournier, Jurnal extim;
  Oscar Wilde, De profundis;

Tennessee Williams, Memorii ale unui bătrân crocodil;

     Filosofie, istorie (clasici):

  Platon, Banchetul;
  Suetonius, Vieţile celor doisprezece cezari.

     Ce aţi citit de aici? Că trebuie să fi citit...

     Ce v-a plăcut? Ce aţi recomanda?