Unele lucruri nu prea poti sa le judeci. Atunci cand miza e prea mare, atunci cand riscurile sunt inacceptabil de mari. Ma intrebam... daca la un interviu de angajare s-ar pune intrebarea "Esti hetero sau gay?", s-ar gasi 5 (cinci) persoane in Romania care sa spuna "Sunt gay" (sau macar "Nu doresc sa abordez problematica vietii personale")?
4 comentarii:
cand locuiam in romania (acum 10 luni) eu spuneam: "sunt gay" cand cineva ma intreba despre vreo prietena, despre viata personala samd. singurul meu regret este ca nu am facut acelasi lucru cand eram in liceu... mi-as fi dorit sa infiintez un "club gay", care sa organizeze evenimente, sa aiba intalniri saptamanale, sa discute problemele acute legate de homosexualitate. insa si eu am avut o evolutie... inca de cand eram copil am stiut ca-mi plac baietii... si totul era ok. pe la 14-15 ani am descoperit (mi s-a descoperit) ca a-ti placea baietii e un lucru rau (inainte nu credeam a fi ceva "gresit" cu mine). societatea a avut grija sa-mi implanteze "cipul" de homofobie... liceul a fost o perioada extraordinara, cu petreceri, prietenii, rasete, certuri etc. intr-un fel, faptul ca am fost "in dulap" in liceu are si o parte pozitiva: eram liderul informal (si formal) al acestor 30 de tineri cu care am impartit aceeasi clasa timp de 4 ani; cand le-am zis ca sunt gay, relatiile nu s-au schimbat, eram acelasi "vlad", cu care au continuat sa mearga la petreceri, sa bea o bere, sa discute teme filosofice... daca mi-as fi facut coming-out-ul in liceu probabil as fi fost izolat. exista, asadar, o parte plina a paharului si o parte goala, desigur. un moment de care imi amintesc perfect este cand unul dintre colegi (baiat fiind) m-a intrebat daca e adevarat ce a auzit. eu am raspuns rapid: da, sunt gay! si el mi-a zis ca ma respecta pt ca recunosc. m-a intrebat de ce nu am zis nimic in liceu. eu i-am zis ca si eu am avut aceeasi evolutie ca orice tanar care-si descopera sexualitatea: confuz, speriat, timid samd...
App de ce spune Vlad , eu am facut "imprudenta" :P de a-mi face coming-out-ul in liceu in '96 , dar in afara de cateva muscaturi ironice din partea colegilor (e drept , din tot liceul) , nu mi s-a intamplat nimic . Nu stiu daca as rezista tentatiei de a spune ca sunt gay la interviu . De obicei ma mananca limba , si la capitolul asta devin mai vorbaret decat ar trebui :D
@Vlad : felicitari pentru atitudine !!!
@Wannabegay2: Liceul nu e perioada cea mai potrivita pt. un c.o. Cat despre regretul tau... incearca sa vezi altfel lucrurile. De ex.: cati dintre colegii tai n-ar mai fi putut sa te frecventeze ca prieten pt. ca familiile le-ar fi interzis; cati (poate chiar gay) nu te-ar fi ocolit - nu din aversiune, ci de teama sa nu le "iasa vorbe". Asta ar fi fost rau si pt. ei. Poate ca ar trebui sa te concentrezi pe partea plina a paharului: fiecare prieten pe care ti l-ai facut atunci este acum un om cu anticorpi impotriva homofobiei. De treaba asta poti fi cu adevarat mandru. Dar ma mira cum de lipsa ta de atractie pt. sexul opus a trecut neobservata. Chiar nu te-a intrebat nimeni nimic?!?
@Alexiuss: "Imprudenta" e uneori o forma de intelepciune: refuzul mastii atunci cand chinul de a o purta e mai mare decat beneficiile pe care le aduce.
La "muscaturi" presupun ca raspundeai pe masura! ;)
hahaha!!! sa stii ca am ras muult timp dupa coming-out cu fosti colegi despre faptul ca nu au banuit absolut nimic... da, e ciudat... insa eu eram acel vlad, "intelectualul" care citea din dilema, care organiza evenimente paralele in cinstea lui eminescu (clandestine si paralele cu ceremoniile comuniste), revolutionarul etc. nimeni nu s-a gandit la mine ca la cineva care ar avea vreo atractie sexuala! eram asexual. lol!
Trimiteți un comentariu