Cu ce se ocupa un gay in timpul lui liber? Nu, sa reformulam: are timp liber? Pentru ca, cel putin in Occident la sfarsitul anilor `70, gay-ii erau persoane extrem de ocupate cu vanatoarea de sex, mai, da` rau! Un studiu american - A. P. Bell & M. S. Weinberg, Homosexualities, a Study of Diversity Among Men and Women, Simon and Schuster, 1978) ofera informatii cuprinzatoare. "Cati parteneri sexuali ati avut in ultimele 12 luni?" "Peste 51", raspund 28% dintre albi si 32% dintre negri. Dar asa, per total? Iata cateva cifre valabile pentru barbatii gay: 43% au avut mai mult de 500 de parteneri de-a lungul vietii; 75% au avut de la 100 in sus; 28% - mai mult de 1000 (!); 79% au spus ca mai mult de jumatate dintre partenerii lor au fost necunoscuti; 70% au facut sex numai o data cu mai mult de jumatate dintre partenerii lor. Unde ii agatau, ca pe vremea aia nu aveau Romeo? In baruri, saune, cinematografe si restaurante specializate, parcuri... Un procent mic-mititel (3%) marturiseste mai putin de 10 parteneri sexuali in cursul vietii. (Asceti? Ipocriti? Puberi?) Durata stabilitatii unui cuplu: intre 9 luni si 5 ani. Indragostitii coabitau, dar, in general, nu pretindeau exclusivism sexual. Apareau si un fel de "familii homosexuale largite" atunci cand fostii parteneri mentineau bune relatii intre ei (amicitie, cu excluderea reluarii raporturilor intime). In cazul lesbienelor, un studiu de Jay si Young, Gay Raport, arata ca 38% dintre cele intervievate avusesera intre 11 si 300 de partenere, uneori mai multe. 69% dintre lesbiene constituisera cupluri ce rezistasera sub 3 ani; 7% formasera cupluri cu o durata de peste 9 ani. Surse: D. Knight, Sexualitatea umana, Ed. Image, 1999; Philippe Aries & Georges Duby (coord.), Istoria vietii private, Ed. Meridiane, 1997, vol. 10. Intre cele doua lucrari exista diferente, de atitudine in primul rand, dar si punctuale - spre exemplu, din Istoria vietii private aflam ca Bell si Weinberg descoperisera 31% albi si 8% negri gay cu legaturi amoroase stabile de 5 ani, in timp ce, in Sexualitatea umana, se afirma ca doar 2% dintre homosexuali erau monogami sau semimonogami. Cum stau lucrurile acum, voi o stiti mai bine, dar am toate motivele sa cred ca si acum marea majoritate a "partenerilor" sunt trupuri atasate unui organ (nu-i rau, care o fi randamentul pe ora?), in timp ce altii au Jumatati cu 20-30-40 de ani mai in varsta decat ei (se poate face un film - In pat cu rabla). Interesanta existenta, da' nu, nu servesc! Iar caciulite pot sa cumpar de la farmacie, nu am nevoie de activisti care sa ma imbie prin cluburi cu bolul plin.
8 comentarii:
Foarte interesanta postarea ta. Trebuie, mai intai, sa vedem anul in care a fost publicat studiul (1978). Era generatia Stonewall, care avusese o revelatie si de-abia se eliberase. Mai apoi a venit HIV/SIDA si i-a speriat pe gay. De aceea cred ca cifrele sunt mai mici azi. Mai mult, vorbim de un esantion si trebuie sa vedem cat de reprezentativ este. Eu personal nu am avut asa multi parteneri (hai ca zic si un numar, doar pentru statistica: 8). ar fi interesant de facut un astfel de studiu si in romania. :D
aaa... mi-am amintit ce voiam sa zic: atunci cand traiesti in clandestinitate si ajungi sa te urasti pe sine (te consideri "anormal") nu mai ai niciun proces de selectie cand vine vorba de parteneri. si atungi acestia ajung doar trupuri cu organ (cum spuneai tu). societatea ii detemina pe indivizi sa fie atat de sexuali ca mai apoi sa-i acuze ca sunt sexuali!
Desigur ca avem nevoie de studii sociologice pentru gay-ii din Romania. Reprezentativitatea esantionului va fi insa aceeasi ca in SUA: adica limitata la persoanele out sau semi.
Cei care isi traiesc viata gay in clandestinitate nu intra in studii - din simplul motiv ca nu recunosc ce sunt. Daca sunt neselectivi este greu de crezut ca pot fi in masura mai mare decat ceilalti, cei care pot fi abordati de sociologi.
Ciudată ipoteza asta că gay-ii clandestini nu au niciun criteriu de selecţie. Dacă ar fi fost aşa, aş fi avut sex în fiecare zi. Ei bine, în cazul meu nu e deloc aşa. Dacă nu-mi place faţa, în special ochii eventualului partener, scula ataşată de corp chiar nu mai contează. Sau e suficientă doar o clipire cinică şi vraja dispare. Deci penisul are o importanţă secundară în cazul meu. Cel mai importante sunt trăsăturile feţei care tre' să fie virile (nu de culturist imbecilizat), ci de om obişnuit.
Deci, faza cu "trupul ataşat de organ" nu e deloc valabilă în cazul meu.
eu ma refeream la consecintele sociale ale clandestinitatii, nu la includerea sau nu a celor din dulap in diverse studii.
deci cu cei 7 ani am depasit perioada medie de stabilitate. :)
misto postul, bravo.
@Wannabegay, Enervant: Selectivitatea depinde de ceea ce cauti si doar in f. mica masura de statut (in dulap sau afara). Clandestinitatea dinamiteaza posibilitatea unor legaturi de durata, insa, prin ea insasi, nu conduce direct spre promiscuitate. Ipoteza mea este ca maximum-ul de promiscuitate este atins la inceputul "eliberarii", cand apare un fel de efervescenta juvenila, si in perioada imediat urmatoare, cand te-ai obisnuit cu diversitatea sexuala si ai cazut in rutina ei (rutina e cea care face tolerabila promiscuitatea). Sa fii out nu inseamna neaparat oportunitati mai mari de a fi selectiv - putini gay sunt out, si trebuie sa alegi din cercul restrans al curajosilor care nu evita sa stea pe langa tine, iar daca nu gasesti ce vrei... tot la parteneri-organ ajungi. Pana imbatranesti, iar treaba se impute de tot... In ce masura e de vina societatea? In masura in care face un gol in jurul celor care se declara. Dar la inceput, in faza initiala a "vietii gay", intensitatea si (ne)selectivitatea vietii sexuale depind de gradul de maturitate, de felul de a privi viata, de temperament, de primele experiente, sunt f. f. multe... E subiect de post: ce educatie gay ofera mediul gay unui "boboc".
@Robert: Felicitari. Multumesc.
Trimiteți un comentariu