"Homosexualii sunt ca femeile". De câte ori n-am auzit şi n-aţi auzit asta? Personal văd diferenţe astronomice între cele două categorii, dar tot trebuie să admit existenţa unui punct comun, punct am zis?, nu, ghiulea comună. Gay-ii, aidoma femeilor, par a avea o relaţie specială cu frumuseţea. Dacă nu o încarnează explicit, la modul slim-angelic sau atletic-viril, pe coperte lucioase de reviste, atunci, cel puţin, gay-ii sunt cunoscători şi degustători rafinaţi de artă, literatură, muzică, modă şi mondenităţi. E vârful aisbergului, alb şi scăldat în lumină: designeri, cântăreţi, scriitori, actori, oameni de televiziune. Mai e nevoie să spun că toţi îşi respectă rangul, nu cută la haină, nu burtă, nu păr alb şi, în linii mari, niciun semn de bătrâneţe? Pentru că bătrâneţea nu există, există doar momentul ieşirii din uz - şi din homosexualitate, clipa când viitorul catindat la baston şi cocoaşă cedează terenul tineretului revoluţionar şi caută loc bun de semănat copii până nu se veştejeşte de tot. Căutat, găsit. Tre` să fie doamne de 35 ai căror soţi au tulit-o cu puştoaice de 15! Din două epave se scoate de-o barcă? Doamna mulţumită că are bebe şi tată la bebe, domnul mulţumit că a intrat în rândul lumii, că e văzut ca familist şi că perna mea lângă perna ta. Mai e, sigur, şi cealaltă variantă, curajoasă să-i spunem, without wife, cu trei sferturi din economii băgaţi în chiloţii amantului sau amanţilor. Iar dacă se amăgeşte cineva că mariajul gay rezolvă problema, să renunţe la gând. Nu homofobia din societate distruge aici, ci matriţa de sensibilitate. Lumea gay nu e primitoare cu urâţii, cu graşii, cu bătrânii. Să nu fim ipocriţi, nici tu cu tine nu te-ai culca dacă te-ai speria de ce vezi în oglindă. Dar există o soluţie: SIDA. Profită, am înţeles că se pune de-o epidemie.
4 comentarii:
exista ideea asta inradacinata cu ajutorul canalelor media, ca gay-ii sunt rafinati, culti, clasa mijlocie. insa e un fel de stereotipie... e ca la circ: uita-te la gay-ul ala ca si cum te-ai uita la un leu care face tumbe, este aproape uman. adevarul este ca gay-ii vin in toate culorile, cu sau fara gust, prosti si destepti, scunzi si inalti, frumosi si urati samd.
Just. (Şi imaginea femeilor vine pe canalele media la fel de deformată). Totuşi, eu vorbeam despre altceva, despre prejudecăţile care îi afectează direct pe toţi gay-ii care NU arată ireproşabil şi/sau care au depăşit 40 de ani. Sunt, există, dar ca un fel de categorie de mâna a doua, care ar trebui să zică mersi pt. o întâlnire (sau să se descurce cum pot). Sunt destui nefericiţi pe care fizicul îi sabotează, le strică viaţa. Or, asta induce tensiune la nivelul întregii comunităţi. Parte din "goana după cuceriri" se poate explica aşa. Personal sunt convinsă că un bărbat gay suferă mai mult din cauza burţii sau a cheliei decât unul hetero, iar aceasta se întâmplă nu numai cetăţenilor de rând, dar chiar şi unor oameni pe care statutul social ar trebui să-i asigure că vor găsi mereu parteneri dispuşi să le fie alături (la bine, că la rău nu se pune problema). Ţine de un fel de cultură, şi e imposibil să nu faci legătura cu ce păţesc, la un nivel exacerbat, femeile, terorizate cu regimuri de slăbit şi creme anticelulitice, altfel adio sex, adio soţ, adio Mădălina Manole.
asa este. presiunea este foarte mare asupra barbatilor gay 40+. insa cauza este alta. acestia nu au invatat (a se citi nu au fost educati de catre societate) sa-si doreasca o relatie de lunga durata, sa aiba o familie, sa depaseasca barierele sexuale. si nu e vina lor, insa se comporta adesea ca niste persoane care au impresia despre sine ca sunt "gresiti", "bolnavi" si ca pot astampara aceste "dorinte nefiresti" prin sex si mai apoi pot merge inapoi in dulapiorul lor si sa-si viziteze rudele, parintii, prietenii fara a spune nimic despre orientarea lor sexuala. fizicul conteaza enorm in comunitatea gay, insa asa e si in lumea hetero (don't date out of your league). problema este ca acesti barbati 40+ aveau 20 de ani la revolutie si se descopereau pe sine si nu au ajuns la o implinire sexuala si psihica si atunci "vaneaza" barbati mult mai tineri decat ei, refuzand o persoana care i-ar putea face fericiti si care este de varsta apropiata, au acelasi aspect fizic, aceeasi mentalitate. sper sa nu fiu inteles gresit.
O mentalitate nu se schimbă în 20 de ani. E greu, dacă nu imposibil, să pretinzi unor oameni care şi-au trăit adolescenţa (de fapt, şi tinereţea, gândeşte-te când a fost decriminalizată homosexualitatea în România) în cea mai strictă tradiţie homofobă şi care au tremurat la gândul că se află - să-şi şteargă trecutul cu buretele, să iasă din paradigma clandestinităţii şi să CONCEAPĂ o familie gay. Cicatricele rămân. Rămân şi la cei care au emigrat imediat după `89, nu mai vorbesc de restul. Dar legăturile asimetrice, daddy & son, nu au rădăcinile în comunism, ci hăt în timp, dinainte de vremea lui Platon. Or, tradiţia clasică - ce a inspirat gay-ii până în sec. XX inclusiv şi care e favorabilă "tăticilor" - se ciocneşte frontal cu noţiunea de egalitarism, scumpă mediilor occidentale de stânga. Să împaci capra cu varza nu merge, e de ales una din două, iar majoritatea "tăticilor" nu au un teren ferm sub picioare. Ceva mai grav e că au intrat şi ei în malaxorul estetic al modernităţii, văd cum atractivitatea lor scade vertiginos, însă nimic din toată istoria lor sufletească şi intelectuală nu îi apropie de colegii de generaţie, la care văd, ca în oglindă, neajunsurile proprii. Dacă pe tine nu te iubeşti, cum să iubeşti un alter-ego? Simplitatea e lucrul cel mai greu de dobândit. Intră pe Angelicuss, e un post despre ministrul german de Externe (48 de ani), care a încheiat un parteneriat civil cu iubitul lui (de 43), cu care trăieşte de 7 ani. Îţi spun sincer că m-a mişcat povestea, nicio picanterie, niciun vedetism, nicio frică. O normalitate zguduitoare.
Trimiteți un comentariu