De la una la alta

     Acum trei zile, deranjată că într-un post de pe ZonaGay (v. link dreapta) consacrat popularizării adreselor blogurilor gay (inclusiv inactive), realitatea blogurilor gay feminine era trecută cu vederea - măcar de sămânţă să fi fost câteva! - am lăsat acolo un comentariu prin care încercam să suplinesc ruşinoasa lipsă. Comentariul, absolut decent, încă nu a apărut - e la moderare - şi de unde până acum aş fi fost tentată să scriu un post despre discriminarea femeilor acolo unde te-ai aştepta mai puţin, la momentul de faţă voi spune câte ceva despre acestă practică ce îmi repugnă, moderarea comentariilor. În anumite circumstanţe îi admit utilitatea, dar eu, în peste un an de când am cuibul ăsta, nu am avut parte de comentatori abjecţi sau bătuţi în cap, iar spamuri - doar rarisim. E adevărat că n-am căutat-o cu lumânarea, n-am lăsat link-uri pe site-uri/ bloguri frecventate sau scrise de troglodiţi, totuşi putea să treacă vreunul pe aici, accidental. Mi-am asumat riscul, din principiu, însă, şi fără acest considerent, aş fi procedat identic - din politeţe. Când nu stai tot timpul călare pe blog, urât e să laşi comentatorul să te aştepte să ieşi din hibernare. Or, dintre autorii de bloguri pe care îi citesc sau i-am citit frecvent şi care moderează, toţi sunt disponibili la intervale regulate, nu o dată sau de două ori pe săptămână, până se învecheşte şi postul, şi comentariul. E cenzură, e un mod agresiv de a interacţiona cu cititorii, dar nu e intolerabil. E o uşă încuiată, dar se deschide dacă suni. Poţi vorbi cu un om, nu cu pereţii. Altfel, e ca şi când ai urla la lună. Caz în care soluţia e: să faci abstracţie că există lună.