Iata versurile, imi apartin, le-am gasit intamplator intr-un caiet vechi si arata apetenta mea pentru poezie, ca si inapetenta mea pentru literatura:
As vrea sa scriu o poezie fara cuvinte
O poezie care se inchide peste suflet ca o pleoapa,
Se da peste cap ca o unghie, se tulbura ca o apa,
Scrijeleste hartia ca un dinte.
O poezie fara cuvinte.
Sau:
Lacrimile sunt plumb, sunt gloante,
Nu cicatrici - rani jupuite, sfartecate de vii!
Jupoaie de piele o lacrima - poate
Ocne de sare sunt in lacrimi secate.
In hainele rupte si in pletele tunse
Oceane zac de lacrimi neplanse.
Nu le dati drumul! Nu plangeti! Urlati!
Prapastiile sunt munti rasturnati.
Ce fire sensibila zacea in mine cu ani in urma! De necrezut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu