Acum trei luni vă anunţam că plec în străinătate. Plecat, văzut destule, revenit cu scepticism suplimentar în cel puţin o privinţa: capacitatea românilor de a-şi aprecia şi conserva ceea ce a mai rămas din plămânul lor vegetal. Aproape peste tot unde am fost pădurile erau, dacă nu intacte, oricum bine întreţinute, foarte departe de munţii raşi în cap văzuţi de mine în Moldova şi în estul Maramureşului. A fost o uşurare pentru mine să văd păduri, copaci adevăraţi, mai exact. Trăind în Bucureşti uitasem cum arată un copac: mi se fixase pe retină imaginea unor sfeşnice brune, cu mici pompoane verzi la capătul braţelor amputate. Imaginaţi-vă ce înseamnă pentru un om crescut la umbra liliputanilor un căpcăun vegetal cu ramuri musculoase, cu o mie de degete, cu un cer de frunze!! Gata, s-a terminat - şi, din păcate, nu numai cu fericirea mea... În acest Bucureşti infect, ciopârţirile de arbori continuă, cu sfidarea oricărui simţ al esteticului, al sănătosului sau al măsurii. Orice specialist ştie că toaletările se fac înainte de înfrunzire (până cel mai târziu în aprilie), la intervale mari de timp (5-7 ani) şi cu luarea în consideraţie a puterii de regenerare a arborelui, diferită de la specie la specie. În caz contrar, deteriorările aduse pot fi nu doar mutilante, ci chiar fatale victimei vegetale, care, spre confortul nostru, nici nu plânge, nici nu ţipă, nici nu-şi ia rădăcinile la spinare. Dacă se taie peste 30% din coroană, viaţa copacului este periclitată, dar am văzut, numai astăzi, în apropierea a două şcoli, dintre care una situată într-o zonă extrem de circulată (şi proporţional poluată), Piaţa Sudului, copaci amputaţi recent şi în mod dement, la o treime sau la un sfert din cât fuseseră, fără o frunză (suntem în iunie!) şi fără să li se fi lăsat măcar o ramură! Întrucât excelenţa estetică e un aspect bifat, să precizăm şi celelalte realizări: nu va fi igrasie în şcoli (conştientizarea acestei consecinţe a succedat lecturării pe net a acestei explicaţii, date de un şef al SPADPP - Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat), iar cetăţenii surprinşi de ploaie în această vară capricioasă nu vor mai căuta adăpost sub vreo pălărie de frunze, diminuându-se riscul de a pieri trăsniţi! Regretabil, toaletarea nu e un panaceu: nu previne insolaţiile şi nu produce oxigen, doar bani, tăind regulat din viaţa lor şi din sănătatea noastră.
Protestează! Ai dreptul la aer, ai dreptul la verde! Presupun că primăriile trebuie realmente îngropate în protestele noastre, dar nu e suficient. Amenzile nu au adus la viaţa nici un copac sacrificat în acest ritual barbar. Trebuie să ne cunoaştem, să ne organizăm, să impunem altă decizie: interzicerea tăierii coronamentului arborilor anti-poluare din aliniamentele stradale şi din curtea instituţiilor publice.
Dacă esti de acord cu mine scrie pe acest subiect şi lasă mesaj cu link aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu